Decizia nr. 692/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) și ale art. 425^1 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Cristina Teodora Pop
- magistrat-asistent-șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 341 alin. (8)
și ale
art. 425^1 alin. (1)
și
(2) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Constantin Dumitrescu în Dosarul nr. 10.880/225/2020 al Tribunalului Mehedinți - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.481D/2021.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Se face trimitere la soluția și la considerentele
deciziilor nr. 238 din 27 aprilie 2023
și
nr. 189 din 8 aprilie 2025 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 16 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 10.880/225/2020, Tribunalul Mehedinți - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 341 alin. (8)
și ale
art. 425^1 alin. (1)
și
(2) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Constantin Dumitrescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri promovate împotriva unei ordonanțe de clasare sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că lipsa unei căi de atac împotriva încheierii prevăzute la
art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală , respectiv a încheierii prin care se respinge plângerea formulată împotriva ordonanței de clasare și imposibilitatea promovării împotriva acesteia a căii de atac a contestației, astfel cum aceasta este reglementată la
art. 425^1 din Codul de procedură penală , contravin dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la egalitatea în drepturi, la accesul liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil, la dreptul la apărare și la dublul grad de jurisdicție în materie penală. Totodată, se susține că textele criticate încalcă prevederile
art. 10
și
81 din Codul de procedură penală .
6.
Tribunalul Mehedinți - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens,
deciziile nr. 599 din 21 octombrie 2014
și
nr. 487 din 17 septembrie 2019 , prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d)
din Constituție, precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 341 alin. (8)
și ale
art. 425^1 alin. (1)
și
(2) din Codul de procedură penală , care au următorul cuprins:
–
Articolul 341
alin. (8):
„Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la
alin. (6) ,
alin. (7) pct. 1 ,
pct. 2 lit. a) ,
b)
și
d)
și
alin. (7^1)
este definitivă.“;
–
Articolul 425
^1 alin. (1)
și
(2):
Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Pot face contestație procurorul și subiecții procesuali la care hotărârea atacată se referă, precum și persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate prin aceasta, în termen de 3 zile, care curge de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru celelalte persoane, dispozițiile
art. 411 alin. (1)
aplicându-se în mod corespunzător.
11.
Se susține că textele legale criticate contravin prevederilor constituționale ale
art. 16
- Egalitatea în drepturi, ale
art. 21
- Accesul liber la justiție și ale
art. 24
- Dreptul la apărare, astfel cum aceste din urmă dispoziții sunt interpretate, în temeiul
art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma exigențelor
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. Totodată, având în vedere invocarea
art. 2 din Protocolul nr. 7
la
Convenție
privind dublul grad de jurisdicție în materie penală, Curtea reține ca standard de referință și
art. 129 din Constituție
astfel cum se interpretează prin prisma textului convențional anterior menționat.
12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile
art. 341 alin. (8)
și ale
art. 425^1 alin. (1)
și
(2) din Codul de procedură penală
au mai constituit obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, fiind pronunțate, în acest sens,
Decizia nr. 238 din 27 aprilie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 3 august 2023, și
Decizia nr. 189 din 8 aprilie 2025 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 13 octombrie 2025, prin care a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate invocate.
13.
Prin
Decizia nr. 238 din 27 aprilie 2023 , precitată, paragrafele 33-40, Curtea a reținut că încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute de dispozițiile de lege criticate este definitivă, însă acest fapt nu este de natură să afecteze constituționalitatea textului de lege criticat, deoarece stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât prevederile
art. 129 , cât și cele ale
art. 126 alin. (2) din Constituție
fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând să fie prevăzute „numai prin lege“. Curtea a mai statuat că dispozițiile
art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală
nu aduc atingere nici dreptului la apărare consacrat de prevederile
art. 24
din Legea fundamentală și nici accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil prevăzute de dispozițiile
art. 21
din Constituție și ale
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative internaționale invocate de autorii excepției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, prevederile
art. 129 din Constituție
stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.
14.
Totodată, Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile
art. 340
și
341 din Codul de procedură penală . Astfel, legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului, având în vedere natura cauzelor vizate de dispozițiile
art. 340
și
341 din Codul de procedură penală , cauze în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau al urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror.
15.
În ceea ce privește faptul că împotriva încheierilor pronunțate conform
art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală
nu poate fi formulată calea de atac a contestației, reglementată la
art. 425^1 din Codul de procedură penală , Curtea a reținut că dispozițiile
art. 425^1 din Codul de procedură penală
au fost introduse în legislația procesual penală românească prin prevederile
art. III pct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2014
pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării
privind
și pentru implementarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2014. Potrivit expunerii de motive a
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2014
pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării
privind
și pentru implementarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 14 aprilie 2016, acestea au ca scop asigurarea unei căi de atac în materii urgente și pentru situații restrictive de drepturi și libertăți. Așa cum rezultă din cuprinsul textului criticat, aceste situații sunt însă cele expres reglementate de legiuitor prin prevederile
Codului de procedură penală , determinarea lor fiind de competența exclusivă a acestuia. Prin urmare, așa cum rezultă din prevederile
art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală , calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, legiuitorul, conform politicii sale în materie procesual penală, putând hotărî care sunt încheierile ce pot fi contestate, în vederea soluționării cu celeritate a unor situații procesuale de natură să restrângă exercițiul unor drepturi fundamentale.
16.
Totodată, Curtea a precizat că procedura de judecată este reglementată prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate doar în condițiile legii, conform prevederilor
art. 129
coroborate cu cele ale
art. 126 alin. (2) din Constituție . În acest context, Curtea a reținut că reglementarea situațiilor în care poate fi formulată contestație reprezintă opțiunea legiuitorului și a fost exprimată conform atribuției sale constituționale prevăzute la
art. 61 alin. (1) din Constituție
și în marja de apreciere prevăzută de acesta (în acest sens, a se vedea
Decizia nr. 439 din 22 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 3 noiembrie 2017).
17.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
18.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Dumitrescu în Dosarul nr. 10.880/225/2020 al Tribunalului Mehedinți - Secția penală și constată că dispozițiile
art. 341 alin. (8)
și ale
art. 425^1 alin. (1)
și
(2) din Codul de procedură penală
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Mehedinți - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 4 decembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent-șef, Cristina Teodora Pop
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.