Decizia nr. 420/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 și ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Andreea Costin
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 509 alin. (1) pct. 8
și ale
art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Anastasia-Maria Dârmon prin reprezentant legal Marilena Panait în Dosarul nr. 3.585/2/2019/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.182D/2020.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că, așa cum rezultă din
Decizia Curții Constituționale nr. 8 din 14 ianuarie 2020 , motivul de revizuire întemeiat pe încălcarea principiului autorității de lucru judecat vizează doar soluția pronunțată, iar dacă se admite cererea de revizuire se va anula ultima hotărâre. Legiuitorul are dreptul de a stabili momentul pentru exercitarea revizuirii ca fiind data de la care a fost pronunțată ultima hotărâre, dată la care părțile interesate cunosc dispozitivul ambelor hotărâri.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 14 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.585/2/2019/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 509 alin. (1) pct. 8
și ale
art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Anastasia-Maria Dârmon prin reprezentant legal Marilena Panait în cadrul recursului formulat împotriva deciziei prin care a fost respinsă cererea de revizuire.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că promovarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile
art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă
a fost determinată de pronunțarea unor hotărâri definitive contradictorii, ultima hotărâre conținând dispoziții potrivnice celor statuate în considerentele și dispozitivul hotărârilor pronunțate anterior.
6.
Se arată că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că sintagma „există hotărâri definitive potrivnice (...) care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri“ din cuprinsul
art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă
se referă strict la situația în care prin cererea de revizuire se invocă încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat (când există identitate de obiect, părți și cauză) și nu se referă și la situația în care prin cererea de revizuire se invocă încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat (când contrarietatea rezultă doar din confruntarea considerentelor hotărârilor, cu reflectare în soluția din dispozitiv, situație în care încălcarea autorității de lucru judecat nu poate fi cunoscută de parte la momentul rămânerii definitive, și anume la momentul pronunțării ultimei hotărâri, ci doar la momentul comunicării acesteia).
7.
De asemenea, sintagma „de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri“ cuprinsă în
art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă
este neconstituțională în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, pentru cazul de revizuire prevăzut la
art. 509 alin. (1) pct. 8
din cod, atunci când prin cererea de revizuire se invocă încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.
8.
Se mai arată că, din punct de vedere procedural, este vorba de posibilitatea exercitării efective a revizuirii atunci când printr-o hotărâre definitivă ulterioară este încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al unei hotărâri definitive anterioare, în condițiile în care termenul de redactare a ultimei hotărâri și termenul de revizuire a acesteia curg în paralel, de la același moment al pronunțării ultimei hotărâri, și au aceeași durată.
9.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând
Decizia Curții Constituționale nr. 8 din 14 ianuarie 2020 .
10.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d)
din Constituție, precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 509 alin. (1) pct. 8
și ale
art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins:
–
Articolul 509
alin. (1) pct. 8 : „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;“;
–
Articolul 511
alin. (1) pct. 8 : „(1) Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: (...) 8. în cazul prevăzut la
art. 509 alin. (1) pct. 8 , de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.“
14.
În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (5)
în componenta privind calitatea legii și în
art. 21
- Accesul liber la justiție astfel cum se interpretează potrivit
art. 20 alin. (1) din Constituție
și prin prisma
art. 6
privind dreptul la un proces echitabil și a
art. 13
privind dreptul la un recurs efectiv din
Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
15.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză, excepțiile de neconstituționalitate astfel invocate fiind respinse, ca neîntemeiate.
16.
Prin
Decizia nr. 23 din 30 ianuarie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 10 septembrie 2024, Curtea a reținut, referitor la imposibilitatea de a utiliza calea de atac a revizuirii în temeiul
art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă
atunci când nerespectarea autorității de lucru judecat este determinată de contrarietatea considerentelor pe care se bazează hotărârile definitive potrivnice, că
art. 461 alin. (1) din Codul de procedură civilă
clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii.
17.
Așadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă -, se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepția actuală a
Codului de procedură civilă , se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede
art. 430 alin. (2)
din cod, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, conform
art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă , anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție.
18.
Curtea a mai reținut că art . 461 alin. (2)
din același cod reglementează și problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, și anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situație, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce privește căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu și în ceea ce privește căile de atac de retractare, așa cum este revizuirea, ceea ce justifică, de altfel, soluția pronunțată de instanță în cazul încuviințării cererii de revizuire pentru cazul hotărârilor potrivnice, constând în anularea celei din urmă hotărâri și, după caz, trimiterea cauzei spre rejudecare.
19.
În ceea ce privește considerentele prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă (așa-numitele considerente decizorii), Curtea a observat că nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la îndemâna părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată cu privire la aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiții de diligență procesuală, se poate preveni apariția unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv. Se valorifică astfel efectul pozitiv al lucrului judecat, consacrat de
art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă , potrivit căruia oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
20.
În ceea ce privește termenul de exercitare a revizuirii, Curtea a reținut, prin
Decizia nr. 576 din 31 octombrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 24 iunie 2025, paragrafele 50 și 51, că faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiție al părții și nici dreptul la apărare, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la
art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă
nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită.
21.
Curtea a mai reținut că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților. Tot astfel, Curtea a statuat că în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de
art. 21 . Curtea a constatat că formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate, astfel că stabilirea momentului pronunțării ca început al termenului de introducere a revizuirii nu îngrădește accesul liber la justiție al revizuentului și nici dreptul său la un proces echitabil.
22.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
23.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Anastasia-Maria Dârmon prin reprezentant legal Marilena Panait în Dosarul nr. 3.585/2/2019/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și constată că dispozițiile
art. 509 alin. (1) pct. 8
și ale
art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 14 octombrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Andreea Costin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.