Decretul nr. 207/1976

Apărarea integrității proprietății socialiste este o obligație fundamentală a fiecărui militar al forțelor armate ale Republicii Socialiste România.

Militarii răspund material, în condițiile prezentului decret, pentru pagubele aduse Ministerului Apărării Naționale sau Ministerului de Interne, din vina lor și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar.

Militarii răspund material și pentru pagubele aduse terțelor persoane, din vina lor și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar, la a căror reparare a fost obligat ministerul de care aparțin.

Militarii răspund material, în limita a trei solde, pentru pagubele produse, în procesul pregătirii de lupta, unității militare sau terțelor persoane.

Aceeași răspundere se stabilește, pentru pagubele produse în situația prevăzută la alin. 1, și în cazurile în care procurorul a scos de sub urmărire penală sau instanța de judecată a achitat, pentru motivul ca fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ca și în cazurile în care procurorul a încetat urmărirea penală sau instanța de judecată a încetat procesul pentru motivul ca a intervenit amnistia, ori au dispus înlocuirea răspunderii penale.

Partea din paguba care depășește cuantumul imputabil prevăzut la alin. 1 și 2 se da la scădere.

În stabilirea răspunderii materiale paguba ce trebuie reparată nu cuprinde foloasele nerealizate de unitate ca urmare a faptelor săvîrșite de militari.

Cînd paguba a fost cauzată unității printr-o faptă ce constituie infracțiune, răspunderea se stabilește de instanța de judecată potrivit legii penale. În acest caz, în cuantumul pagubei se cuprind și foloasele nerealizate.

Militarii nu răspund material de pagubele rezultate din executarea ordinelor date de comandantii (șefii) direcți. În aceasta situație, răspunderea materială pentru pagubele produse revine comandantilor (sefilor) care au dat acele ordine.

Militarii răspund material, împreună cu comandantii (șefii) care au dat ordinele, în situația în care, avînd posibilitatea de a raporta în scris acestora, înainte de executare, despre urmările păgubitoare ale ordinelor primite, nu au făcut acest lucru ori nu au luat măsuri de a inlatura total sau parțial producerea pagubelor, deși o puteau face.

Pagubele produse de militari și de elevii liceelor militare prin pierderea ori degradarea bunurilor ca urmare a folosirii lor în procesul pregătirii de lupta sau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pot fi date la scădere, în cazul în care, după o temeinica cercetare, comandantul (șeful) esalonului superior unității pagubite apreciază ca, față de împrejurările în care s-au produs pagubele, nu este cazul să se stabilească răspunderea materială și, în aceasta situație, dispune sau, după caz, propune darea la scădere.

Competența pentru aprobarea dării la scădere a pagubelor produse în condițiile alin. 1 este următoarea:

a) comandantii de mari unități și similarii acestora, pînă la suma de 5.000 lei;

b) comandantii de armate, arme, șefii direcțiilor centrale și similare acestora, pînă la suma de 10.000 lei;

c) adjunctii ministrului apărării naționale și adjunctii ministrului de interne, pînă la suma de 15.000 lei;

d) ministrul apărării naționale, respectiv ministrul de interne, peste suma de 15.000 lei.

Pagubele produse de militari și de elevii liceelor militare se pot da la scădere în cazul în care cheltuielile de cercetare, de stabilire a răspunderii materiale și de recuperare întrec cuantumul lor.

Militarii care îndeplinesc funcții de gestionari și încalcă dispozițiile legale cu privire la gestionarea bunurilor răspund material pentru pagubele pe care le-au cauzat în gestiunea lor, în condițiile art. 2. Ei răspund material și în situația în care, atribuțiile lor fiind exercitate, potrivit dispozițiilor legale, de un delegat al lor sau de o comisie, se constata o paguba fără a se putea stabili dacă aceasta s-a produs în absenta gestionarilor.

Militarii prevăzuți la alin. 1 răspund material și în cazul cînd au primit bunuri în cantități mai mici decît cele înscrise în actele insotitoare sau cu vicii aparente, fără sa fi întocmit acte legale de constatare, precum și atunci cînd nu au solicitat asistența tehnica de specialitate la primirea bunurilor, deși aceasta era necesară.

