Decizia nr. 628/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor „ art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865

în teza referitoare la hotărârea instanței de recurs care «evocă fondul»“, excepție ridicată de Întreprinderea Individuală Canea Ioan, din Pârvova, județul Caraș-Severin, în Dosarul nr. 630/59/2020 al Curții de Apel Timișoara - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.146D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența în materie, spre exemplu,

Decizia nr. 366 din 29 iunie 2023 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 630/59/2020, Curtea de Apel Timișoara - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor „ art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865

în teza referitoare la hotărârea instanței de recurs care «evocă fondul»“. Excepția a fost invocată de Întreprinderea Individuală Canea Ioan, din Pârvova, județul Caraș-Severin, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 21 din Constituție.

6.

Curtea de Apel Timișoara - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile „ art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865

în teza referitoare la hotărârea instanței de recurs care «evocă fondul»“. Prin urmare, având în vedere structura normativă a dispoziției criticate, Curtea va reține ca obiect al excepției sintagma „care evocă fondul“ din cuprinsul părții introductive a

art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865 , care are următorul cuprins: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]“.

12.

În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, având în vedere

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit căruia „dispozițiile

Codului de procedură civilă

se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“, precum și

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituțională a reținut că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține ca obiect al excepției sintagma „care evocă fondul“ din cuprinsul părții introductive a

art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865 .

13.

În susținerea neconstituționalității prevederilor legale criticate se invocă încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 21

- Accesul liber la justiție.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea acesteia a procedat la simpla enumerare a dispozițiilor legale criticate și a normelor constituționale pretins încălcate, fără a prezenta motive sau argumente în susținerea excepției.

15.

În aceste condiții, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a constatat existența unei anumite structuri inerente și intrinseci oricărei excepții de neconstituționalitate, care cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat.

16.

Curtea a observat că, indiscutabil, primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea, indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat și că, în condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. În aceste condiții, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere deci că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate.

17.

Raportând aceste considerente la cauza de față, Curtea observă că cerința evocării fondului pentru ca revizuirea unei hotărâri a instanței de recurs să poată fi admisibilă este considerată a fi contrară prevederilor constituționale cuprinse în

art. 21.

18.

Condiția evocării fondului cuprinsă în dispozițiile

art. 322 teza finală din Codul de procedură civilă din 1865

a mai format obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la

art. 21 din Constituție . În jurisprudența sa (spre exemplu, prin

Decizia nr. 549 din 7 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 13 octombrie 2020, paragraful 15), Curtea a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată în scopul îndreptării erorilor de fapt și numai din acest motiv, ce ține de specificul căii de atac, textul de lege criticat se referă la hotărâri pronunțate în recurs prin care se evocă fondul. Interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătorești definitive, precum și a raporturilor juridice la care se referă impune ca legea să stabilească riguros și limitativ cazurile și motivele pentru care se poate exercita calea de atac a revizuirii. Prevederile legale criticate sunt norme de procedură, iar, în conformitate cu dispozițiile

art. 126 alin. (2)

și ale

art. 129 din Constituție , procedura de judecată și exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt stabilite numai prin lege. Din aceste norme constituționale reiese că legiuitorul are libertatea de a stabili condițiile în care părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin

Legea fundamentală

și prin actele juridice internaționale la care România este parte. Pentru acest motiv, ce ține de specificul căii de atac, textul de lege criticat se referă la hotărâri pronunțate în recurs prin care se evocă fondul, adică acele hotărâri prin care fondul cauzei a fost soluționat chiar de instanța de recurs.

19.

Considerentele și soluția reținute în decizia amintită își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Întreprinderea Individuală Canea Ioan, din Pârvova, județul Caraș-Severin, în Dosarul nr. 630/59/2020 al Curții de Apel Timișoara - Secția a II-a civilă și constată că sintagma „care evocă fondul“ din cuprinsul părții introductive a

art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865

este constituțională în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 noiembrie 2024.