Decizia nr. 595/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 110 alin. (5) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Adrian Soare în Dosarul nr. 22.154/197/2020/a1 al Tribunalului Brașov - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.208D/2021.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și, totodată, extinde criticile formulate, arătând că dispozițiile

art. 110 alin. (5) din Codul de procedură penală

sunt discriminatorii și neclare.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că instanța de control constituțional nu poate hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate direct în fața sa, întrucât ar încălca

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 . Totodată, pune concluzii, în principal, de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul invocă aspecte de interpretare și aplicare a normelor procesual penale criticate, iar, în subsidiar, de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens,

Decizia nr. 223 din 4 aprilie 2017 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 18 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 22.154/197/2020/a1, Tribunalul Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 110 alin. (5) din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Adrian Soare într-o cauză în care acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj. Astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, în cauză, situația de fapt a fost stabilită de procuror pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, fiind avute în vedere inclusiv declarațiile de recunoaștere ale inculpatului - autor al excepției de neconstituționalitate, declarații în cuprinsul cărora s-a menționat că nu au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio sau audiovideo, întrucât unitatea de parchet nu dispune de echipamentul necesar pentru fiecare birou.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că lipsa înregistrării cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a declarației din cursul urmăririi penale îl pune în imposibilitatea de a proba împrejurarea că organele de urmărire penală au uzat de mijloace de constrângere în scopul de a obține probe, fiind astfel încălcat principiul loialității administrării probelor și, în consecință, dreptul la un proces echitabil, o eventuală admitere a excepției putând avea consecințe directe cu privire la soluționarea cauzei, determinând excluderea declarațiilor inculpatului.

7.

Tribunalul Brașov - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că dispozițiile

art. 110 alin. (5) din Codul de procedură penală

impun organelor de urmărire penală obligația înregistrării cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii suspectului sau inculpatului. De la această regulă, legiuitorul a instituit o excepție, respectiv că nu se va proceda la înregistrarea cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii suspectului sau inculpatului, atunci când aceasta nu este posibilă. Instanța subliniază că excepția de la regula înregistrării operează doar în situațiile obiective ce împiedică organul de urmărire penală să asigure înregistrarea audierii, când organul de urmărire penală nu a fost dotat cu mijloace tehnice audio sau audiovideo. De asemenea, reține că, pentru a exclude o eventuală decizie arbitrară a organului de urmărire penală și o aplicare abuzivă a dispozițiilor de lege criticate, ce reglementează excepția de la regula generală a înregistrării cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii suspectului sau inculpatului, legiuitorul a prevăzut expres obligația organului de urmărire penală de a indica în mod concret, în declarația suspectului sau inculpatului, motivul pentru care înregistrarea nu a fost posibilă. Totodată, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 749 din 13 decembrie 2016 .

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 110 alin. (5) din Codul de procedură penală , care au următorul conținut: „(5) În cursul urmăririi penale, audierea suspectului sau inculpatului se înregistrează cu mijloace tehnice audio sau audiovideo. Atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest lucru se consemnează în declarația suspectului sau inculpatului, cu indicarea concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă.“

12.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că normele procesual penale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale

art. 21 alin. (3)

referitor la dreptul la un proces echitabil.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 749 din 13 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 16 martie 2017,

Decizia nr. 777 din 15 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 25 aprilie 2017, și

Decizia nr. 223 din 4 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 6 iulie 2017, răspunzând unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

14.

Cu acel prilej, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 110 alin. (5) din Codul de procedură penală

aduc un element de noutate în legislația procesual penală, impunând organelor de urmărire penală obligația înregistrării cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii suspectului sau inculpatului. De la această regulă, legiuitorul a instituit o excepție, și anume că nu se va proceda la înregistrarea cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii suspectului sau inculpatului, atunci când aceasta nu este posibilă. Instanța de control constituțional a apreciat că excepția mai sus arătată va opera, exclusiv, în situațiile obiective ce împiedică organul de urmărire penală să asigure înregistrarea audierii, cum este și situația din prezenta cauză, când organul de urmărire penală nu a fost dotat cu mijloace tehnice audio sau audiovideo.

15.

Totodată, Curtea a constatat că, pentru a exclude o eventuală decizie arbitrară a organului de urmărire penală și o aplicare abuzivă a dispozițiilor de lege criticate ce reglementează excepția de la regula generală a înregistrării cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii suspectului sau inculpatului, legiuitorul a prevăzut expres obligația organului de urmărire penală de a indica în mod concret, în declarația suspectului sau inculpatului, motivul pentru care înregistrarea nu a fost posibilă. Astfel, lipsa motivării sau insuficienta motivare a imposibilității înregistrării poate pune sub semnul întrebării exactitatea celor declarate, cu consecința înlăturării acestui mijloc de probă din ansamblul materialului probator. Chiar și în ipoteza aplicării abuzive a dispozițiilor de lege criticate, Curtea a reținut că, dacă prin nerespectarea cerinței legale în discuție s-a adus o vătămare inculpatului, acesta are posibilitatea, până la închiderea procedurii de cameră preliminară, să solicite înlăturarea acestui mijloc de probă, potrivit

art. 282 alin. (1)

și

alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală .

16.

Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

17.

Referitor la criticile autorului excepției cuprinse în notele scrise depuse la dosar, prin care și-a extins motivele de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile

art. 110 alin. (5) din Codul de procedură penală

sunt discriminatorii și neclare, Curtea constată că nu poate primi aceste motive de neconstituționalitate, întrucât ele au fost invocate ulterior sesizării instanței de control constituțional în prezenta cauză. Instanța de contencios constituțional nu poate hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate direct în fața sa, întrucât ar încălca

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , conform căruia părțile trebuie să își exprime punctele de vedere în legătură cu excepția de neconstituționalitate în fața instanței judecătorești, depunând dovezile pe care le consideră necesare, iar instanța de judecată este obligată să își exprime opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. Așadar, litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți (în același sens, a se vedea

Decizia nr. 476 din 27 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 7 septembrie 2017, paragraful 24).

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Soare în Dosarul nr. 22.154/197/2020/a1 al Tribunalului Brașov - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 110 alin. (5) din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Brașov - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 noiembrie 2025.