Decizia nr. 125/2026

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Cristian-Lucian Dumitra

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 211 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011 , excepție ridicată de Gheorghe Murgoci în Dosarul nr. 898/121/2020 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.175D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, apreciază că dreptul de acces la justiție este asigurat atât prin raportare la momentul la care curge termenul de contestare a măsurilor vizate de dispozițiile criticate, cât și prin raportare la durata termenului rezonabil de contestare a acestuia, în condițiile în care această reglementare este clară și predictibilă pentru orice observator obiectiv și rezonabil.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 18 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 898/121/2020, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 211 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011 . Excepția a fost ridicată de Gheorghe Murgoci într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei dispoziții/decizii a angajatorului, cauză aflată în etapa procesuală a apelului.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile criticate sunt neconstituționale în măsura în care sintagma „data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011

se interpretează în sensul comunicării măsurii adoptate de angajator, altfel decât în scris.

6.

Acesta arată, în esență, că dispozițiile atacate acordă posibilitatea angajatorului de a nu comunica în scris măsurile/modificările contractului individual de muncă simultan cu curgerea termenului de contestare a măsurii astfel adoptate, fiind astfel încălcate prevederile

art. 21

privind accesul liber la justiție și ale

art. 24

privind dreptul la apărare din

Constituție , pe motiv că îi este îngrădit dreptul de a cunoaște măsurile ce îl privesc și de a avea o cale de acces eficientă în vederea analizării legalității și temeiniciei acestora de către o instanță de judecată.

7.

Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că dispozițiile constituționale ale

art. 21

privind accesul liber la justiție și ale

art. 24

privind dreptul la apărare nu impun existența unei comunicări formale scrise ca punct de plecare pentru curgerea termenului de exercitare a dreptului la acțiune în justiție. De asemenea, susține că aceste împrejurări referitoare la modalitatea de comunicare, în vederea determinării momentului de la care începe să curgă termenul de contestare, sunt chestiuni de fapt, ce trebuie să facă obiectul probațiunii și aprecierii instanțelor de judecată, iar nu o chestiune de constituționalitate a textului legal.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea constată însă că, în realitate, criticile formulate privesc doar sintagma „data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 , astfel că doar aceasta urmează să fie supusă controlului de constituționalitate. Dispozițiile

art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011

au următorul conținut: „Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează: a) măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă;“.

12.

Prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate au fost abrogate prin

art. I din Legea nr. 269/2021

pentru modificarea

Legii dialogului social nr. 62/2011

și a

Legii nr. 53/2003 - Codul muncii , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1076 din 10 noiembrie 2021, însă, având în vedere

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate, care continuă să își producă efectele în cauza dedusă judecății.

13.

Autorul excepției consideră că aceste dispoziții de lege sunt contrare prevederilor constituționale ale

art. 21

- Accesul liber la justiție și ale

art. 24

- Dreptul la apărare.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulțumit de modalitatea de informare a angajatului cu privire la măsura luată de angajator, respectiv de posibilitatea informării verbale în detrimentul notificării (informării) scrise, precum și cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de exercitare a dreptului la acțiune în instanță, aspecte prevăzute de dispozițiile

art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 .

15.

De asemenea, nemulțumirea autorului excepției de neconstituționalitate derivă din comparația a două reglementări paralele în aceeași materie referitoare la modalitatea de informare, respectiv dispozițiile

art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011

redate anterior, prin comparație cu dispozițiile

art. 268 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii , care prevăd un „termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului.“

16.

Așadar, în vederea determinării îndeplinirii în mod corespunzător a obligației de informare a salariatului cu privire la măsura adoptată, precum și a momentului în care începe să curgă termenul de exercitare a dreptului la acțiune în instanță, se impune în prealabil stabilirea calificării măsurii adoptate, și anume aprecierea caracterului modificator sau nemodificator a unor elemente esențiale ale contractului individual de muncă.

17.

Cu toate acestea, însă, argumentele pe care autorul excepției le invocă în prezenta cauză nu relevă neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 , ci se referă, în esență, la o posibilă interpretare concretă a textului legal criticat în speța dedusă soluționării instanței de judecată, iar o asemenea critică nu poate fi calificată drept una de neconstituționalitate, întrucât vizează interpretarea și aplicarea legii la o situație de speță.

18.

Or, în ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare - interpretarea, respectiv aplicarea legii -, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea

Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), iar, în virtutea rolului constituțional al instanțelor de judecată, le revine acestora competența să stabilească dacă interpretarea și aplicarea dispozițiilor de lege criticate au fost realizate corect.

19.

Totodată, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, instanța de contencios constituțional a stabilit în sensul că, în conformitate cu prevederile

art. 2 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile

Constituției . Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței judecătorești care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale

art. 126 alin. (1)

și

(3) din Constituție , respectiv al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale ( Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14).

20.

În consecință, problema de drept invocată de autorul excepției de neconstituționalitate și dedusă spre soluționare Curții Constituționale - referitoare la interpretarea sintagmei „data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă“ - este, în realitate, una de interpretare și de aplicare a normelor de lege la cazul concret dedus judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 211 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011 , excepție ridicată de Gheorghe Murgoci în Dosarul nr. 898/121/2020 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 februarie 2026.