Decizia nr. 545/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 lit. h) din Legea poliției locale nr. 155/2010 , excepție ridicată de Marius Sabin Miron în Dosarul nr. 37.404/325/2019 al Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.909D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că, în realitate, criticile formulate vizează aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea legii, a căror soluționare revine instanței judecătorești învestite cu soluționarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea nr. 10.270 din 17 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 37.404/325/2019, Judecătoria Timișoara - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 lit. h) din Legea poliției locale nr. 155/2010 . Excepția a fost ridicată de Marius Sabin Miron într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii împotriva unui proces-verbal privind constatarea și sancționarea unei contravenții.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate referitoare la atribuția poliției locale de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, cu dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar, permit crearea unor „superpolițisti“, în raport cu angajații Poliției Române și nu numai, situând polițiștii locali deasupra oricăror alte legi. Se susține că nu toți polițiștii, angajați ai Serviciului rutier sau ai Poliției Române, au competență de polițiști rutieri. În schimb, prin interpretarea eronată a

art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010 , tuturor polițiștilor locali li se permit controlul și aplicarea de sancțiuni cu privire la încălcarea regimului circulației pe drumurile publice.

6.

Se mai susține că aplicarea sancțiunii ridicării vehiculelor este strict reglementată, fiind doar în sarcina Poliției Rutiere, nu a poliției locale, sens în care sunt invocate dispozițiile

art. 64 alin. (1) , ale

art. 95 alin. (1) , ale

art. 96

și ale

art. 97 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, precum și ale

art. 203^1-203^4 din Regulamentul

de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 , modificat și completat prin Hotărârea Guvernului nr. 965/2016. Însă, prin interpretarea forțată a textului de lege criticat, polițiștii locali, de la oricare birou sau serviciu, aplică abuziv

art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010 , aplicând amenzi și dispunând ridicarea autovehiculelor. În opinia autorului excepției, aplicarea unor asemenea sancțiuni de un polițist local este realizată de o persoană fără studii de specialitate și fără competențe dovedite prin parcurgerea unor examene de angajare.

7.

Autorul excepției arată că măsura ridicării autoturismului determină deposedarea temporară de bun, fiind astfel afectat și dreptul de proprietate.

8.

În plus, autorul excepției arată că a fost sancționat de mai multe ori (prin amendă, prin prețul plătit pentru tractare, prin prețul taxiului care l-a transportat), chiar dacă avea afișat în parbriz talonul de persoană cu handicap. Totodată, se susține că operațiunile de constatare și completare a dispoziției de ridicare a mașinii au fost efectuate de o persoană, angajată a poliției locale, iar procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit de o altă persoană, tot angajată a poliției locale, ceea ce contravine legii.

9.

Judecătoria Timișoara - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, câtă vreme textul de lege criticat reglementează o măsură tehnico-administrativă menită să asigure desfășurarea circulației pe drumurile publice în condiții de siguranță, prin îndepărtarea de pe spațiul rezervat circulației rutiere a autovehiculelor staționate în acea zonă, în pofida regulilor stabilite prin lege privind oprirea și staționarea acestora. Nu se poate reține o încălcare a dreptului de proprietate privată, întrucât dreptul de proprietare nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări rezonabile. Este vorba doar de o limitare a posesiei și folosinței, ce are un caracter temporar, până la achitarea cheltuielilor necesitate de ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculului.

10.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 7 lit. h) din Legea poliției locale nr. 155/2010 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 8 mai 2014, care au următorul cuprins:

În domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are următoarele atribuții: (...);

h)

constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar;.

14.

În opinia autorului excepției, prevederile de lege ce formează obiectul acesteia contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21

privind accesul liber la justiție,

art. 44

privind dreptul de proprietate privată,

art. 50

privind dreptul persoanelor cu handicap la protecție specială și

art. 52

privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, sunt invocate dispozițiile

Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități , ratificată prin

Legea nr. 221/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2010.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010 , prin care se stabilește atribuția poliției locale de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar, reprezintă opțiunea legiuitorului în ceea ce privește instituirea cadrului necesar pentru buna și fluenta desfășurare a traficului rutier.

16.

