Decizia nr. 25/2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "prin încheiere definitivă" din cuprinsul art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă , în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Ioana-Laura Paris
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă , în redactarea anterioară modificării aduse prin
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative și în forma în vigoare, excepție ridicată de Comuna Florești-Stoenești, prin primar, în Dosarul nr. 169/192/2019 al Tribunalului Giurgiu - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.067D/2021.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că este opțiunea legiuitorului de a stabili care căi de atac sunt incidente într-o anumită materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Decizia civilă nr. 191R din 5 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 169/192/2019/a1, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă
în redactarea anterioară modificării aduse prin
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative și în forma în vigoare. Excepția a fost invocată de Comuna Florești-Stoenești, prin primar, într-o cauză aflată în faza de apel, acesta fiind declarat împotriva soluției instanței de fond pronunțate cu privire la o cerere având ca obiect pronunțarea încheierii de stabilire a sumei datorate cu titlu de penalități prevăzută de
art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă .
5.
Curtea Constituțională a fost sesizată ca urmare a admiterii recursului formulat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții ca inadmisibilă, pe motivul că cererea fusese deja soluționată printr-o încheiere anterioară de respingere a acesteia.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că sintagma „prin încheiere definitivă“ din redactarea anterioară a
art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă
este neconstituțională, întrucât înlătură posibilitatea formulării unui apel, afectând astfel accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, garantate de
art. 21 din Constituție . Autoarea susține că această limitare contravine și
art. 124 alin. (2) din Constituție , care impune respectarea principiului exercitării efective a căilor de atac, precum și
art. 16 alin. (1) din Constituție , privind egalitatea în drepturi și interzicerea discriminării. Deși legiuitorul are competența de a reglementa procedura judiciară, aceasta trebuie să respecte normele și principiile constituționale. Eliminarea totală a căilor de atac în anumite litigii este considerată o încălcare a dreptului în substanța sa. În plus, autoarea invocă încălcarea
art. 24 alin. (1) din Constituție , întrucât debitorul nu poate supune controlului unei instanțe superioare o hotărâre care ar putea fi nelegală sau netemeinică, chiar dacă a fost citat și a formulat apărări. Astfel, dreptul la apărare devine iluzoriu, iar accesul la justiție este doar teoretic. Autoarea nu aduce vreo critică de neconstituționalitate formei în vigoare a
art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă .
7.
Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază că dispozițiile
art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă
sunt constituționale. Acestea permit obligarea debitorului la plata unor penalități de întârziere în favoarea creditorului și reprezintă un mijloc indirect de constrângere pentru executarea obligațiilor stabilite prin titlul executoriu. Instanța a subliniat că dispozițiile nu aduc atingere drepturilor fundamentale, întrucât Constituția nu impune existența tuturor căilor de atac, ci garantează accesul liber la justiție și dreptul de a exercita căile de atac prevăzute de lege.
8.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
9.
Guvernul consideră că excepția invocată este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența constituțională în materie, respectiv
Decizia nr. 821 din 10 noiembrie 2020 .
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, îl constituie dispozițiile
art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă , în redactarea anterioară modificării aduse prin
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, care aveau următorul conținut: „Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părților.“
13.
În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în
art. 16 alin. (1)
cu privire la egalitatea în drepturi a cetățenilor și interzicerea discriminării,
art. 21 alin. (1)
-
(3)
privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil,
art. 24 alin. (1)
referitor la garantarea dreptului la apărare,
art. 124 alin. (2)
potrivit căruia „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“ și
art. 129
- Folosirea căilor de atac.
14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Prin
Decizia nr. 380 din 6 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 22 august 2017, paragrafele 13-15 și 17-19, Curtea a reținut că dispozițiile
art. 906 din Codul de procedură civilă
fac parte din
capitolul IV
„Executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face“ al
titlului III
„Executarea silită directă“ din
cartea V
„Despre executarea silită“ a
Codului de procedură civilă . Dispozițiile
art. 906 , cu denumirea marginală „Aplicarea de penalități“, prevăd la
alin. (1)
că, dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, „acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități“, de către instanța de executare.
Articolul 906
alin. (4)
prevede că, în cazul în care, în 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității, debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, „prin încheiere definitivă“, dată cu citarea părților.
15.
