Decizia nr. 378/2025

Anexa 2

- „Lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiții speciale, în care se desfășoară următoarele activități“: „18. Activitatea desfășurată de personalul din activitatea de cocsificare a cărbunelui:

a)

cocserie: mașina de șarjare, așezarea și etanșarea ușilor, încălzirea bateriilor și a colectoarelor de gaze - platformele de pe bateriile de cocs și semicocs, scoaterea ușilor, transportul cocsului la stins, stingerea și sortarea cocsului;

b)

sectorul chimic al cocseriei: chimizarea gazului de cocs, distilarea gudroanelor, ambalarea și încărcarea în vrac a produselor chimice rezultate și fabricate;

c)

arderea pe vatră în cuptoare deschise a gudroanelor rezultate de la rafinarea produselor petroliere; (...)“;

–

Anexa 3 poziția 50 coloana 6

- „Unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile

Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003

privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare“: „50. - Societatea Comercială Combinatul Siderurgic Reșița - S.A., localitatea Reșița; coloana 6 «Poziția din lista locurilor de muncă» - „1 (a), 7, 23, 25, 26, 27“.

12.

Legea nr. 263/2010

a fost abrogată prin

art. 168 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2023

privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 4 decembrie 2023. Dar, având în vedere cele reținute prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate dispozițiile

art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, raportate la dispozițiile

anexei nr. 2 pct. 18

și ale

anexei nr. 3 poziția 50 coloana 6

la această lege în forma lor anterioară abrogării.

13.

Se apreciază că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale

art. 16

privind egalitatea în drepturi și ale

art. 41 alin. (2)

privind protecția socială a muncii.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției critică opțiunea legiuitorului de a nu trata activitatea de cocsificare a cărbunelui ca pe o activitate desfășurată în condiții speciale, așa cum este apreciată a fi activitatea desfășurată în laminoare și oțelărie. Ca atare, conchide autorul, categoria de persoane din care face parte este discriminată față de categoria de persoane care desfășoară activitate în laminoare și oțelărie.

15.

Curtea Constituțională a mai avut de soluționat critici similare, potrivit cărora o anumită categorie de asigurați în sistemul public de pensii este discriminată față de altă categorie sau alte categorii de asigurați în sistemul public, pe motivul că, deși desfășoară activități similare, legiuitorul a acordat doar unei categorii de activități statutul de activități derulate în condiții speciale (a se vedea în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 211 din 28 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1071 din 12 noiembrie 2020).

16.

Astfel, în paragrafele 14-19 ale

Deciziei nr. 211 din 28 mai 2020 , precitată, Curtea a reamintit că libertatea de care dispune legiuitorul în reglementarea dreptului la pensie îi dă acestuia posibilitatea de a stabili criteriile ce trebuie avute în vedere pentru a încadra un loc de muncă în condiții speciale. Astfel, prin

art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010 , a prevăzut că sunt locuri de muncă în condiții speciale acelea „unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condițiile specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel puțin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecințe grave asupra securității și sănătății în muncă a asiguraților“.

17.

În exercitarea acestei libertăți de reglementare, a statuat Curtea, legiuitorul a stabilit limitativ, în

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , care sunt unitățile și activitățile care pot obține încadrarea în condiții speciale și nu a lăsat această încadrare la aprecierea instanțelor, pentru a decide, de la caz la caz, în mod individual. Curtea a statuat că, desigur, această libertate este limitată de prevederile

art. 16 alin. (1) din Constituție . În mod concret, egalitatea în drepturi a cetățenilor impune un tratament juridic egal, sub aspectul încadrării locurilor de muncă în condiții speciale, pentru persoane care desfășoară aceeași muncă în aceleași unități și condiții stabilite de lege.

18.