Curtea reține, de asemenea, că prevederile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, iar prin

Decizia nr. 521 din 12 decembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 5 februarie 2014, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. Cu acel prilej, analizând critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010

în raport cu normele constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, Curtea a reținut că textul de lege criticat reglementează o măsură tehnico-administrativă menită să asigure desfășurarea circulației pe drumurile publice în condiții de siguranță, prin îndepărtarea de pe spațiul rezervat circulației rutiere a autovehiculelor staționate în acea zonă în pofida regulilor stabilite prin lege privind oprirea și staționarea acestora.

17.

Curtea a mai constatat că nu poate reține critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, întrucât dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări rezonabile. Astfel, în cauză, nu se pune problema unei privări de proprietate, ci doar a limitării a două dintre atributele dreptului de proprietate, și anume posesia și folosința, rămânând neafectată prerogativa dispoziției, care este de esența dreptului de proprietate. Mai mult, această limitare a posesiei și folosinței este doar temporară, încetând de îndată ce proprietarul autovehiculului staționat neregulamentar achită contravaloarea cheltuielilor necesitate de ridicarea, transportul și depozitarea acestuia. De altfel, măsura ridicării vehiculului staționat neregulamentar reprezintă o sancționare a atitudinii culpabile a conducătorului auto care a nesocotit normele legale referitoare la oprirea, staționarea sau parcarea vehiculelor.

18.

Așadar, având în vedere scopul urmărit, mijloacele folosite, precum și existența unui just echilibru între interesele individuale și cele generale, Curtea a constatat că prin textele legale criticate legiuitorul a reglementat o limitare rezonabilă a atributelor de posesie și folosință ale dreptului de proprietate, ceea ce reprezintă o expresie a textului constituțional referitor la competența legiuitorului de a stabili limitele dreptului de proprietate privată.

19.

Neintervenind elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curte prin decizia menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.

20.

Distinct de aceste considerente, în ceea ce privește criticile de neconstituționalitate raportate la

art. 21

și

52 din Constituție , Curtea reține că prevederile legale criticate nu îngrădesc dreptul persoanei vătămate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale. Astfel, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției la circulația pe drumurile publice, contravenientul poate depune plângere la judecătorie, în condițiile prevăzute de

art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006.

21.

Referitor la ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar în situațiile prevăzute la

art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010 , Curtea observă că această măsură se poate dispune de polițistul local, potrivit regulilor cuprinse în procedura privind ridicarea vehiculului, prevăzută de

art. 203^1-203^4 din Regulamentul

de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, cu modificările și completările ulterioare (a se vedea, în acest sens, dispozițiile

art. II din Hotărârea Guvernului nr. 965/2016

pentru modificarea și completarea

Regulamentului

de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016, potrivit cărora: „Procedura privind ridicarea vehiculului, prevăzută de

Regulamentul

de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător și de polițistul local în situațiile prevăzute la

art. 7 lit. h)

și

k) din Legea poliției locale nr. 155/2010 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.“). Astfel, ridicarea vehiculului se dispune, în scris, prin dispoziția de ridicare a polițistului local. Dispoziția de ridicare are natura juridică a unui act administrativ, care poate fi supus controlului judecătoresc, în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.

22.

În consecință, întrucât persoana vătămată beneficiază de accesul la justiție în fața unei instanțe judecătorești, independente și imparțiale, precum și de garanțiile desfășurării unui proces echitabil, Curtea constată că nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor

art. 21

și

52 din Constituție .

23.

Referitor la invocarea încălcării

art. 16 ,

20

și

50 din Constituție , precum și a

Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități , ratificată prin

Legea nr. 221/2010 , Curtea constată că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu afectează sub niciun aspect dreptul persoanelor cu dizabilități la protecție specială și nici nu conțin norme contrare principiului egalității în drepturi a cetățenilor.

24.

Cât privește aspectele referitoare la evaluarea circumstanțelor de fapt ale cauzei și la modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale criticate de către poliția locală, Curtea precizează că soluționarea acestora nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, ci a instanței judecătorești învestite cu soluționarea cauzei.

25.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marius Sabin Miron în Dosarul nr. 37.404/325/2019 al Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 7 lit. h) din Legea poliției locale nr. 155/2010

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2023.