Militarii care primesc, păstrează și eliberează bunuri, fără a avea calitatea de gestionari în înțelesul legii, răspund material pentru pagubele produse, în aceleași condiții ca și gestionării.

Militarii prevăzuți în prezentul articol sînt apărați de răspundere materială pentru pagubele produse asupra bunurilor aflate în păstrarea lor, dacă au luat măsuri conform atribuțiilor ce le revin și au raportat la timp, în scris, comandantilor (sefilor) lipsa sau insuficienta mijloacelor existente de păstrare și siguranța, precum și consecințelor neluării măsurilor de îndreptare.

Cînd paguba a fost cauzată de mai mulți militari, răspunderea materială a fiecăruia se stabilește tinindu-se seama de măsura în care a contribuit la producerea ei.

Dacă nu se poate determina măsura în care fiecare a contribuit la producerea pagubei, răspunderea materială a fiecăruia dintre militari se stabilește proporțional cu solda neta; de asemenea, în cazul pagubei constatate într-o gestiune în care manipularea bunurilor se face în colectiv de mai mulți militari sau în schimburi succesive fără predare de gestiune între schimburi, răspunderea materială a fiecăruia dintre militari se stabilește proporțional cu solda neta și cu timpul lucrat de la ultima inventariere în gestiunea în care s-a produs paguba.

Militarii care au încasat sume nedatorate sînt obligați să le restituie; dacă au primit bunuri ce nu li se datorau și care nu mai pot fi restituite în natura sau le-au fost prestate servicii la care nu erau îndreptățiți, sînt obligați sa plătească contravaloarea lor, calculată în condițiile legii.

Obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate se poate face numai în cazurile în care paguba a fost constatată în cel mult un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori de cînd au beneficiat de serviciile nedatorate.

Cînd persoanele prevăzute la alin. 1 sînt cadre militare și nu au fost de buna-credința, vor fi obligate la restituirea sumelor sau la plata contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate, dacă paguba a fost constatată în cel mult 3 ani de la data primirii sumelor, bunurilor ori a prestării serviciilor nedatorate.

Contravaloarea bunurilor distribuite, peste drepturile legale, soldatilor și gradatilor, elevilor liceelor militare, elevilor militari ai instituțiilor de învățămînt militare și civile, precum și minorilor din centrele de reeducare, arestatilor preventiv și condamnaților, se recuperează de la cei din vina cărora s-a produs paguba.

Ministerul Apărării Naționale sau Ministerul de Interne sînt obligate, în condițiile legii, sa despăgubească militarii, în situația în care aceștia au suferit, din culpa unității, un prejudiciu material în timpul îndeplinirii serviciului militar sau în legătură cu serviciul militar.

Sumele plătite ca despăgubiri se vor recupera de la persoanele vinovate de producerea pagubei, în condițiile prezentului decret.

Comandantul (șeful) care a constatat existenta pagubei sau care a luat cunoștința de producerea acesteia dispune, în scris, de îndată, executarea cercetării administrative.

Cercetarea administrativă se face de organe din unitatea în care s-a produs paguba ori de la esaloanele superioare sau de către organe de control specializate.

Termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data cînd comandantul (șeful) a luat cunoștința de producerea pagubei.

Dacă cercetarea administrativă nu s-a putut efectua în termenul prevăzut la alin. 1, datorită complexității cazului ori pentru alte motive temeinic justificate, la cerere, comandantul (șeful) esalonului superior poate prelungi acest termen, cu cel mult 60 de zile, prin ordin scris.

Cercetarea împrejurărilor în care s-a produs paguba se face cu chemarea și ascultarea celor în cauza, pentru declarații și explicații scrise și prezentarea de probe în apărare.

Obligarea la plata despăgubirilor pentru pagubele produse sau a contravalorii bunurilor și serviciilor nedatorate, precum și obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, se fac prin ordin de zi de imputare.

Ordinul de zi de imputare se emite de către comandantul (șeful) unității al cărui organ a efectuat cercetarea administrativă și constituie titlu executoriu de la data cînd a fost comunicat celui obligat la plata.

