Decizia nr. 408/2024

Articolul 6

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 : „În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu

Legea-cadru nr. 330/2009

și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.“;

–

Articolul 1

alin. (5) din Legea nr. 285/2010 : „În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit

Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010

privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în

Legea-cadru nr. 330/2009 , cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.“;

–

Articolul 4

alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 : „Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna aprilie 2017, pentru personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil din cadrul instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, sporurile, indemnizațiile și alte asemenea drepturi specifice acestui domeniu de activitate, acordate proporțional cu timpul efectiv lucrat - pe baza pontajelor, și care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază/salariul funcției de bază/solda funcției de bază, precum și drepturile salariale acordate pentru risc și suprasolicitare neuropsihică sau, după caz, pentru risc și pericol deosebit se determină prin raportare la salariul de bază/solda de funcție/salariul de funcție cuvenit, al cărei/cărui cuantum nu poate fi mai mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.“;

–

Articolul II

alin. (7) din Legea nr. 152/2017 : „Majorările acordate personalului din cadrul instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, potrivit alin. (3) lit. b), alin. (5) și (6), se aplică la salariul de bază/solda de funcție/salariul de funcție cuvenit/cuvenită, al cărui/cărei cuantum nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, și se adaugă la acesta/aceasta.“;

–

Articolul 7

lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 : „În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: (...) b) solda de funcție/salariul de funcție reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, corespunzător funcției îndeplinite, stabilită/stabilit conform anexelor nr. I-IX, care nu poate fi mai mică/mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată;“.

17.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 41 alin. (2)

în componenta privind dreptul la instituirea unui salariu minim brut pe țară.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra acelorași dispoziții de lege, criticate de același autor al excepției, cu aceeași motivare, s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 578 din 22 noiembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 10 aprilie 2023.

19.

La paragraful 19 din decizia sus-menționată, Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate reprezintă un ansamblu de norme juridice prin care se reglementează, în diferite perioade de timp, cu privire la salarizarea personalului bugetar și care se circumscriu opțiunii libere a legiuitorului în această materie. Astfel, stabilirea acordării anumitor sporuri sub forma unor sume compensatorii cu caracter tranzitoriu și includerea acestora în salariul corespunzător funcției reprezintă expresia acestei opțiuni. Legiuitorul este cel care își asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înțelegându-se stabilirea atât a sistemului de salarizare, cât și a drepturilor salariale suplimentare. Curtea Constituțională nu are nici rolul și nici competența de a stabili ea însăși elementele acestei politici, ci de a verifica respectarea exigențelor constituționale inerente actelor normative de reglementare primară adoptate de legiuitor în acest domeniu, și nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială.

20.

Curtea a reținut, la paragrafele 19-21 din

Decizia nr. 578 din 22 noiembrie 2022 , că autorii respectivei excepții - la fel ca autorul excepției din prezenta cauză - susțin că aceste norme încalcă prevederile constituționale ale

art. 41 alin. (2) , în măsura în care se interpretează că ar permite stabilirea salariului de funcție al polițiștilor sub nivelul salariului minim de bază garantat pe economie. Or, aceste critici nu vizează, în realitate, probleme de constituționalitate de competența Curții Constituționale, ci modul de aplicare a legii,

art. 41 alin. (2) din Constituție

consacrând în mod expres salariul minim brut pe țară între măsurile de protecție socială la care au dreptul angajații (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021, paragraful 51).

21.

Curtea a subliniat că identificarea și analiza în concret a diferitelor categorii de sporuri cărora le este aplicabil regimul juridic al sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu relevă, în esență, aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea în timp a actelor normative succesive ce reglementează, printre altele, drepturi de natură salarială ale unei categorii de personal bugetar (polițiști - funcționari publici cu statut special). Aceste aspecte excedează controlului de constituționalitate, fiind de competența autorităților publice responsabile, iar în caz de litigiu, a instanțelor judecătorești. În cazul în care practica judiciară vădește o interpretare neunitară,

Constituția , prin

art. 126 alin. (3) , atribuie Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu Curții Constituționale, competența de a stabili interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești.

22.

La paragrafele 22 și 23 din

Decizia nr. 578 din 22 noiembrie 2022 , referitor la invocarea

Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 4 februarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 13 martie 2020, instanța de contencios constituțional a precizat că prin decizia precitată a decis că dispozițiile

art. 30 alin. (6)

și ale

art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale

art. 4 alin. (1)

și ale

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 , ale

art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010

și ale

art. 8 din anexa nr. 5

la

Legea nr. 63/2011

privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1002 din 13 decembrie 2016, sunt neconstituționale.

23.

Astfel, în raport cu criticile formulate, invocarea de către autorul prezentei excepții a

Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 4 februarie 2020 , precitată, nu are incidență, deoarece, în cauză, prevederile

art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010

sunt criticate din altă perspectivă, fiind invocată neconstituționalitatea interpretării date de autoritatea administrației publice angajatoare, potrivit căreia sporurile care sunt incluse în salariul de funcție sub formă de sumă compensatorie au ca efect stabilirea unor salarii inferioare salariului minim brut pe țară.

24.

Având în vedere că în prezenta cauză criticile autorului excepției sunt identice cu cele analizate în

Decizia nr. 578 din 22 noiembrie 2022

și nu vizează, în realitate, probleme de constituționalitate de competența Curții Constituționale, ci modul de aplicare a legii, excepția de neconstituționalitate astfel invocată este inadmisibilă, prin raportare la dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .

25.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010

privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, ale

art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale

art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale

art. II alin. (7) din Legea nr. 152/2017

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2016

privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, precum și ale

art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, cu sediul în București, în numele și pentru membrii săi Ionel Marian Enoiu și Liviu-Alexandru Popescu, în Dosarul nr. 16.862/3/2019 al Tribunalului Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal, și de același autor, în numele și pentru membrii săi Raluca-Andreea Acsinte și alții, în Dosarul nr. 1.401/40/2019* al Tribunalului Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2024.