Decizia nr. 632/2025

Articolul 666

alin. (2)

și

(6 ):

(2)

Cererea de încuviințare a executării silite se soluționează în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la instanță, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunțare. Încheierea se comunică din oficiu, de îndată, executorului judecătoresc, precum și creditorului.

(...)

(6)

Încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, însă poate fi cenzurată în cadrul contestației la executare silită, introdusă în condițiile prevăzute de lege. Dispozițiile

art. 712 alin. (3)

rămân aplicabile.

11.

Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că autoarea acesteia apreciază că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în

art. 24

- Dreptul la apărare. În susținerea excepției se invocă

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , astfel încât Curtea reține drept normă de referință și

art. 21 din Constituție , astfel cum acesta se interpretează, în temeiul

art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma exigențelor dispozițiilor convenționale antereferite. Totodată, se face o trimitere generică și la dispozițiile

art. 6 din Primul Protocol adițional

la

Convenție .

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că susțineri similare au mai format obiectul analizei sale prin

Decizia nr. 540 din 26 septembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1033 din 23 decembrie 2019, paragrafele 19 și 20, Curtea reținând că dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit

art. 126 alin. (2) din Constituție , intră în competența exclusivă a legiuitorului, care poate hotărî să nu supună regulilor de citare sau de exercitare a căilor de atac anumite proceduri, în considerarea caracterului specific al acestora ori în vederea asigurării celerității procesului civil. Stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia cererea de încuviințare a executării silite introdusă de creditor se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, nu contravine

art. 21

și nici

art. 24 din Constituție , soluția legislativă criticată fiind justificată de faptul că în această procedură nu se tranșează fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizează buna administrare a actului de justiție. În plus, trebuie reținut că încuviințarea executării silite se cere și se aprobă în condițiile existenței unui titlu executoriu. Considerațiile dezvoltate de Curtea Constituțională prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în cauza de față.

13.

De asemenea, nu pot fi reținute nici criticile referitoare la prevederile

art. 666 alin. (6) din Codul de procedură civilă , care stabilesc că încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Textul menționat nu este de natură să contravină dispozițiilor constituționale ale

art. 21 alin. (3)

care consacră dreptul la un proces echitabil și nici celor ale

art. 129

privitoare la dreptul de a utiliza căile de atac, în condițiile legii. Aceasta, deoarece, prin trimiterea la dispozițiile

art. 712 alin. (3) din Codul de procedură civilă , prevederile de lege criticate permit celor interesați sau vătămați să ceară, pe calea contestației la executare, anularea acestei încheieri, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale. Prin urmare, încheierea în discuție nu este sustrasă controlului judecătoresc, existând posibilitatea cenzurării acesteia, în cursul etapei contestației la executare, instanța de control urmând să se pronunțe într-un cadru procesual în care ambele părți, legal citate, pot formula apărările pe care le consideră necesare și utile, uzând de toate mijloacele procedurale pe care legea le pune acestora la dispoziție pentru valorificarea drepturilor lor procesuale.

14.

Curtea a mai reținut, la paragraful 21 al deciziei menționate, că rațiunea pentru care legiuitorul a înlăturat, atât pentru creditor, cât și pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviințare a cererii de executare silită este aceea a celerității ce se justifică în această etapă procesuală. Curtea a arătat, totodată, în sprijinul aceleiași idei, că creditorul este lipsit de interes în ceea ce privește atacarea hotărârii prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestației la executare. De asemenea, debitorul nu are interesul de a ataca încheierea de respingere a cererii de încuviințare a executării silite, acesta fiind motivul pentru care nu a fost prevăzută în favoarea acestuia calea de atac a apelului. În schimb, creditorul poate să își apere drepturile prin exercitarea căii de atac a apelului, posibilitate pe care, în domeniul executării silite, debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestații împotriva oricărui act de executare.

15.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

16.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor

Primului Protocol adițional

la

Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale , Curtea constată că autoarea excepției nu formulează în mod concret o critică de neconstituționalitate, ci o trimitere generică la acestea, motiv pentru care o asemenea susținere nu poate fi analizată.

17.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mariana Basarab în Dosarul nr. 16.447/303/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă și constată că sintagma „fără citarea părților“ din cuprinsul

art. 666 alin. (2)

și sintagma „nu este supusă niciunei căi de atac“ din cuprinsul

art. 666 alin. (6) din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2025.