Decizia nr. 681/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 din Codul de procedură penală , raportate la art. 336 și la art. 339 din același act normativ
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi
- magistrat-asistent șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 340 din Codul de procedură penală , raportate la
art. 336
și la
art. 339 din același act normativ , excepție ridicată de Maria Buceanu în Dosarul nr. 30.474/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 641D/2020.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarele Curții Constituționale nr. 642D/2020 și nr. 704D/2020, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Elena Drăghici (Purice) și, respectiv, de Viorica Barbu (Iosif) în dosarele nr. 30.601/4/2019 și, respectiv, nr. 30.600/4/2019 ale aceleiași instanțe judecătorești.
4.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5.
Magistratul-asistent-șef învederează că doamna Viorica Barbu (Iosif), autoarea excepției ce formează obiectul Dosarului nr. 704D/2020, a transmis un înscris prin care informează că a fost citată în cauză, însă a renunțat în urmă cu doi ani la serviciile anterioare de asistență juridică și nu mai are niciun motiv să facă parte din proces, solicitând ca în viitor să nu mai fie citată.
6.
Președintele Curții pune în discuție cererea de renunțare la judecată mai sus referită. Reprezentantul Ministerului Public consideră că aceasta trebuie respinsă, întrucât instituția renunțării la judecată nu este compatibilă cu procedura în fața Curții Constituționale. Deliberând, Curtea respinge cererea, în temeiul
art. 55 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia nu sunt aplicabile dispozițiile
Codului de procedură civilă
referitoare la stingerea procesului.
7.
Constatând cauzele în stare de judecată, președintele Curții, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarelor nr. 642D/2020 și nr. 704D/2020 la Dosarul nr. 641D/2020, care a fost primul înregistrat.
8.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, plecând de la soluțiile de respingere, ca inadmisibile, pronunțate în temeiul
art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală
de către instanțele judecătorești de trimitere, a plângerilor formulate de autoarele excepției, consideră că, în realitate, acestea au făcut plângere cu privire la sesizarea, de către procuror, a judecătorului de cameră preliminară pentru desființarea unor înscrisuri, astfel că pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate formulată cu privire la
art. 340 din Codul de procedură penală , raportate la
art. 336
și la
art. 339 din același cod , fiind invocată într-o acțiune ea însăși inadmisibilă ab initio. În subsidiar, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, indicând în acest sens jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, respectiv
Deciziile nr. 54 din 22 ianuarie 2019
și
nr. 476 din 17 septembrie 2019 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
9.
Prin încheierile din 24 martie 2020, pronunțate în dosarele nr. 30.474/4/2019 și nr. 30.601/4/2019, și prin Încheierea finală de cameră preliminară din 25 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 30.600/4/2019, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția penală - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 340 din Codul de procedură penală , raportate la
art. 336
și la
art. 339 din același act normativ . Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de Maria Buceanu, de Elena Drăghici (Purice) și de Viorica Barbu (Iosif) în cauze penale având ca obiect plângeri formulate împotriva soluțiilor procurorului de neurmărire/ netrimitere în judecată ( art. 340 din Codul de procedură penală ).
10.
În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate, având un conținut identic, autoarele acestora susțin că dispozițiile legale criticate creează o inegalitate de tratament juridic între inculpați, părți civile sau responsabile civilmente, cărora legiuitorul le-a recunoscut dreptul de a ataca ordonanța de clasare sau de renunțare la urmărire penală, pe de o parte, și martorii din dosar, pe de altă parte. Înlăturarea posibilității unei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său (în speță martor în dosarul penal), printr-un act sau printr-o măsură dispus/dispusă de procuror, de a se adresa judecătorului produce o gravă inechitate și limitează în mod absolut accesul la justiție.
11.
Se mai arată că legiuitorul a creat posibilitatea ca un act sau o măsură al/a procurorului să fie contestat/contestată doar la procurorul ierarhic superior, fără a se da posibilitatea persoanei vătămate printr-o măsură sau printr-un act a/al procurorului (martor în procesul penal) de a se adresa instanței de judecată. Această reglementare excedează dreptului statului de a-și crea politica penală, ducând la încălcarea gravă a accesului liber la justiție și creând o inechitate între procuror, care poate sesiza instanța în temeiul
art. 549^1 din Codul de procedură penală , și persoana vătămată într-un drept al său prin actul procurorului, care nu se poate adresa instanței de judecată. Accesul liber la justiție vizează nu numai acțiunea introductivă de instanță, ci și sesizarea oricăror alte instanțe care, potrivit legii, au competența de a soluționa fazele ulterioare ale procesului, inclusiv exercitarea căilor de atac, deoarece apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime ale persoanelor presupune, în mod logic, și posibilitatea acționării împotriva hotărârilor judecătorești considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate, în această sferă incluzându-se și posibilitatea de a acționa împotriva actelor nelegale.
