Decizia nr. 129/2000

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, excepție ridicată de Georgeta Ioana Micu în Dosarul nr. 3.583/1999 al Tribunalului Brașov.

La apelul nominal se prezintă, pentru Iuliu Nicolae Boeriu, avocatul Adrian Stoenescu. Lipsesc celelalte părți, Georgeta Ioana Micu, Regia Autonomă Rial - Brașov și primarul municipiului Brașov, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul părții prezente solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, considerând ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale. De altfel,

Decretul-lege nr. 115/1938

își va inceta aplicabilitatea după definitivarea cadastrului la nivelul întregii tari, conform

art. 72 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 .

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca problema aplicării sau neaplicarii dispozițiilor

art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938

în zonele de carte funciară este de competența instanței judecătorești. În ceea ce privește coexistenta temporară a celor două reglementări, cărțile funciare și registrele de transcripțiuni și inscriptiuni, considera că nu afectează principiul egalității în drepturi.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 1 februarie 2000, Tribunalul Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare. Excepția a fost formulată de Georgeta Ioana Micu într-un proces civil având ca obiect anularea unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textul de lege criticat contravine art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la egalitatea în drepturi, "pentru ca dreptul de proprietate se poate dobândi nu numai prin intabulare în cartea funciară, ci și ope legis atunci când, spre exemplu, o dispoziție legală indrituieste la cumpărarea locuinței".

Tribunalul Brașov, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu cuprinde discriminări, "ci doar protejeaza părțile care, diligente fiind, își înscriu drepturile reale dobândite în cartea funciară, sanctionand doar neglijența părților care ar amana înscrierea în cartea funciară".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece problemele invocate intra "în sfera interpretării și aplicării unor dispoziții legale, operațiuni care cad în competența exclusiva a instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale, căci este un atribut al suveranității legiuitorului stabilirea regulilor și excepțiilor vizând momentul dobândirii drepturilor reale imobiliare, atât timp cat aceste reguli și excepții se adresează tuturor persoanelor, fără stabilirea apriorica de privilegii și discriminări".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Textul

art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, care face obiectul excepției de neconstituționalitate, este următorul:

"Drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care da și cel care primește dreptul este acord de voința asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară.

Drepturile reale se vor stinge numai dacă radierea s-a înscris în cartea funciară cu consimțământul titularului; consimțământul nu va fi de trebuinta dacă dreptul se stinge prin împlinirea termenului arătat în înscriere sau prin moartea titularului.

Dacă dreptul care urmează să fie radiat este grevat, în folosul unei terțe persoane, radierea se va face cu păstrarea dreptului acelei persoane.

Hotărârea judecătorească sau, în cazurile anume prevăzute de lege, deciziunea autorității administrative, vor înlocui acordul sau consimțământul."

Autorul excepției susține ca acest text contravine art. 16 alin. (1) din Constituție, care consfințește principiul egalității în drepturi: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

Din formularea excepției de neconstituționalitate nu rezultă însă, cu claritate, prin ce anume ar fi încălcat textul constituțional, dacă legea prevede cazuri în care proprietatea imobiliară se transmite numai prin înscrierea în cartea funciară, deopotrivă cu ipoteze în care transmiterea are loc în baza simplului acord de voința al părților, ori chiar, asa cum spune autorul excepției, ope legis.

Decretul-lege nr. 115/1938 , care consacra principiul efectului constitutiv de drept real al înscrierii în cartea funciară, se mai aplica temporar, urmând să își înceteze aplicabilitatea, potrivit dispozițiilor

art. 72 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , după definitivarea lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară la nivelul întregii tari. În ceea ce privește publicitatea imobiliară,

Legea nr. 7/1996

generalizeaza, pe cuprinsul întregii tari, sistemul ce urmează regulile cărților funciare.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca, întrucât

Decretul-lege nr. 115/1938

urmează să se mai aplice o vreme în Transilvania și în zonele în care a fost extins, aplicarea concomitenta a celor două reglementări, cărțile funciare și registrele de transcripțiuni și inscriptiuni, nu demonstreaza existenta unei discriminări între cetățeni. Aceasta întrucât coexistenta temporară a unor reglementări ce reflecta rezultatul unei evolutii istorice se aplică în mod egal tuturor cetățenilor, nu în funcție de persoana uneia sau a celeilalte părți a unui act juridic prin care se transmit drepturi reale imobiliare, ci de locul situarii imobilului. De altfel, chiar dacă s-ar fi aplicat criteriul domiciliului dobânditorului, tot n-ar fi putut fi vorba despre o discriminare, dat fiind ca acest criteriu i-ar fi avut în vedere, în mod egal, pe toți cei care dobândesc drepturi reale imobiliare. Or, Curtea Constituțională a stabilit, cu titlu de principiu, ca egalitatea în drepturi a cetățenilor nu este cu nimic afectată atunci când legea se aplică diferit unor subiecte de drepturi și obligații aflate în situații diferite.

Cat privește aplicarea sau neaplicarea dispozițiilor

art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938

în zonele de carte funciară, în cazul cumpărării, în baza

Legii nr. 112/1995 , de către locatar a locuinței închiriate, Curtea constata ca aceasta este o problemă de competența instanței judecătorești, iar nu o problemă de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a

art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, excepție ridicată de Georgeta Ioana Micu în Dosarul nr. 3.583/1999 al Tribunalului Brașov.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 iulie 2000.