Decizia nr. 521/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Oana Duță

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

notei 2 a lit. c) de la pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Sindicatul Național Solidaritatea Cluj-Napoca, în numele membrilor de sindicat Camelia Turcitu și alții, în Dosarul nr. 4.150/117/2020 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.922D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 40 din 30 ianuarie 2025

și prin

Decizia nr. 175 din 21 martie 2024 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 13 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.150/117/2020, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

notei 2 a lit. c) de la pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național Solidaritatea Cluj-Napoca, în numele membrilor de sindicat Camelia Turcitu și alții, într-o cauză având ca obiect acordarea unor drepturi salariale.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile

notei 2 a lit. c) de la pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017

sunt neconstituționale, având în vedere modul în care acestea au fost interpretate prin

Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

6.

Se arată că, prin interpretarea dată de instanța supremă, s-a ajuns la situația ca persoane aflate în condiții profesionale identice să fie tratate diferit sub aspectul drepturilor salariale. Concret, unii funcționari publici din cadrul Ministerului Finanțelor Publice au beneficiat de majorarea de 15% pentru complexitatea muncii începând cu luna iulie 2017, în timp ce alții, deși desfășoară aceeași activitate, nu au beneficiat de această majorare, întrucât nu obținuseră hotărâri judecătorești prin care să li se fi recunoscut acest drept. În opinia autorului excepției, soluția astfel consacrată a determinat apariția unor diferențe de salarizare în cadrul aceleiași categorii de personal și implicit a unei discriminări, pe care legiuitorul intenționase să o elimine prin adoptarea

Legii-cadru nr. 153/2017 .

7.

Totodată, se susține că interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept contravine

Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 , prin care s-a statuat că, pentru respectarea principiului nediscriminării și al egalității în fața legii, personalul aflat în aceleași condiții trebuie salarizat la nivelul maxim al indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituția sau autoritatea publică. În aceste condiții, modul în care instanța supremă a interpretat textul legal criticat ar încălca

art. 147 alin. (4) din Constituție , privind caracterul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.

8.

De asemenea, sunt invocate dispozițiile

art. 1 alin. (3)

-

(5) din Constituție . Autorul susține că interpretarea dată de instanța supremă prin

Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018

afectează trăsăturile fundamentale ale statului de drept, întrucât consfințește o aplicare inegală a legii și perpetuează diferențe de tratament juridic între persoane aflate în situații identice, lipsind norma legală de previzibilitate și coerență. Totodată, prin nesocotirea considerentelor și dispozitivului

Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 , instanța supremă s-ar fi substituit Curții Constituționale în exercitarea atribuțiilor sale, ceea ce aduce atingere principiului separației și echilibrului puterilor în stat, consacrat de

art. 1 alin. (4) din Constituție . Se susține că prin aceeași conduită s-ar fi încălcat și obligația impusă de

art. 1 alin. (5) , în sensul respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, în corelare cu

art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală , care conferă caracter general obligatoriu deciziilor Curții Constituționale.

9.

Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât reprezintă opțiunea legiuitorului în cadrul politicii generale de salarizare a personalului bugetar, reglementată prin

Legea-cadru nr. 153/2017 . Textele legale instituie criterii obiective de salarizare - legalitate, egalitate, nediscriminare, ierarhizarea salariilor și promovarea performanței -, iar interpretarea dată prin

Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu contravine acestor principii și nici jurisprudenței Curții Constituționale, inclusiv

Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 .

10.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

notei 2 a lit. c) de la pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019. Prevederile legale criticate au următorul conținut: „Funcționarii publici din serviciile publice deconcentrate ale instituțiilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Mediului, Ministerului Sănătății, Ministerului Educației Naționale și Ministerului Muncii și Justiției Sociale beneficiază, pentru complexitatea muncii, de o majorare a salariului de bază de 15%.“

14.

Prin

Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat următoarele:

în interpretarea dispozițiilor

Notei 2 lit. c) pct. II lit. A, cap. I din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017

în corelare cu prevederile

art. 38 alin. (1) ,

alin. (2) lit. a) ,

alin. (3) lit. a) ,

alin. (4)

și

(6)

din actul normativ anterior menționat, stabilește că:

–

majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 și pentru anul 2018;

–

pentru perioada 2019-2022, această majorare se acordă în condițiile stabilite la

art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 ;

–

prin excepție, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.

15.

Autorul excepției apreciază că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (3)-(5)

privind statul de drept, principiul separației și echilibrului puterilor și obligativitatea respectării Constituției și a legilor, în

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi, în

art. 126 alin. (3)

referitor la rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, precum și în

art. 147 alin. (1)

și

(4) , care consacră caracterul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare, iar prin

Decizia nr. 175 din 21 martie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 24 iulie 2024, și

Decizia nr. 40 din 30 ianuarie 2025 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 18 iunie 2025, Curtea a statuat conformitatea acestora cu

Constituția .

17.

Astfel, atât prin

Decizia nr. 175 din 21 martie 2024 , paragraful 27, cât și prin

Decizia nr. 40 din 30 ianuarie 2025 , paragraful 25, Curtea a reținut că

Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018

pronunțată de instanța supremă nu conduce către concluzia unei aplicări diferențiate a sporului prevăzut în cuprinsul

notei 2 a lit. c) a secțiunii II din subcapitolul 1 lit. A al cap. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017

între persoane aflate în aceeași situație juridică. Or, întrucât se critică tocmai presupusa discriminare la care se ajunge prin interpretarea oferită de instanța supremă, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

18.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

19.

În final, Curtea constată că autorul excepției nu motivează pretinsa contrarietate a dispozițiilor criticate cu celelalte prevederi constituționale invocate. Or, potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate. Ca atare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile

art. 146 din Constituție

(a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). Prin urmare, critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

notei 2 a lit. c) de la pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, raportată la

art. 1 alin. (3) - (5) din Constituție

este inadmisibilă.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național Solidaritatea Cluj-Napoca, în numele membrilor de sindicat Camelia Turcitu și alții, în Dosarul nr. 4.150/117/2020 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

notei 2 a lit. c) de la pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 octombrie 2025.