12.
Judecătoria Sectorului 4 București - Secția penală apreciază, în toate dosarele, că
art. 340 din Codul de procedură penală , raportat la
art. 336
și la
art. 339 din același act normativ , nu contravine normelor constituționale invocate în motivarea excepției. Textele de lege criticate se interpretează în sensul că permit oricărei persoane care justifică un interes legitim să formuleze, în condițiile legii, plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu. Condiția justificării unui interes sau a probării vătămării drepturilor legitime nu este de natură să limiteze accesul la justiție, fiind o condiție necesar a fi îndeplinită în raport cu orice cerere adresată autorităților judiciare.
13.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.
14.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
15.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
16.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 340 din Codul de procedură penală , raportate la
art. 336
și la
art. 339 din același act normativ , având următorul conținut:
–
Articolul 340
- Plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată:
Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluționată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare.
Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului ori, pentru persoana juridică, denumirea, sediul, indicarea reprezentantului legal ori convențional, data ordonanței sau a rechizitoriului atacat, numărul de dosar și denumirea parchetului, indicarea motivelor plângerii.
Dispozițiile art. 289 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.
În cazul în care nu cuprinde data ordonanței sau a rechizitoriului atacate, numărul de dosar și denumirea parchetului, plângerea se restituie pe cale administrativă, situație în care completarea plângerii poate fi efectuată nu mai târziu de 20 de zile de la data restituirii.
–
Articolul 336
- Dreptul de a face plângere:
Orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
Plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală și se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală.
Introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângerii.
–
Articolul 339
- Plângerea împotriva actelor procurorului:
Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În cazul când măsurile și actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către aceștia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.
Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător atunci când ierarhia funcțiilor într-o structură a parchetului e stabilită prin lege specială.
În cazul soluțiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția.
Ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior și se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate.
Dispozițiile art. 336-338 se aplică în mod corespunzător, dacă legea nu dispune altfel.
17.
Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale
art. 1 alin. (5) , referitoare la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale
art. 16
- Egalitatea în drepturi, ale
art. 20
- Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale
art. 21
- Accesul liber la justiție, ale
art. 24 alin. (1 ), care garantează dreptul la apărare, și ale
art. 53
- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
18.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin
Decizia nr. 147 din 19 martie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 29 august 2024, a respins, ca neîntemeiată, față de critici de neconstituționalitate identice, o excepție de neconstituționalitate cu obiect similar, și anume excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 340 din Codul de procedură penală
raportate la
art. 336
și la
art. 339
și coroborate cu
art. 549^1 din același act normativ . Acest din urmă text legal prevede procedura de confiscare sau de desființare a unui înscris în cazul clasării și a fost criticat și în prezentul litigiu, însă instanțele judecătorești de trimitere au considerat că dispozițiile
art. 549^1 din Codul de procedură penală
nu au legătură cu cauzele în care a fost ridicată excepția. În speță, autoarele excepției au fost audiate în calitate de martori în cauze în care procurorul, subsecvent ordonanței de neurmărire/netrimitere în judecată și clasare întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, a solicitat instanței desființarea unor înscrisuri constând în diplome de licență emise, printre alții, și pentru autoarele prezentei excepții.
19.
În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate formulate cu referire la dreptul de a se adresa instanței, Curtea a constatat, la paragraful 15 din
Decizia nr. 147 din 19 martie 2024 , precitată, că acest drept aparține oricărei persoane, nu doar subiecților procesuali, observând în acest sens dispozițiile
art. 336 alin. (1) din Codul de procedură penală , potrivit cărora orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. Instanța de contencios constituțional a amintit jurisprudența sa în acest sens, de exemplu,
Decizia nr. 465 din 25 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2020, paragrafele 18-24, prin care a constatat că norma menționată cuprinde o regulă cu caracter general în ceea ce privește plângerea împotriva actelor de urmărire penală, fie ele ale organului de cercetare penală, fie ale procurorului, instituind dreptul persoanei ale cărei interese legitime sunt vătămate printr-un act de urmărire penală să se plângă cu privire la acesta.
20.
