Convenție · Consiliul de Stat

Convenția din 12 februarie 1976

între Republica Socialistă România și Japonia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit

prezumat în vigoare

Data actului
12 februarie 1976
Emitent
Consiliul de Stat
Publicat în
Buletinul Oficial nr. 69 din 13 iulie 1976
Structură
28 de articole · 37.201 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Articolul 1

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

1. Impozitele care cad sub incidența prezentei convenții sînt următoarele:

a) în România:

(i) impozitele pe retribuții și venituri din lucrări de litere, arta și știința, precum și pe veniturile obținute din colaborări la publicații, la spectacole, din expertize și din alte activități similare;

(îi) impozitele pe veniturile persoanelor fizice și juridice nerezidente;

(iii) impozitele asupra veniturilor societăților mixte;

(iv) impozitele asupra veniturilor din activități lucrative ca meserii, profesii libere, precum și pe veniturile obținute din întreprinderi, altele decît întreprinderile de stat și societățile mixte;

(v) impozitul asupra veniturilor din închirieri de clădiri și terenuri;

(vi) impozitul pe veniturile realizate din activități agricole și

(vii) impozitele asupra veniturilor cooperativelor de consum și cooperativelor meșteșugărești (mai jos menționate ca impozit român);

b) în Japonia:

(i) impozitul pe venit;

(îi) impozitul pe societăți și

(iii) impozitele locale asupra locuitorilor (mai jos menționate ca impozit japonez).

2. Prezenta convenție se va aplica, de asemenea, oricăror impozite de natura identică sau analoga, de stat sau locale, care se vor stabili după data semnării prezentei convenții în plus față de cele existente sau le vor înlocui pe cele menționate în paragraful precedent. Autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunică reciproc orice modificări intervenite în legislația lor fiscală, într-o perioadă de timp rezonabila după efectuarea acestor modificări.

3. Prezenta convenție se va aplica, de asemenea, impozitelor menționate la art. 8 paragraful 2 cu privire la întreprinderile care exploatează nave sau aeronave.

Articolul 3

1. În prezenta convenție, dacă contextul nu cere altfel:

a) termenul România indica Republica Socialistă România;

b) termenul Japonia, cînd este folosit în sens geografic, înseamnă întreg teritoriul în care se aplică legislația japoneza cu privire la impozite;

c) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant indica România sau Japonia, după cum cere contextul;

d) termenul impozit indica impozit român sau impozit japonez, după cum cere contextul;

e) termenul persoana include o societate și orice alte grupări de persoane;

f) termenul societate indica orice persoană juridică și orice entitate care este tratata ca persoana juridică în scopuri fiscale;

g) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant indica, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

h) termenul naționali indica:

(i) cu privire la România, toți cetățenii României și toate persoanele juridice și asociațiile care își obțin statutul juridic ca atare, conform legislației în vigoare în România;

(îi) cu privire la Japonia, toate persoanele fizice care poseda naționalitatea Japoniei și toate persoanele juridice constituite sau organizate în conformitate cu legislația Japoniei și toate organizațiile fără personalitate juridică, care sînt tratate, în scopul aplicării impozitelor japoneze, ca persoane juridice constituite sau organizate în conformitate cu legislația Japoniei;

i) termenul autoritate competentă, în raport cu un stat contractant, indica ministrul finanțelor al acelui stat contractant sau reprezentantul sau autorizat;

j) termenul trafic internațional înseamnă orice transport cu vaporul sau avionul exploatat de către o întreprindere a unui stat contractant, cu excepția cazului cînd nava sau aeronava este exploatată numai între locuri din celălalt stat contractant.

2. În ce privește aplicarea prezentei convenții de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit în aceasta convenție va avea, dacă contextul nu cere altfel, înțelesul pe care îl are în conformitate cu legislația acelui stat contractant referitoare la impozitele care fac obiectul prezentei convenții.

Articolul 4

1. În sensul prezentei convenții, termenul rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care în conformitate cu legislația acelui stat este supusă impozitului în acel stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale sau oricărui alt criteriu de natura similară; termenul nu cuprinde nici o persoană fizica care este supusă impozitului în acel stat contractant numai datorită faptului ca obține venituri din surse din acel stat.