Cînd în situațiile prevăzute la alin. 1 în cauza este comandantul (șeful) de unitate, singur sau împreună cu alte persoane, ordinul de zi de imputare se emite de comandantul (șeful) esalonului superior.

Ordinul de zi de imputare se emite în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării actului de cercetare administrativă la organul competent sa-l emita și se comunică în termen de cel mult 15 zile celui obligat la plata.

Ordinul de zi de imputare va fi motivat și va cuprinde termenul în care poate fi contestat și organul competent să soluționeze contestația.

Dovada temeiniciei și legalității ordinului de zi de imputare este în sarcina unității al carei comandant (șef) l-a emis.

În cazul în care, din motive temeinice, nu s-a efectuat cercetarea administrativă sau nu s-a emis ordinul de zi de imputare, în termenele prevăzute la art. 16 și 17, precum și în cazul cînd ordinul de zi de imputare s-a emis împotriva altei persoane decît cea care a produs paguba ori pentru o paguba mai mica decît cea reală, comandantul (șeful) competent poate cere comisiei de jurisdicție a imputatiilor repunerea în termen. Cererea se va face în cel mult 15 zile de la încetarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetării administrative sau emiterea ordinului de zi de imputare ori de la data cînd comandantul (șeful) competent a luat cunoștința ca ordinul de zi de imputare s-a dat împotriva altei persoane decît cea care a produs paguba sau pentru o paguba mai mica decît cea reală.

Comisia de jurisdicție a imputatiilor, judecind cererea de repunere în termen, o admite sau o respinge prin hotărîre, care este definitivă. Hotărîrea se comunică, în termen de cel mult 15 zile de la pronunțare, comandantului (șefului) unității care a solicitat repunerea în termen.

În cazul în care comisia de jurisdicție a imputatiilor a admis cererea de repunere în termen, termenele prevăzute de art. 16 și 17 curg de la data înregistrării hotărîrii la unitatea în cauza.

Sumele stabilite pentru acoperirea pagubelor aduse Ministerului Apărării Naționale sau Ministerului de Interne se rețin în rate lunare din solda, precum și din orice alte drepturi bănești ale militarilor în cauza, în condițiile legii, începînd cu prima solda cuvenită acestora.

Ratele nu pot fi mai mari de 1/3 din solda neta pentru cadrele militare și, respectiv, din solda, indemnizațiile și orice alte drepturi bănești cuvenite celorlalte categorii de militari, fără a se putea depăși, împreună cu celelalte rețineri pe care le au cei în cauza, jumătate din aceste drepturi, cu excepția cazurilor cînd prin lege se stabilește altfel.

Pînă la rămînerea definitivă a titlurilor executorii, sumele reținute în baza acestora se consemnează la Casa de Economii și Consemnațiuni.

Acoperirea pagubelor aduse Ministerului Apărării Naționale sau Ministerului de Interne se poate face și prin depunerea în natura a bunurilor, ori de cîte ori valoarea raportată la fiecare persoana răspunzătoare este de pînă la 1.000 lei, în următoarele condiții:

a) bunurile să fie identice sau să aibă caracteristici similare celor care lipsesc și sa corespundă atît cantitativ cît și calitativ;

b) să fie procurate de unitățile comerțului de stat sau cooperatist, iar dovada procurării lor să se facă cu acte legale;

c) să fie predate la sediul unității la care s-a constatat paguba.

Ministrul apărării naționale și ministrul de interne pot aproba ca despăgubirea prin depunere în natura să se facă în condițiile alin. 1 și în cazurile în care valoarea raportată la fiecare persoana răspunzătoare depășește 1.000 lei.

Împotriva ordinului de zi de imputare persoana în cauza poate face contestație în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării ordinului.

Militarul care a semnat un angajament de plată, dacă ulterior constata ca în realitate nu datorează, parțial sau total, suma pretinsa de unitate, poate face contestație în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a luat cunoștința de împrejurarea care justifica cererea, dar nu mai mult de 18 luni de la semnarea angajamentului.

