Decizia nr. 434/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală , în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , precum și pentru modificarea altor acte normative
prezumat în vigoare
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Mihaela Ionescu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Andreea Olivia Alba Radu în Dosarul nr. 123.402/2/2021 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.014D/2021.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.252D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Doru Paraschiv în Dosarul nr. 26/81/2021 al Curții Militare de Apel București.
4.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu aceasta. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.252D/2021 la Dosarul nr. 1.014D/2021, care a fost primul înregistrat.
6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, deciziile Curții Constituționale
nr. 211 din 7 aprilie 2022 ,
nr. 625 din 21 noiembrie 2023
și
nr. 635 din 7 noiembrie 2024 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
7.
Prin Încheierea din 19 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 123.402/2/2021, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Andreea Olivia Alba Radu într-o cauză penală având ca obiect soluționarea plângerilor formulate, printre alții, și de autoare împotriva unor ordonanțe de clasare.
8.
Prin Încheierea din 30 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 26/81/2021, Curtea Militară de Apel București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Doru Paraschiv într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unei ordonanțe de clasare.
9.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că normele procesual penale sunt lipsite de claritate și previzibilitate, deoarece nu reglementează expres posibilitatea audierii persoanei care a făcut plângerea, precum și a persoanelor cercetate. Totodată, susțin că în cauză sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele
Deciziei Curții Constituționale nr. 802 din 5 decembrie 2017
prin care instanța de control constituțional a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în
art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală , care nu permite judecătorului de cameră preliminară, în soluționarea cererilor și excepțiilor formulate ori excepțiilor ridicate din oficiu, să administreze alte mijloace de probă în afara „oricăror înscrisuri noi prezentate“, este neconstituțională.
10.
Curtea de Apel București - Secția a II-a penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă considerente ale
Deciziei Curții Constituționale nr. 41 din 4 februarie 2020 , potrivit cărora limitarea mijloacelor de probă, pe baza cărora judecătorul de cameră preliminară poate soluționa plângerea formulată împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată, este justificată, având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al ordonanței procurorului, atacată sub aspectul legalității acesteia.
11.
Curtea Militară de Apel București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, normele procesual penale criticate respectând exigențele constituționale referitoare la calitatea legii.
12.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
13.
Guvernul, exprimându-și punctul de vedere în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.252D/2021, consideră că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, întrucât autorul acesteia s-a mărginit doar să afirme că dispozițiile
art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală
aduc atingere exigențelor constituționale referitoare la calitatea legii, fără a arăta concret în ce constă contradicția între acestea și Legea fundamentală, iar, în subsidiar, neîntemeiată, având în vedere jurisprudența instanței de control constituțional în materie, respectiv
Decizia nr. 382 din 18 iunie 2020 .
14.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul (în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.014D/2021) și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
15.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
16.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală . Ulterior invocării prezentei excepții de neconstituționalitate, dispozițiile
art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală
au fost modificate prin
art. I pct. 36 din Legea nr. 201/2023
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , precum și pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023. Cu privire la o astfel de ipoteză, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 29 alin. (1)
și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Pentru aceste motive, Curtea apreciază că se impune să examineze constituționalitatea prevederilor
art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală
în reglementarea în vigoare la data sesizării instanței de control constituțional.
Articolul 341
alin. (5^1) din Codul de procedură penală , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Legii nr. 201/2023 , are următorul conținut: „(5^1) Judecătorul de cameră preliminară, soluționând plângerea, verifică soluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate.“
17.
Autorii excepției susțin că normele procesual penale criticate sunt contrare atât dispozițiilor constituționale ale
art. 1
referitor la statul român, ale
art. 11
privind dreptul internațional și dreptul intern, ale
art. 16
referitor la egalitatea în drepturi, ale
art. 21
privind accesul liber la justiție, ale
art. 24
privind dreptul la apărare, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul
art. 20
referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, și prin prisma exigențelor
art. 6 paragraful 3 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, ale
art. 49
privind protecția copiilor și a tinerilor, ale
art. 50
privind protecția persoanelor cu handicap, ale
art. 51
referitor la dreptul la petiționare, ale
art. 52
privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale
art. 53
privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, cât și prevederilor
art. 6 paragraful 3 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
18.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile
art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Legii nr. 201/2023 , au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare. Astfel, prin
Decizia nr. 516 din 15 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1110 din 22 noiembrie 2021, paragrafele 23-29, Decizia
nr. 625 din 21 noiembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 4 aprilie 2024, paragrafele 12-19, și Decizia
nr. 635 din 7 noiembrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 14 august 2025, paragrafele 26-31, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a reținut că limitarea mijloacelor de probă - pe baza cărora judecătorul de cameră preliminară poate soluționa plângerea formulată împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată - este justificată, având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al ordonanței procurorului, atacată sub aspectul legalității acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluționării plângerii, instanța să verifice, pe baza materialului și a lucrărilor existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței de neurmărire/netrimitere în judecată atacate, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea prevederilor legale.
