Decizia nr. 589/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 155 alin. (1) din Codul penal

privind sintagma „cursul termenului de prescripție se întrerupe prin“, excepție ridicată de Ion Boraciu în Dosarul nr. 476/98/2019 al Tribunalului Ialomița - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.096D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorul excepției a depus o cerere de judecată în lipsă.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă. Se arată în acest sens că încheierea de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate este anterioară pronunțării

Deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 , decizie care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 13 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 476/98/2019, Tribunalul Ialomița - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 155 alin. (1) din Codul penal

privind sintagma „cursul termenului de prescripție se întrerupe prin“, excepție ridicată de Ion Boraciu într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul comiterii, în calitate de administrator de fapt al unei societăți, a infracțiunii de evaziune fiscală.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, în urma pronunțării de către Curtea Constituțională a

Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 , prin care s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză“, din cuprinsul dispozițiilor

art. 155 alin. (1) din Codul penal , este neconstituțională, dispozițiile

art. 155 alin. (1) din Codul penal , în forma rămasă aplicabilă ca efect al deciziei anterior menționate, sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, fiind contrare standardelor de calitate a legii, prevăzute la

art. 1 alin. (1) din Constituție , dar și principiului legalității incriminării, astfel cum acesta este reglementat la

art. 23 alin. (12) din Constituție

și la

art. 7 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

7.

Este invocată în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul legalității incriminării și a pedepsei, respectiv Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunțată în Cauza Coëme și alții împotriva Belgiei, paragraful 145, Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunțată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51, Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Achour împotriva Franței, paragrafele 41 și 42,

Hotărârea din 24 mai 2007 , pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 și 34, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 140, Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi - S.R.L. și alții împotriva Italiei, paragrafele 107 și 108, Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunțată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), paragrafele 93, 94 și 99, Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 78, 79 și 91.

8.

Totodată, se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale cu privire la același principiu, fiind invocate deciziile

nr. 1 din 10 ianuarie 2014 ,

nr. 390 din 2 iulie 2014 ,

nr. 363 din 7 mai 2015

și

nr. 637 din 13 octombrie 2015 .

9.

Se arată că lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a dispozițiilor legale criticate a determinat formarea a două opinii diferite ale instanțelor naționale în interpretarea și aplicarea prevederilor

art. 155 alin. (1) din Codul penal . Astfel, într-o primă abordare, s-a apreciat că

Decizia Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018

este o decizie de admitere simplă, prin care aplicarea sintagmei „îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză“, din cuprinsul textului criticat, a fost suspendată de drept, această sintagmă încetându-și efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei anterior menționate în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu consecința imposibilității întreruperii cursului prescripției răspunderii penale. Potrivit celei de-a doua opinii, care este cea majoritară, fiind reținută și de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin

Decizia nr. 5 din 21 martie 2019 , s-a apreciat că

Decizia Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018

este una interpretativă, potrivit considerentelor acesteia, cursul prescripției răspunderii penale fiind întrerupt prin orice act de procedură efectuat în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.

10.

Tribunalul Ialomița - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că textul criticat nu poate fi interpretat în sensul că nu mai există instituția prescripției speciale, ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a

Deciziei nr. 297 din 16 aprilie 2018.

11.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face în acest sens trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 , arătându-se că aceasta este una interpretativă, soluția sa urmând a fi aplicată prin prisma considerentelor din cuprinsul aceleiași decizii. Se arată, totodată, că înlăturarea până la o viitoare intervenție legislativă a instituției prescripției răspunderii penale ar avea drept consecință restrângerea intervalului de timp în care se poate realiza tragerea la răspundere penală a persoanelor care comit infracțiuni, cu consecința creării unui dezechilibru, pe de o parte, între dreptul statului de angajare a răspunderii penale și posibilitatea făptuitorilor de a beneficia de caracterul prescriptibil al răspunderii penale, iar, pe de altă parte, între drepturile persoanelor care săvârșesc infracțiuni și drepturile persoanelor prejudiciate prin comiterea acestora.

13.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 155 alin. (1) din Codul penal

privind sintagma „cursul termenului de prescripție se întrerupe prin“. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține însă că autorul critică, în realitate, prevederile

art. 155 alin. (1) din Codul penal , care, la data invocării excepției, aveau următorul cuprins: „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.“

16.

Ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile

art. 155 alin. (1) din Codul penal

au fost modificate prin

articolul unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2022

pentru modificarea

art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 30 mai 2022, având în prezent următorul cuprins: „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.“

17.

Având însă în vedere cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a decis că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate dispozițiile

art. 155 alin. (1) din Codul penal

în forma acestora în vigoare la data invocării excepției.

18.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul criticat contravine prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

referitoare la calitatea legii și ale

art. 23 alin. (12)

cu privire la principiul legalității incriminării și a pedepsei, precum și dispozițiilor

art. 7 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ce reglementează același principiu.

19.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile

art. 155 alin. (1) din Codul penal

sunt neconstituționale. Prin această decizie, Curtea a reținut, în esență, că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancționate prin

Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018. Astfel, deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare, de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale. În consecință, Curtea a constatat că, în condițiile stabilirii naturii juridice a

Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018

ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit

art. 147 din Constituție , pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.

20.

Curtea a constatat că o astfel de consecință este rezultatul nerespectării de către legiuitor a obligațiilor ce îi revin potrivit Legii fundamentale și al pasivității sale, chiar și în ciuda faptului că deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție semnalau încă din anul 2019 practica neunitară rezultată din lipsa intervenției legislative. De asemenea, Curtea a subliniat că rațiunea care a stat la baza pronunțării

Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018

nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau înlăturarea instituției întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozițiilor

art. 155 alin. (1) din Codul penal

la exigențele constituționale. Astfel, Curtea a observat că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile

art. 154 din Codul penal

nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale.

21.

În acest context, Curtea a reținut că situația creată prin pasivitatea legiuitorului în urma publicării deciziei de admitere amintite reprezintă o încălcare a prevederilor

art. 1 alin. (3)

și ( 5) din Legea fundamentală , care consacră caracterul de stat de drept al statului român, precum și supremația

Constituției . Aceasta, deoarece prevalența

Constituției

asupra întregului sistem normativ reprezintă principiul crucial al statului de drept. Or, garant al supremației Legii fundamentale este însăși Curtea Constituțională, prin deciziile pe care le pronunță, astfel că neglijarea constatărilor și dispozițiilor cuprinse în deciziile acesteia determină fragilizarea structurii constituționale ce trebuie să caracterizeze statul de drept (a se vedea în același sens

Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022).

22.

Așadar, Curtea a constatat că legiuitorul a nesocotit prevederile

art. 147 alin. (4) din Constituție , ignorând efectele obligatorii ale

Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 , cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav, generat de aplicarea neunitară a textului de lege „cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea“, care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale.

23.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ și ținând cont de faptul că

Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 , precitată, a fost publicată ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în prezenta cauză, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 155 alin. (1) din Codul penal

a devenit inadmisibilă.

24.

Nu în ultimul rând, Curtea reține că, având în vedere dispozițiile

art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală , soluția de admitere a excepției de neconstituționalitate, pronunțată prin

Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 , îi va profita și autorului prezentei excepții, aceasta putând constitui temei de revizuire, conform dispoziției procesual penale anterior menționate.

25.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 155 alin. (1) din Codul penal , excepție ridicată de Ion Boraciu în Dosarul nr. 476/98/2019 al Tribunalului Ialomița - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Ialomița - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2024.