Decizia nr. 433/2024

Marian Enache

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Adrian-Victor Gheorghiță în Dosarul nr. 1.802/1/2021 al Curții de Apel București - Secția I penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.751D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra înscrisurilor depuse la dosar de către autorul excepției.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că motivarea acesteia are un caracter formal, general. Simpla indicare a dispozițiilor constituționale nu este suficientă pentru determinarea în mod rezonabil a criticilor de neconstituționalitate. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens

Decizia nr. 465 din 25 iunie 2020 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 12 august 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.802/1/2021, Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Adrian-Victor Gheorghiță cu ocazia soluționării plângerii formulate împotriva unei ordonanțe emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia apreciază că statul român încalcă obligațiile internaționale în materia drepturilor omului. Dispozițiile criticate încurajează infracționalitatea, lăsând procurorii să tergiverseze cercetarea penală până la prescrierea răspunderii penale și să reprime victimele prin aplicarea de sancțiuni financiare dacă reclamă această tergiversare.

6.

Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală , cu următorul conținut: „Ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior și se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate.“

11.

Autorul excepției susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în

art. 11

referitor la dreptul internațional și dreptul intern și în

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate prevederile

art. 2

și

14 din Pactul internațional

cu privire la drepturile civile și politice.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci se limitează la a face aprecieri referitoare la faptul că statul român încalcă obligațiile internaționale în materia drepturilor omului, pe de o parte, și că dispozițiile criticate încurajează infracționalitatea, lăsând procurorii să tergiverseze cercetarea penală până la prescrierea răspunderii penale, pe de altă parte.

13.

Așa fiind, Curtea observă că autorul excepției nu arată, în mod concret, în ce constă contrarietatea dintre dispoziția de lege criticată și prevederile constituționale invocate și nu prezintă alte elemente care să susțină eventuala neconstituționalitate reclamată, susținerile autorului excepției nefiind suficiente pentru a declanșa un control de constituționalitate.

14.

Prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, instanța de control constituțional a teoretizat existența unei anumite structuri a excepției de neconstituționalitate. Este vorba despre trei elemente, inerente și intrinseci oricărei excepții de neconstituționalitate, și anume: textul de lege contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, adică motivarea neconstituționalității textului criticat. Curtea a observat în decizia precitată că, dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Mai mult decât atât, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, soluția pronunțată de Curte va fi de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, ca urmare a neîndeplinirii condiției cuprinse în

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .

15.

În același sens a statuat Curtea și prin

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“.

16.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1

-

3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Adrian-Victor Gheorghiță în Dosarul nr. 1.802/1/2021 al Curții de Apel București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2024.