19.
Curtea a constatat, prin deciziile precitate, că dispozițiile criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfințit de prevederile constituționale și de reglementările internaționale, petentul având deplina libertate de a demonstra în fața instanței judecătorești nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, cu notele scrise depuse, precum și cu cererile și excepțiile formulate de către inculpat cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.
20.
Totodată, Curtea a mai reținut că stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva ordonanței procurorului de neurmărire/netrimitere în judecată este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale și nu încalcă accesul liber la justiție, statuând, în acest sens, că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege ( Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Prin urmare, Curtea nu a primit nici critica potrivit căreia se încalcă dreptul de acces liber la justiție, plângerea reglementată de dispozițiile
art. 341 din Codul de procedură penală
reprezentând, prin ea însăși, o garanție a realizării acestui drept.
21.
De asemenea, Curtea a constatat, prin aceleași decizii, citate anterior, că, indiferent de soluția pronunțată, judecătorul de cameră preliminară apreciază și cu privire la probele administrate în dosarul de urmărire penală, inclusiv sub aspectul dacă acestea sunt sau nu suficiente pentru a fundamenta soluția organului de cercetare penală. Dreptul la un proces echitabil al petentului este pe deplin asigurat, acesta având posibilitatea să se prevaleze de toate garanțiile procesuale ce caracterizează acest drept, sens în care, în cazul prevăzut de dispozițiile
art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală , procurorul și inculpatul pot face, motivat, contestație cu privire la modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, contestație ce va fi soluționată cu participarea părților, a subiecților procesuali principali și a procurorului, asigurându-se, în acest fel, comunicarea către aceștia a documentelor care sunt de natură să influențeze decizia judecătorului, precum și posibilitatea de a discuta în mod efectiv observațiile depuse în fața instanței. De altfel, faptul că judecătorul de cameră preliminară are posibilitatea să verifice, în cauzele în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, putând să excludă probele nelegal administrate ori, după caz, să sancționeze, potrivit
art. 280 - 282 din Codul de procedură penală , actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, în așa fel încât, în situația dispunerii începerii judecății, probele astfel excluse nu mai pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei, nu reprezintă altceva decât o reflectare a exigențelor dreptului la un proces echitabil.
22.
La paragraful 29 din Decizia
nr. 635 din 7 noiembrie 2024 , precitată, Curtea a observat că petentul - fiind citat și având posibilitatea de a depune note scrise referitor la admisibilitatea și temeinicia plângerii, de a demonstra nelegalitatea soluției atacate în raport cu lucrările și materialul din dosarul de urmărire penală și oricare înscrisuri noi prezentate, de a formula cereri și de a ridica excepții cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale, în măsura în care în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală - beneficiază de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil.
23.
Pentru aceleași argumente, Curtea a constatat că dispozițiile
art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală
nu contravin nici prevederilor
art. 24 din Legea fundamentală . Astfel, Curtea a reținut, la paragraful 30 din Decizia
nr. 635 din 7 noiembrie 2024 , precitată, că garanțiile procesuale mai sus analizate reprezintă tot atâtea garanții ale realizării unei apărări eficiente, în condițiile ce rezultă din ipoteza juridică reglementată prin norma criticată. Mai mult, în etapele procesuale pe care le parcurge, autorul plângerii formulate - potrivit dispozițiilor
art. 340 din Codul de procedură penală
- poate fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu, în conformitate cu exigențele dreptului fundamental la apărare.
24.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată prin deciziile menționate anterior, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
25.
În ceea ce privește invocarea de către autorii excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 49 - 53 din Constituție , Curtea reține că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât ipoteza textului criticat nu vizează protecția copiilor și a tinerilor, protecția persoanelor cu handicap, dreptul la petiționare, respectiv dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
26.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Andreea Olivia Alba Radu în Dosarul nr. 123.402/2/2021 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și de Doru Paraschiv în Dosarul nr. 26/81/2021 al Curții Militare de Apel București și constată că dispozițiile
art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , precum și pentru modificarea altor acte normative, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a II-a penală și Curții Militare de Apel București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 14 octombrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.