Contestațiile se depun la unitatea care are în evidenta debitul și se soluționează de către comandantul (șeful) unității care a emis ordinul de zi de imputare sau al cărui organ a efectuat cercetarea administrativă privind paguba pentru care s-a dat angajament de plată. În Ministerul de Interne, contestațiile se soluționează de comisii stabilite prin ordinul ministrului. Contestațiile care se soluționează de către comandantul (șeful) altei unități decît aceea care are în evidenta debitul se înaintează organului competent în termen de cel mult 5 zile.

Verificarea susținerilor arătate în contestație poate fi facuta de organele menționate în alineatul precedent ori de alte persoane delegate în acest scop, care nu au participat la efectuarea cercetării administrative.

Hotărîrea asupra contestației se da în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării acesteia la organul competent sa o soluționeze și se comunică în scris, în termen de cel mult 15 zile de la pronunțare, unității în care are în evidenta debitul, precum și celui în cauza.

Împotriva hotărîrii pronunțate asupra contestației, cel nemulțumit poate face plîngere în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării hotărîrii.

Plîngerea se depune la unitatea care are în evidenta debitul, iar aceasta este obligată sa o înainteze comisiei de jurisdicție a imputatiilor în termen de cel mult 5 zile de la înregistrare.

Plîngerea se soluționează de comisia de jurisdicție a imputatiilor în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrării acesteia la comisie.

Hotărîrea data în soluționarea plingerii este definitivă și se comunică unității care are în evidenta debitul, precum și celor în cauza, în termen de cel mult 15 zile de la pronunțare.

Comisiile de jurisdicție a imputatiilor se constituie în cadrul Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne, pe lîngă comandamente (direcții), și vor fi formate din 3-9 membrii.

Comisiile de jurisdicție a imputatiilor funcționează în complete compuse din 3 membri, din care unul va fi în mod obligatoriu, ofițer de justiție sau absolvent al învățămîntului superior juridic.

Hotărîrile definitive prin care s-au soluționat contestațiile, precum și hotărîrile pronunțate de comisiile de jurisdicție a imputatiilor, pot fi atacate pentru netemeinicie sau nelegalitate, în favoarea oricăreia dintre părți, în termen de cel mult 2 ani de la data cînd au rămas definitive, de către șeful Direcției financiare din Ministerul Apărării Naționale și din Ministerul de Interne, cu sesizare la Comisia superioară de jurisdicție a imputatiilor, ce va funcționa pe lîngă Ministerul Apărării Naționale și Ministerul de Interne.

Comisia superioară de jurisdicție a imputatiilor funcționează în complete compuse din cîte 3 membri, din care unul va fi, în mod obligatoriu, ofițer de justiție sau absolvent al învățămîntului superior juridic.

Hotărîrea asupra sesizării se ia în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrării acesteia la Comisia superioară de jurisdicție a imputatiilor și se comunică în termen de cel mult 15 zile unității care are în evidenta debitul și celor în cauza.

Hotărîrile definitive pot fi revizuite în favoarea oricăreia dintre părți, de organul care le-a pronunțat, la cererea militarilor interesați, a comandantilor (sefilor) de unități sau a sefilor organelor de control financiar intern. Revizuirea se poate cere în cazul descoperirii de fapte ori de acte noi ce nu au putut fi prezentate pînă la data soluționării cauzei, în cazul producerii de acte ulterioare pronunțării hotărîrii, precum și în celelalte cazuri prevăzute de legislația civilă.

Cererea de revizuire se face în termen de cel mult 30 de zile de la data cînd persoanele prevăzute la alin. 1 au luat cunoștința de faptele sau actele care constituie motivul de revizuire și se depune la unitatea care are în evidenta debitul. Unitatea este obligată sa înainteze cererea de revizuire la organul competent sa o soluționeze, în termen de cel mult 3 zile de la înregistrare.

Hotărîrea asupra cererii de revizuire se pronunța în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării ei la organul competent sa o soluționeze și se comunică în termen de cel mult 15 zile unității care are în evidenta debitul și celor în cauza.

Hotărîrea asupra revizuirii este supusă caii de atac prevăzute pentru hotărîrea revizuită.

Nu se poate face o noua cerere de revizuire pentru motive ce au fost cunoscute la data primei cereri de revizuire.

La soluționarea cauzelor de către comisiile de jurisdicție a imputatiilor, persoanelor obligate la plata vor fi citate.