Cu privire la critica de neconstituționalitate, raportată la
art. 21 din Constituție , Curtea a reținut că finalitatea reglementării privind aplicarea de penalități constă în determinarea debitorului rău-platnic de a executa obligația la care este ținut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi de întârziere până la data executării. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmărește contracararea manoperelor abuzive, tinzând la tergiversarea îndeplinirii obligațiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerității, ca exigență imperativă a executării silite. Așa fiind, Curtea a reținut că ar fi ilogic și contrar finalității urmărite de legiuitor ca încheierea de obligare a debitorului la plata amenzii civile să fie supusă unor căi de atac. Consacrarea caracterului irevocabil al acestei încheieri este, deci, în deplină concordanță cu finalitatea reglementării, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile
art. 21 din Constituție , întrucât, așa cum Curtea a statuat în mod constant, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate căile de atac și, deci, la toate gradele de jurisdicție, legiuitorul fiind suveran în a limita, pentru rațiuni impuse de specificul domeniului supus reglementării, un atare acces.
16.
Curtea a reținut că, potrivit
art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă , „Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestației la executare, dacă debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării“. Prin urmare, autorii excepției, pârâți debitori, au la îndemână calea contestației la executare pentru înlăturarea sau reducerea penalității stabilite de instanță, caz în care instanța va pronunța o hotărâre care poate fi atacată cu apel, potrivit
art. 718 din Codul de procedură civilă .
17.
Referitor la pretinsa încălcare a
art. 129 din Constituție , Curtea a reținut că, așa cum a stabilit în jurisprudența sa, nicio dispoziție cuprinsă în
Legea fundamentală
nu instituie obligația legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit
art. 129 din Constituție , căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii.
Legea fundamentală
nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege. De asemenea, Curtea a reținut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părților interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabile, iar lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în instanță echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiție devenind, astfel, un drept iluzoriu și teoretic (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13).
18.
Având în vedere aceste considerente, Curtea nu poate primi nici susținerea potrivit căreia dispozițiile
art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă , care prevăd că, în cazul în care, în 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității, debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, „prin încheiere definitivă“, ar contraveni dispozițiilor constituționale ale
art. 124 alin. (2) , potrivit cărora „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“.
19.
Cât privește critica referitoare la pretinsa încălcare a dispozițiilor
art. 24 din Constituție , Curtea a constatat că și aceasta este neîntemeiată, de vreme ce, potrivit dispozițiilor de lege criticate, pronunțarea încheierii prin care instanța de executare va fixa suma definitivă ce se datorează cu titlu de penalități pentru neexecutarea obligației de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, este dată cu citarea părților, ocazie cu care acestea pot formula toate apărările pe care le consideră necesare.
20.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele reținute în
Decizia nr. 380 din 6 iunie 2017
menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
21.
În legătură cu încălcarea dispozițiilor constituționale ale
art. 16 alin. (1)
referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor și interzicerea discriminării, Curtea observă că, deși lacunară, totuși, se conturează în mod rezonabil o critică de neconstituționalitate, având în vedere faptul că autorul excepției pornește de la ideea că, în măsura în care alte litigii civile beneficiază în continuare de dublul grad de jurisdicție, suprimarea apelului în cauza sa generează o diferență de tratament juridic ce afectează egalitatea în exercitarea dreptului de acces la căile de atac. Totuși, Curtea respinge această critică și apreciază că diferența de reglementare nu echivalează cu o discriminare în sensul
art. 16 . Fundamentul respingerii îl constituie rațiunile pentru care legiuitorul a optat pentru eliminarea apelului, rațiuni deja analizate în jurisprudența Curții, în special în
Decizia nr. 380 din 6 iunie 2017
precitată. Curtea a reținut că legiuitorul dispune de o marjă largă de apreciere în configurarea procedurilor judiciare, inclusiv în stabilirea căilor de atac, atât timp cât opțiunea legislativă este justificată prin criterii obiective și rezonabile care nu afectează substanța dreptului de acces la justiție și nu creează o diferență de tratament arbitrară.
22.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1
-
3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Comuna Florești-Stoenești, prin primar, în Dosarul nr. 169/192/2019 al Tribunalului Giurgiu - Secția civilă și constată că sintagma „prin încheiere definitivă“ din cuprinsul
art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă , în redactarea anterioară modificării aduse prin
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, este constituțională în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 15 ianuarie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Ioana-Laura Paris
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.