Decizia nr. 115/2000
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Decretul nr. 167/1958 21 aprilie 1958 (prevederi anume) privitor la prescripția extinctiva
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Mariana Trofimescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctiva, excepție ridicată de Helmuth Ioan Swoboda, Marius Swoboda și Manuela Anghel în Dosarul nr. 1.074/c/2000 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția civilă.
La apelul nominal se constata lipsa părților: Helmuth Ioan Swoboda, Marius Swoboda, Manuela Anghel și Primăria Municipiului Resita, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca nefondata. Se apreciază ca motivele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate privesc fondul litigiului în fața instanței de judecată, respectiv înapoierea despăgubirii de expropriere primite de proprietarul unui imobil ce nu a trecut în proprietatea statului, deși decretul de expropriere fusese emis, motive asupra cărora însă Curtea Constituțională nu este competența să se pronunțe.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 14 aprilie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.074/c/2000, Tribunalul Caraș-Severin Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctiva, excepție ridicată de Helmuth Ioan Swoboda, Marius Swoboda și Manuela Anghel, într-o cauza având ca obiect constatarea caducitatii
Decretului nr. 239/1988
privind exproprierea unui imobil.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca " art. 8 din Decretul nr. 167/1958
în formularea actuala a devenit inoperant în domeniul exproprierilor de utilitate publică anterioare Revoluției din decembrie 1989, aplicarea alin. 2 fiind neconstitutionala, incalcand prevederile art. 41 alin. (1), ale art. 135 alineatul final și ale art. 150 alin. (1) din Constituția României". Autorii excepției de neconstituționalitate apreciază ca "acțiunile în restituire asimilate <<imbogatirii fără just temei>> au ca termen de început al prescripției extinctive data când insaracitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască diminuarea patrimoniului sau, data ulterioară stabilirii raportului de drept - caducitatea decretelor de expropriere datorită intrării în vigoare a Constituției României la 8 decembrie 1991". Se mai arata ca "Fixarea însă, ca punct de plecare a curgerii termenului de prescripție în cazul acțiunilor în restituire, la momentul rămânerii definitive a sentințelor civile din acțiunile în constatare a dreptului celor care urmau să fie deposedati de proprietate, presupune producerea de efecte ale decretelor abrogate până la acest moment, efecte contrare prevederilor Constituției României".
Tribunalul Caraș-Severin - Secția civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul atacat se referă la proprietatea privată în general, indiferent de titular.
reglementează instituția prescripției extinctive, neaducand nici o atingere prevederilor constituționale.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În legătură cu susținerea potrivit căreia textele criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 41 alin. (1), se arata ca nimic nu se opune ca, în scop de protecție socială, potrivit art. 49 din Constituție, anumite bunuri să fie supuse unui regim de circulație și folosință mai strict. În ceea ce privește invocarea contradictiei
art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958
cu art. 135 alineatul ultim din Constituție, se apreciază ca "inviolabilitatea proprietății private nu are caracter absolut", aceasta regula putând fi înlăturată, dar numai pentru o cauza de utilitate publică, ca temei al unei exproprieri sau pentru realizarea unor lucrări de interes general. În sfârșit, se mai arata ca, "În ceea ce privește dispozițiile art. 150 alin. (1) din Constituție, acest articol rezolva conflictul temporal dintre Constituție și toate celelalte acte normative în vigoare la data validării ei. Or, prin
este reglementată instituția prescripției extinctive, singurul aspect al neconstitutionalitatii din punctul de vedere al conflictului de legi în timp fiind rezolvat de Curtea Constituțională prin declararea ca fiind neconstituționale a prevederilor referitoare la termenele de prescripție între organizațiile socialiste, datorită dispariției acestora".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. 2, ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Articolul 8
din
privitor la prescripția extinctiva, al cărui alineat 2 face obiectul excepției de neconstituționalitate, are următorul cuprins: "Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască atât paguba, cat și pe cel care răspunde de ea.
Dispozițiile alineatului precedent se aplică prin asemănare și în cazul imbogatirii fără just temei."
Autorii excepției de neconstituționalitate apreciază ca " art. 8 din Decretul nr. 167/1958
în formularea actuala a devenit inoperant în domeniul exproprierilor de utilitate publică anterioare Revoluției din decembrie 1989, aplicarea alin. 2 fiind neconstitutionala, incalcand prevederile art. 41 alin. (1), art. 135 alin. final și art. 150 alin. (1) din Constituția României".
Textele din Constituție invocate ca fiind incalcate prin
art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958
prevăd:
- Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";
- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă.";
- Art. 150 alin. (1): "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții."
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă.
Textul alin. 2 al
art. 8 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctiva nu cuprinde, asa cum susțin autorii excepției de neconstituționalitate, nici o referire la aplicarea, prin asemănare a dispozițiilor pe care le conține, la acțiunile în restituire din materia exproprierilor ordonate prin acte cu caracter reglementar înainte de decembrie 1989. Prevederile de lege criticate nu fac decât sa stabilească momentul începerii curgerii prescripției extinctive în cazul obligațiilor având ca temei imbogatirea fără justa cauza. Or, obligația de plată având ca temei o asemenea imbogatire este un mijloc de protecție a dreptului de proprietate privată care nu contravine textelor constituționale invocate. Pe de altă parte, într-un sistem de drept în care toate obligațiile sunt supuse prescripției extinctive, cu excepțiile stabilite expres de lege, reglementarea legală trebuie să stabilească reguli și cu privire la aplicarea prescripției pentru cazul obligațiilor decurgând din imbogatirea fără justa cauza. Declararea acestor dispoziții legale, cu caracter tehnic, ca fiind neconstituționale ar avea, practic, semnificatia atribuirii unui caracter imprescriptibil obligațiilor de plată ce își au temeiul în imbogatirea fără justa cauza, ceea ce, desigur, este de neconceput.
De altfel, în speta, motivele invocate în susținerea excepției nu privesc constituționalitatea dispozițiilor de lege criticate, ci situația de fapt, respectiv restituirea despăgubirii primite de proprietarul unui imobil ce nu a trecut în proprietatea statului, deși decretul de expropriere fusese emis. Potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată aceasta "[...] se pronunța numai asupra problemelor de drept [...]", astfel ca asupra aspectelor privind situația de fapt Curtea Constituțională nu este competența să se pronunțe.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctiva, excepție ridicată de Helmuth Ioan Swoboda, Marius Swoboda și Manuela Anghel în Dosarul nr. 1.074/c/2000 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția civilă.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 iunie 2000.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.