2. Cînd, datorită prevederilor paragrafului 1, o persoană fizica este rezidență a ambelor state contractante, atunci autoritățile competente vor hotărî de comun acord al cărui stat contractant va fi considerată ca rezidență acea persoana, în vederea aplicării prezentei convenții.

3. Cînd datorită prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este rezidență a ambelor state contractante, atunci ea va fi considerată ca rezidență a statului contractant în care își are sediul social sau principal.

Articolul 5

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent indica o instalatie fixa în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracție a bogățiilor naturale;

g) un șantier de construcție sau de montaj a cărui durata depășește 12 luni.

3. Nu se considera ca este sediu permanent dacă:

a) se folosesc instalații numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii;

b) mărfuri aparținînd întreprinderii sînt antrepozitate numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;

c) mărfuri aparținînd întreprinderii sînt antrepozitate numai în scopul prelucrării lor de către o alta întreprindere;

d) o instalatie fixa de afaceri este folosită numai în scopul cumpărării de produse sau mărfuri ori pentru a stringe informații pentru întreprindere;

e) o instalatie fixa de afaceri este folosită pentru întreprindere numai în scopuri publicitare, de a furniza informații, de cercetări științifice sau activități analoge care au un caracter pregatitor sau auxiliar.

4. O persoana, alta decît un reprezentant cu statut independent căruia îi sînt aplicabile prevederile paragrafului 5, care activează într-un stat contractant în contul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant este considerată ca sediu permanent în primul stat contractant dacă ea dispune de împuterniciri pe care le exercita de obicei și care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, afară de cazul cînd activitatea acestei persoane se limitează la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere.

5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta își desfășoară activitatea în acest stat prin intermediul unui curier (broker), a unui comisionar general sau a oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

6. Faptul ca o societate rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate rezidență a celuilalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a face din oricare dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

1. Veniturile provenind din bunuri imobile pot fi impuse în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. Expresia bunuri imobile se defineste în conformitate cu legislația statului contractant în care bunurile în cauza sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu și mort al exploatarilor agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și altor bogatii naturale ale solului; navele și aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.

3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica veniturilor obținute din exploatarea directa, închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietății imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se vor aplica, în egala măsura, și veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi, precum și veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.

Articolul 7

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant se vor impune numai în acel stat, în afară de cazul cînd întreprinderea desfășoară activitate în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu permanent.

2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant desfășoară activitate în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat, se vor atribui în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată desfășurînd activitate identică sau analoga în condiții identice sau analoge și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent se vor acorda ca deduceri cheltuielile făcute pentru scopurile sediului permanent, inclusiv cheltuieli de conducere și cheltuieli generale de administrare, indiferent de faptul dacă s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant este uzual ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent să fie determinate pe baza unei repartiții a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant sa determine beneficiile impozabile printr-o asemenea repartiție în măsura în care poate fi uzual; metoda repartiției adoptată trebuie, în orice caz, să fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile enunțate în prezentul articol.

5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acel sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit unui sediu permanent se vor determina în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul cînd exista motive suficiente și valabile de a proceda în alt mod.

7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, dispozițiile acestor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant realizate din exploatarea în trafic internațional a navelor și aeronavelor vor fi scutite de impozit în celălalt stat contractant.

2. Cu privire la exploatarea în trafic internațional a navelor și aeronavelor efectuată de către o întreprindere a unui stat, dacă acea întreprindere este o întreprindere a României, va fi scutită de impozitul pe întreprindere în Japonia, și în cazul unei întreprinderi a Japoniei, aceasta va fi scutită de orice impozit similar impozitului pe întreprindere japonez care ar putea fi stabilit în viitor în România.

3. Prevederile paragrafelor 1 și 2 se vor aplica de asemenea, beneficiilor obținute din participarea într-un pool, la o exploatare comuna sau într-o agenție internationala.

Articolul 9

Atunci cînd:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau

b) aceleași persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, și, fie într-un caz fie în celălalt, între cele doua întreprinderi s-au stabilit ori impus condiții în relațiile lor comerciale sau financiare care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care ar fi revenit uneia dintre întreprinderi, dacă nu ar fi fost acele condiții, dar datorită acelor condiții nu i-au mai revenit, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi și impozitate în mod corespunzător.

