Decizia nr. 626/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 și ale art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Andreea Costin
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 322 pct. 5
și ale
art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Carmen Ionescu în Dosarul nr. 1.590/3/2020 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.638D/2020.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât criticile formulate, vizează, în realitate, interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale criticate raportat la momentul obținerii actului doveditor. Pe fond, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției, având în vedere jurisprudența în materie, spre exemplu,
Decizia nr. 498 din 17 septembrie 2019 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 23 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.590/3/2020, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 322 pct. 5
și ale
art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 . Excepția a fost invocată de Carmen Ionescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, potrivit textului legal criticat, revizuirea în baza unor înscrisuri doveditoare este extrem de restrictivă, fiind aproape imposibil de utilizat, chiar și în cazul în care una dintre părți a câștigat un proces în mod necinstit, tăinuind documente care ar fi demonstrat că partea adversă are dreptate. O situație specială apare în litigiile de muncă, atunci când angajatorul sancționează disciplinar un angajat care nu poate avea acces la documentele tăinuite de angajator. Dacă situația de tăinuire se menține și pe parcursul cauzei în care angajatul contestă în instanță decizia de sancționare, rezultă că procesul se desfășoară incorect în favoarea angajatorului. Dacă angajatul descoperă aspectele tăinuite după pronunțarea sentinței și formulează cerere de revizuire, această cale de atac se dovedește imposibilă, din cauza restricțiilor impuse de lege.
6.
Totodată, consideră că sintagma „înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică“ din cuprinsul
art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă
este neconstituțională sub aspectul încălcării accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
7.
Termenul „înscrisuri reținute“ este mult prea vag și intră în contradicție cu sintagma „s-au descoperit“. Astfel, legea nu definește exact situațiile în care se consideră că partea potrivnică a reținut un înscris și nici întinderea acestui termen. Cu alte cuvinte termenii „reținut“ și „descoperit“ se exclud reciproc, neexistând o situație în care un înscris să poată îndeplini cele două condiții simultan.
8.
Prin urmare, revizuirea devine din oficiu inadmisibilă atât timp cât se bazează pe documente reținute de partea potrivnică, întrucât caracterul de document reținut este în contradicție cu descoperirea înscrisului.
9.
Referitor la
art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 , autoarea excepției arată că sintagma „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii“ este neconstituțională în astfel de cazuri, deoarece acționează ca o barieră în calea exercitării dreptului la un remediu efectiv cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil. În astfel de cazuri, revizuirea ar trebui să fie admisibilă.
10.
Se mai arată că angajatul poate să nu aibă acces la documentele ascunse de angajator, ci să descopere alte probe care să demonstreze existența înscrisurilor tăinuite. Revizuirea este respinsă și în astfel de cazuri deoarece angajatul trebuie să facă rost de documentele tăinuite, nu să demonstreze indirect existența acestora.
11.
Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
12.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
13.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
14.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
15.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 322 pct. 5
și ale
art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 , care aveau următorul cuprins normativ:
–
Articolul 322
pct. 5 :
Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în următoarele cazuri: [...]
5.
dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
–
Articolul 326
alin. 3 : „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.“
16.
Soluția legislativă criticată în speță, cuprinsă în
art. 322 pct. 5
și în
art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 , se regăsește, în prezent, cu un conținut normativ similar, în cuprinsul
art. 509 alin. (1) pct. 5
și, respectiv, al
art. 513 alin. (3) din Codul de procedură civilă .
17.
Având în vedere
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a reținut că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul prevederilor
art. 29 alin. (1)
și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, se constată că, în speță, prevederile
art. 322 pct. 5
și ale
art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 , deși nu mai sunt în vigoare la momentul pronunțării prezentei decizii, pot fi supuse controlului de constituționalitate, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauza concretă dedusă judecății.
18.
În susținerea neconstituționalității prevederilor criticate, autoarea excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 21 alin. (3)
privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum se interpretează potrivit
art. 20 alin. (1) din Constituție
și prin prisma
art. 6 paragraful 1
privind dreptul la un proces echitabil și a
art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
19.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci este, în realitate, nemulțumită de modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale de către instanța judecătorească în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire raportat la momentul obținerii unui act doveditor. În acest context, autoarea excepției de neconstituționalitate analizează textele de lege criticate prin prisma unor interpretări proprii, subiective.
20.
Astfel, Curtea reține că aspectele criticate de autoarea excepției de neconstituționalitate reprezintă chestiuni de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești și nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit
art. 2 alin. (1)
și
(2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile
Constituției . Prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale
art. 126 alin. (1)
și
(3) din Constituție . De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Cu privire la conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 838 din 9 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 16 mai 2022).
21.
Așa fiind, raportat la cauza concretă dedusă judecății, modul în care instanța care a judecat cererea de revizuire a înțeles să interpreteze și să aplice textele de lege criticate excedează controlului exercitat de Curtea Constituțională.
22.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1
-
3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 322 pct. 5
și ale
art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Carmen Ionescu în Dosarul nr. 1.590/3/2020 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 7 noiembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.