Soluționarea cauzelor are loc la sediul comisiei de jurisdicție a imputatiilor sau la sediul unității unde s-a produs paguba.

După deschiderea ședinței, președintele completului dispune citirea sau prezentarea rezumativa a documentelor din dosar și da cuvintul persoanelor în cauza prezente. Declarațiile făcute în ședința de persoanele chemate în fața comisiei se consemnează separat, sub semnatura acestora. Pentru stabilirea adevărului, comisia de jurisdicție a imputatiilor va folosi toate mijloacele de proba admise de lege.

Pentru motive temeinic justificate, comisia de jurisdicție a imputatiilor poate amina soluționarea cauzei, întocmind de fiecare data o încheiere, în care va preciza motivul aminarii.

Cînd persoanele chemate nu se pot prezenta din motive temeinic justificate sau procedura nu a fost îndeplinită pentru termenul de judecată fixat, comisia de jurisdicție a imputatiilor amina cauza la un nou termen.

Persoanele interesate care, din motive temeinice, nu au făcut uz de căile de atac prevăzute de art. 24, 25, și 28, pot cere repunerea în termen de cel mult 15 zile de la încetarea cauzei care le-a împiedicat sa uzeze de acele cai de atac.

Cererea de repunere în termen se rezolva de către comandantul (șeful) sau comisia care n-au fost sesizati în termen.

Dacă paguba pricinuită de militari este urmarea unei fapte prevăzute de legea penală, dosarul cercetării administrative se trimite procuraturii militare competente pentru a lua măsurile prevăzute de lege.

Odată cu trimiterea dosarului cercetării administrative la procuratura militară, unitatea va cere acesteia sa dispună, în condițiile și limitele prevăzute de lege, luarea oricărei măsuri asiguratorii, inclusiv poprirea din solda celui în cauza.

În cazul cînd instanța de judecată pronunța achitarea pentru motivul ca fapta nu este prevăzută de legea penală, încetarea procesului penal pentru lipsa plingerii prealabile, autorizării sau sesizării organului competent ori altei condiții prevăzute de lege, precum și în cazul cînd exista autoritate de lucru judecat, unitatea militară stabilește răspunderea materială în sarcina militarilor vinovați, potrivit prevederilor prezentului decret.

În celelalte cazuri de achitare ori de încetare a procesului penal, instanța de judecată se pronunța și asupra acțiunii civile, potrivit prevederilor prezentului decret.

Nu pot fi acordate despăgubiri civile ori stabilite raspunderi materiale în cazul cînd achitarea s-a pronunțat pentru ca fapta imputată nu exista ori nu a fost săvîrșită de cel în cauza.

Prin termenul militari, potrivit prezentului decret, se înțeleg: ofițerii, maistrii militari, subofiterii, militarii în termen, militarii cu termen redus, elevii militari ai instituțiilor de învățămînt militare și civile, precum și rezervistii concentrați sau mobilizati.

Prin termenul solda, în sensul prezentului decret, se înțelege, pentru cadrele militare permanente, concentrate sau mobilizate, retributia tarifara lunară.

Dispozițiile referitoare la răspunderea materială a militarilor, prevăzute în prezentul decret, sînt aplicabile indiferent dacă după producerea pagubelor cel în cauza mai are sau nu calitatea de militar.

În aplicarea prevederilor art. 3 și 11, în calcul se ia solda neta a militarului, iar pentru cei care nu au solda, bursa ori indemnizația avută în luna în care s-a constatat paguba.

Pentru personalul civil din unitățile militare bugetare se ia ca baza de calcul retributia tarifara de încadrare neta avută în luna în care s-a constatat paguba.

Pentru persoanele care la data constatării pagubei nu mai au calitatea de militar, în calcul se ia solda neta avută în luna în care au fost trecute în rezerva sau retragere.

Prevederile prezentului decret intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.

Pe aceeași dată,

Decretul nr. 359/1957

privind răspunderea materială a militarilor și stabilirea, urmărirea și lichidarea pagubelor cauzate patrimoniului forțelor armate, republicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, Partea I, nr. 35 din 15 iunie 1966, se abroga.