Articolul 10

1. Dividendele plătite de către o societate rezidență a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat contractant.

2. Totuși, astfel de dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acelui stat contractant, dar impozitul astfel stabilit nu va depăși 10 la suta din suma bruta a dividendelor.

Prevederile acestui paragraf nu vor afecta impozitarea societății referitoare la beneficiile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende, asa cum este folosit în acest articol, indica venituri din acțiuni sau alte drepturi care nu sînt titluri de creanta, din participari la beneficii, precum și din alte părți sociale asimilate veniturilor din acțiuni de către legislația fiscală a statului contractant în care este rezidență societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidență, un sediu permanent de care este legată în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

5. Cînd o societate rezidență a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societatea unor persoane care nu sînt rezidente ale acelui celălalt stat contractant sau sa supună beneficiile nedistribuite ale societății unui impozit asupra beneficiilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acel celălalt stat contractant.

Articolul 11

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Cu toate acestea, astfel de dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat contractant, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10 la suta din suma bruta a dobinzilor.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobinzile provenind dintr-un stat contractant și obținute de guvernul celuilalt stat contractant, inclusiv autoritățile locale din acel stat, banca centrala a acelui celălalt stat contractant sau orice instituție financiară aparținînd în totalitate acelui guvern sau de orice rezident al celuilalt stat contractant cu privire la titluri de creanta garantate sau în mod indirect finanțate de guvernul acelui celălalt stat contractant, inclusiv autoritățile locale din acesta, banca centrala a acelui celălalt stat contractant sau orice instituție financiară aparținînd în totalitate acelui guvern vor fi scutite de impozite în primul stat contractant menționat.

4. Termenul dobinzi, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din efecte publice, din titluri de credit sau obligațiuni, indiferent dacă sînt sau nu garantate ipotecar, indiferent dacă dau sau nu dreptul de a participa la beneficii și din alte creanțe de orice natura și orice surplus al cuantumului rambursat peste suma împrumutată, în legătură cu astfel de titluri de creanta, precum și alte venituri asimilate veniturilor din împrumuturi bănești de către legislația fiscală a statului contractant din care provin veniturile.

5. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul de dobinzi, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin dobinzile un sediu permanent de care este legată efectiv creanta producătoare de dobinzi. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7.

6. Dobinzile vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd plătitorul este însuși acel stat contractant, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat contractant. Cînd, cu toate acestea, persoana plătitoare a dobinzilor, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată creanta pentru care se plătesc dobinzile și care dobinzi sînt suportate de sediul permanent respectiv, atunci astfel de dobinzi sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

7. Cînd, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și primitor sau între ambii și o altă persoană, suma dobinzilor plătite, ținînd cont de creanta pentru care sînt plătite, excede suma asupra căreia s-ar fi convenit de către plătitor și primitor în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților va rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 12

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant, plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși, astfel de redevențe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăși 10 la suta din suma bruta a redevențelor culturale sau 15 la suta din suma bruta a redevențelor industriale.

3. a) Expresia redevențe culturale, asa cum este folosită în paragraful 2, înseamnă plati de orice natura primite drept compensare pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor pentru opere literare, artistice sau științifice, inclusiv filme de cinematograf sau filme ori benzi magnetice folosite la emisiunile de radio sau la televiziune.

b) Expresia redevențe industriale, asa cum este folosită în paragraful 2, înseamnă plati de orice fel primite drept compensare pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui brevet, marca de fabrica, desen sau model, plan, formula sau procedeu secret ori pentru folosirea sau concesionarea folosirii de echipament industrial, comercial sau științific sau pentru informații privind experienta în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă primitorul redevențelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevențele un sediu permanent de care se leagă efectiv dreptul sau proprietatea generatoare de redevențe. În asemenea caz se vor aplica dispozițiile art. 7.