Cu referire la plângerea împotriva actelor de urmărire penală, Curtea, în acord cu jurisprudența sa mai sus indicată, a reținut, la paragraful 16 din
Decizia nr. 147 din 19 martie 2024 , precitată, că aceasta poate fi formulată oricând în cursul urmăririi penale, legea neinstituind un termen în acest sens. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală ale organului de cercetare penală se adresează, potrivit
art. 336 alin. (2) din Codul de procedură penală , procurorului care supraveghează activitatea acestuia. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală ale procurorului este soluționată, conform
art. 339 din Codul de procedură penală , de procurorul ierarhic superior celui care a efectuat actul. Potrivit
art. 338
și
art. 339 alin. (6) din același act normativ , plângerea trebuie rezolvată în termen de cel mult 20 de zile de la primirea acesteia de către organul competent. În ceea ce privește soluțiile de netrimitere în judecată, Curtea a constatat că împotriva acestora se poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția, potrivit
art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală . În acest caz, competența de soluționare a plângerii revine tot procurorului ierarhic superior celui care a dat soluția.
21.
În acest context, Curtea a observat că dispozițiile
art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală
prevăd că ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior și se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate.
22.
Cu toate acestea, Curtea a reținut că, în cazul respingerii, potrivit
art. 339 din Codul de procedură penală , a plângerii împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, persoana interesată are, conform
art. 340 alin. (1) din același act normativ , posibilitatea introducerii unei noi plângeri la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Totodată, după terminarea urmăririi penale, actele de urmărire penală pot fi contestate în procedura camerei preliminare, dacă s-a dispus trimiterea în judecată, ori subsecvent în cadrul unei plângeri împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată adresate judecătorului de cameră preliminară.
23.
Așa fiind, Curtea a constatat că persoana interesată, pe de o parte, poate face plângere împotriva actelor de urmărire penală și împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, iar, pe de altă parte, în condițiile legii, se poate adresa judecătorului de cameră preliminară cu o plângere ce vizează aceleași aspecte.
24.
Curtea a conchis, la paragraful 20 din
Decizia nr. 147 din 19 martie 2024 , că nu poate fi reținută încălcarea principiului constituțional instituit de art. 21 privind accesul liber la justiție, deoarece persoana ale cărei interese legitime sunt vătămate printr-un act de urmărire penală are posibilitatea de a se adresa cu o plângere instanței de judecată în scopul obținerii unui remediu.
25.
În lipsa unor elemente de noutate revelate prin motivarea formulată în prezenta cauză, cele reținute în jurisprudența de referință se impun a fi menținute, astfel că excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
26.
În plus, Curtea observă că, prin
Decizia nr. 9 din 21 martie 2022 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 10 mai 2022, referitoare la recursul în interesul legii privind organul judiciar competent să soluționeze plângerea persoanei nemulțumite în ipoteza în care procurorul ierarhic superior celui care a emis soluția de clasare a admis-o, a infirmat soluția procurorului de caz și a dat o nouă soluție de clasare, pentru alte motive decât cele invocate de petent, în raport cu dispozițiile
art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală , instanța supremă a decis că organul judiciar competent să soluționeze plângerea persoanei nemulțumite în ipoteza anterior referită este judecătorul de cameră preliminară.
27.
De altfel, excepțiile de față au fost ridicate în fața judecătorului de cameră preliminară în cauze având ca obiect plângerile formulate de autoarele excepțiilor de neconstituționalitate cu privire la soluțiile de neurmărire/ netrimitere în judecată date de procuror, astfel că nu se poate susține lipsa accesului la justiție, a dreptului la un proces echitabil sau a dreptului la apărare - drepturi pe care petentele le-au exercitat în cadrul procesual astfel creat și care sunt garantate prin normele legale criticate. Referitor la sesizarea privind desființarea unui înscris, în cazul clasării sau renunțării la urmărirea penală, Curtea a arătat, prin aceeași
Decizie nr. 147 din 19 martie 2024 , paragraful 24, că ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală reprezintă actul prin care judecătorul de cameră preliminară este sesizat, propunerea de desființare a înscrisului având un fundament probator în dosarul de urmărire penală pe baza căruia judecătorul de cameră preliminară, în procedură contradictorie, va soluționa sesizarea, administrând, fie din oficiu, fie la cererea părților, probele necesare, utile și pertinente cauzei. Statuând însă asupra fondului cauzei (astfel cum a reținut Curtea în
Decizia nr. 166 din 17 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 21 aprilie 2015), judecătorul de cameră preliminară va pronunța o încheiere prin care va admite ori va respinge sesizarea formulată de procuror, atât în cazul confiscării bunurilor, cât și în ipoteza desființării de înscrisuri.
28.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția ridicată de Maria Buceanu, de Elena Drăghici (Purice) și de Viorica Barbu (Iosif) în dosarele nr. 30.474/4/2019, nr. 30.601/4/2019 și nr. 30.600/4/2019 ale Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală și constată că dispozițiile
art. 340 din Codul de procedură penală , raportate la
art. 336
și la
art. 339 din același act normativ , sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 17 decembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-șef, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.