Curtea a mai amintit în decizia precitată că prin constatarea conformității soluției legislative criticate cu prevederile

art. 16 alin. (1) din Constituție

nu se ajunge la concluzia că aceasta este cea mai bună dintre reglementările posibile ale modalității de stabilire a locurilor speciale de muncă și a categoriilor de persoane care ar trebui sau nu ar trebui să beneficieze de regimul legal al locurilor speciale de muncă. Această atribuție îi revine legiuitorului care este îndreptățit să identifice și să impună cu titlu de lege soluțiile optime cu privire la problema reglementată. Rolul Curții Constituționale constă în asigurarea supremației

Constituției , în particular, în asigurarea faptului că acțiunea legiuitorului nu depășește limitele instituite de

art. 16 alin. (1) din Constituție . Din acest motiv, soluția constatării caracterului nediscriminatoriu al modalității în care legiuitorul a înțeles să reglementeze locurile de muncă în condiții speciale nu implică, în mod necesar, faptul că între profesiile autorilor excepției de neconstituționalitate, excluse, prin omisiune, de către legiuitor din categoria locurilor de muncă în condiții speciale, și profesiile incluse de legiuitor în această categorie nu ar putea fi identificate asemănări. Prevederile

art. 16 alin. (1) din Constituție , a conchis Curtea, nu impun însă legiuitorului să identifice soluția optimă și, implicit, nici nu îndreptățesc Curtea Constituțională să stabilească ea însăși o asemenea soluție. Aceste prevederi constituționale reprezintă o garanție împotriva exercitării arbitrare a marjei de apreciere de care legiuitorul se bucură în conducerea politicilor social-economice.

19.

Aceste considerente sunt pe deplin valabile și în prezenta cauză. Astfel, fără a constata ea însăși că este justă sau injustă excluderea de la încadrarea în locuri de muncă în condiții speciale a celor care muncesc în domeniul cocsificării cărbunelui, Curtea Constituțională constată că opțiunea legiuitorului nu este arbitrară, acesta având posibilitatea ca, în limitele

Constituției , să își modifice actuala opțiune. Marja de apreciere a legiuitorului capătă o semnificație și o greutate aparte într-un domeniu cu un caracter tehnic pronunțat, precum stabilirea caracteristicilor activităților desfășurare în domeniul cocsificării cărbunelui și compararea acestora cu activități similare, de exemplu, oțelărie. De altfel, legiuitorul, acționând, în temeiul

art. 61 din Constituție , ca unică autoritate legiuitoare în România, nu are posibilitatea el însuși să formuleze o judecată care să se bazeze pe analize tehnice și expertiză relevantă. Cu alte cuvinte, legiuitorul, la rândul său, a acordat o marjă de apreciere altor autorități ale statului, în cauză Guvernului, atunci când a făcut opțiunea criticată de către autorul prezentei excepții.

20.

Cu referire la pretinsa încălcare a

art. 41 alin. (2) din Constituție , Curtea observă că dreptul salariaților la măsuri de protecție socială presupune reglementarea unor măsuri adaptate la situația obiectivă în care se află diversele categorii de salariați. În mod inevitabil însă statului trebuie să i se recunoască și în ceea ce privește necesitatea luării unor măsuri de protecție socială o marjă mai largă de apreciere. În cauza de față, Curtea reține că statul are o astfel de marjă în stabilirea măsurilor de protecție socială a salariaților din sectorul de activitate al autorului excepției și în aprecierea caracterului lor adecvat, necesar sau suficient. În concluzie, Curtea reține că dreptul fundamental la protecție socială al autorului excepției de neconstituționalitate nu este încălcat, opțiunea legislativă încadrându-se în marja de apreciere a statului.

21.

Având în vedere jurisprudența anterior menționată, faptul că nu au intervenit motive de natură să impună reconsiderarea acesteia, precum și argumentele suplimentare expuse, Curtea apreciază că se impune respingerea, ca neîntemeiate, a criticilor de neconstituționalitate.

22.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Istvan Daniel Iuhasz în Dosarul nr. 1.099/115/2021 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, raportate la dispozițiile

anexei nr. 2 pct. 18

și ale

anexei nr. 3 poziția 50 coloana 6

la această lege, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Caraș-Severin - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din 16 septembrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva

-----