5. Se considera ca redevențele provin dintr-un stat contractant cînd plătitorul este însuși acel stat contractant, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat contractant. Cu toate acestea, cînd persoana plătitoare de redevențe, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a contractat obligația de a plati redevențe și care sediu permanent suporta aceste redevențe, atunci astfel de redevențe sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Cînd datorită relațiilor speciale existente între plătitor și primitor sau între ambii și altă persoană, cuantumul redevențelor plătite, ținînd cont de folosirea, concesionarea folosirii sau informația pentru care ele sînt plătite, excede pe acelea asupra cărora s-ar fi convenit de plătitor și primitor în lipsa unor asemenea relații, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, ținînd cont și de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 13

1. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobiliare, asa cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, pot fi impuse în statul contractant în care sînt situate astfel de bunuri.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît bunuri imobile, făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant în scopul exercitării unei profesii libere, inclusiv cistiguri provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau împreună cu întreaga întreprindere) sau a unei astfel de baze fixe, pot fi impuse în celălalt stat contractant. Ca toate acestea, cîștigurile obținute de către un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea de nave sau aeronave exploatate în trafic internațional și orice bunuri, altele decît bunuri imobile, ținînd de exploatarea unor atare nave sau aeronave, se vor impune numai în acel stat contractant.

3. Cistigurile obținute de către un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea oricărui bunuri, altele decît cele menționate la paragrafele 1 și 2, se vor impune numai în acel stat contractant.

Articolul 14

1. Venitul obținut de către un rezident al unui stat contractant din servicii cu caracter profesional sau din alte activități de natura asemănătoare vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul în cînd rezidentul dispune de o baza fixa la dispoziția sa în celălalt stat contractant în scopul desfășurării activității sale sau este prezent în celălalt stat contractant o perioadă sau perioade care insumate depășesc 183 de zile în anul fiscal vizat. Dacă el are o astfel de baza fixa sau șederea în acel celălalt stat contractant depășește perioada sau perioadele mai sus menționate, venitul poate fi impus în acel celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acesta este atribuibil acelei baze fixe sau este obținut în acel celălalt stat contractant în timpul perioadei sau perioadelor sus-menționate.

2. Expresia servicii cu caracter profesional cuprinde în special activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau de învățămînt, precum și exercitarea pe cont propriu a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 15

1. Cu excepțiile prevăzute la art. 16, 18, 19, 20 și 21, retribuțiile și alte remunerații similare obținute de un rezident al unui stat contractant pentru activitate retribuită vor fi impozabile numai în acel stat contractant, dacă activitatea nu este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea retribuită este exercitată în celălalt stat contractant, remunerația astfel obținută poate fi impusa în acel celălalt stat contractant.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remunerația obținută de un rezident al unui stat contractant, pentru o activitate retribuită exercitată în celălalt stat contractant, va fi impozabilă numai în primul stat contractant menționat, dacă:

a) primitorul este prezent în acel celălalt stat contractant o perioadă sau perioade care insumate nu depășesc în total 183 de zile în anul calendaristic vizat;

b) retributia este plătită de către sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat contractant și

c) retributia nu este suportată de către un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la prevederile precedente ale prezentului articol, retributia pentru munca salariata prestată la bordul unei nave sau aeronave exploatată de către o întreprindere a unui stat contractant poate fi impusa în acel stat contractant.

Articolul 16

Remunerația obținută de către un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administrație al unei societăți care este rezidență a celuilalt stat contractant poate fi impusa în acel celălalt stat contractant.

Articolul 17

1. Prin derogare de la prevederile art. 14 și 15, veniturile obținute de un profesionist de spectacol, cum ar fi un artist de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune, un muzician sau de către un sportiv din activitatea sa personală desfășurată în aceasta calitate, pot fi impuse în statul contractant în care aceste activități ale profesionistului sau sportivului se desfășoară.

Cu toate acestea, astfel de venituri vor fi scutite de impozit în acel stat contractant, dacă asemenea activități sînt desfășurate de către o persoană fizica rezidență a celuilalt stat contractant ca urmare a unui program special de schimburi culturale convenit între guvernele celor două state contractante.

2. Cînd veniturile în raport cu activitățile personale ale unui astfel de profesionist de spectacole sau sportiv nu revin acelui profesionist sau sportiv însuși, ci unei alte persoane, acele venituri, prin derogare de la prevederile art. 7, 14 și 15, pot fi impuse în statul contractant în care își desfășoară activitatea profesionistul de spectacole sau sportivul.

Cu toate acestea, astfel de venituri vor fi scutite de impozit în acel stat contractant, dacă asemenea venituri sînt obținute din activități exercitate de către o persoană fizica rezidență a celuilalt stat contractant ca urmare a unui program special de schimburi culturale convenit între guvernele celor două state contractante și revin unei alte persoane care este rezidență a acelui celălalt stat contractant.

Articolul 18

Cu excepțiile prevăzute de paragraful 2 al art. 19, pensiile și alte remunerații plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfășurată în trecut și orice rente plătite unui atare rezident se vor impune numai în acel stat contractant.

Articolul 19

1. a) Remunerațiile, altele decât pensiile, plătite de către un stat contractant sau o autoritate locală din acel stat oricărei persoane fizice în legătură cu servicii prestate acelui stat contractant sau autorități locale din acel stat, în exercitarea de funcții de natura guvernamentală, vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

b) Cu toate acestea, astfel de remunerații vor fi impozabile în celălalt stat contractant, dacă serviciile sînt prestate în acel stat și primitorul este rezident al acelui celălalt stat contractant și dacă:

(i) este un național al acelui celălalt stat contractant sau

(îi) nu a devenit rezident al acelui stat contractant numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de către sau din fonduri constituite de un stat contractant sau o autoritate locală din acesta oricărei persoane fizice pentru servicii prestate acelui stat contractant sau autorități locale din acesta va fi impozabilă numai în acel stat contractant.

b) Cu toate acestea, atare pensie va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant dacă pensionarul este un național și rezident al celuilalt stat contractant.

3. Prevederile art. 15, 16, 17 și 18 se vor aplica remunerațiilor și pensiilor cu privire la serviciile prestate în legătură cu orice comerț sau afacere exercitată de un stat contractant sau autoritate locală din acesta.

Articolul 20

1. Un profesor universitar sau de alt grad care vine temporar într-un stat contractant pentru o perioadă care nu depășește 2 ani, în scopul de a preda sau de a conduce cercetări la o universitate, facultate, școala sau alta instituție de învățămînt recunoscută și care este sau care a fost, imediat anterior venirii, rezident al celuilalt stat contractant, va fi impus numai în acel celălalt stat contractant pentru remunerațiile primite pentru predare sau cercetare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica venitului din cercetări, dacă astfel de cercetări sînt întreprinse, în principal, în interesul privat al unei sau al unor anumite persoane.

Articolul 21

Plățile sau veniturile primite pentru întreținere, învățămînt sau instruire de către un student sau practicant care este prezent într-un stat contractant numai în scopul de a învață, a se instrui sau de a dobîndi o experienta tehnica specială și care este sau a fost imediat anterior venirii rezident al celuilalt stat contractant vor fi scutire de impozit în primul stat contractant menționat, cu condiția ca plățile să fie făcute din afară acelui prim stat contractant menționat, sau ca asemenea venituri să fie încasate pentru servicii personale prestate în acel prim stat contractant, iar suma sa nu depășească 600.000 yeni japonezi sau echivalentul lor în lei, în timpul unui an impozabil.

Articolul 22

1. Sub rezerva prevederilor legislației României privitoare la acordarea ca un credit față de impozitul român a impozitului plătibil în orice țara alta decât România:

Cînd un rezident al României obține venit din Japonia, care, în conformitate cu prevederile acestei convenții, poate fi impus în Japonia, suma impozitului japonez plătibil cu privire la acel venit se va acorda ca un credit față de impozitul român stabilit celui rezident. Cuantumul creditului, totuși, nu va depăși acea parte a impozitului român care este corespunzătoare acelui venit.

Beneficiile plătite de întreprinderile române de stat bugetului de stat vor fi considerate ca impozit român.

2. Sub rezerva prevederilor legislației Japoniei privitoare la acordarea ca un credit față de impozitul japonez a impozitului plătibil în orice țara alta decât Japonia:

a) Cînd un rezident al Japoniei obține venit din România, care, în conformitate cu prevederile acestei convenții poate fi impus în România, suma impozitului român plătibil cu privire la acel venit se va acorda ca un credit față de impozitul japonez stabilit acelui rezident. Cuantumul creditului, totuși, nu va depăși acea parte a impozitului japonez care este corespunzătoare acelui venit.

b) Cînd venitul obținut din România este un dividend plătit de o societate rezidență a României unei societăți rezidență a Japoniei și care deține în proprietate cel puțin 25 la suta, fie din acțiunile cu drept de vot ale societății plătitoare de dividende, fie din totalul acțiunilor emise de acea societate, creditul va lua în considerare impozitul român plătibil de societatea plătitoare de dividende cu privire la venitul ei.

Articolul 23

1. Naționalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenți ai unuia dintre statele contractante, nu vor fi supuși în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligații legate de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decît impunerea și obligațiile conexe la care sînt sau pot fi supuși naționalii acelui celălalt stat contractant aflați în aceeași situație.

2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se va face în acest celălalt stat contractant în condiții mai puțin avantajoase decît impozitarea întreprinderilor acestui celălalt stat contractant desfășurînd aceleași activități.

Aceasta prevedere nu se va interpreta ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant deduceri, degrevari sau reduceri la impozitare pe considerentul statutului civil sau al sarcinilor familiale pe care le acorda rezidenților proprii.

3. Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este, în totalitate sau în parte, deținut sau controlat, direct sau indirect, de unu sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menționat la nici un impozit sau obligație conexă care să fie diferita sau mai împovărătoare decît impunerea și obligațiile conexe la care sînt sau ar putea fi supuse întreprinderile similare ale acelui prim stat menționat.

4. În prezentul articol termenul impozitare indica impozite de orice fel sau denumire.

Articolul 24

1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenție, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acelor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului al cărui rezident este.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa ajungă la o soluție corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în concordanta cu prezenta convenție.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe calea înțelegerii amiabile orice dificultate sau dubii cu privire la interpretarea sau aplicarea convenției. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea eliminării dublei impuneri în cazuri neprevăzute de prezenta convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul realizării unei înțelegeri în sensul paragrafelor precedente.

Articolul 25

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații, după cum va fi necesar, pentru aplicarea prezentei convenții și a legislației interne a statelor contractante referitoare la impozitele vizate prin prezenta convenție, în măsura în care impozitarea pe care ele o prevăd este conformă cu convenția.

Orice informație astfel schimbată va fi considerată ca secret și nu va fi divulgată nici unei persoane sau autorități, altele decât cele însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenție.

2. În nici un caz, dispozițiile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunind unui stat contractant obligația:

a) sa îndeplinească măsuri administrative în contradictie cu legislația proprie și cu practica administrativă a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu se pot dobîndi în conformitate cu prevederile legale sau conform practicii administrative curente a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informații care ar divulga un secret mestesugaresc, de afaceri, industrial, comercial, profesional sau un procedeu comercial sau informații a căror divulgare ar fi ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 26

Nici o prevedere a prezentei convenții nu va afecta privilegiile fiscale ale funcționarilor diplomatici sau consulari, acordate conform regulilor generale ale dreptului internațional sau în baza unor acorduri speciale.

Articolul 27

1. Prezenta convenție va fi ratificată și instrumentele de ratificare vor fi schimbate la București, cît mai curînd posibil.

2. Prezenta convenție va intra în vigoare în a treizecea zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare și se va aplica în ambele state contractante tuturor veniturilor din anul impozabil care începe la sau după 1 ianuarie al anului calendaristic în care prezenta convenție intră în vigoare.

Articolul 28

Prezenta convenție va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată, dar oricare stat contractant poate, la sau înainte de 30 iunie al oricărui an calendaristic începînd după expirarea unei perioade de 5 ani de la data intrării în vigoare a convenției, sa o denunțe prin notificare scrisă remisă pe cale diplomatică; în asemenea eventualitate, prezenta convenție va inceta de a-și produce efecte în ambele state contractante cu privire la veniturile din anul impozabil care începe la sau după 1 ianuarie al anului calendaristic următor aceluia în care s-a remis nota referitoare la denunțare.

Drept care subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma, au semnat prezenta convenție.

Facuta în doua exemplare, la Tokio, la 12 februarie 1976, în limba engleza.

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.