Decizia nr. 127/2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (2) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
prezumat în vigoare
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Cristian-Lucian Dumitra
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (2) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Adriana Nicolae în Dosarul nr. 1.925/2/2019/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.012D/2021.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 3.472D/2021, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Cătălin Jigău în Dosarul nr. 7.660/3/2020 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
4.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5.
Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate, Curtea pune în discuție, din oficiu, conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.472D/2021 la Dosarul nr. 3.012D/2021, care a fost primul înregistrat.
6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, indicând în acest sens jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, respectiv
Decizia nr. 81 din 2 martie 2023 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
7.
Prin Încheierea din 21 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.925/2/2019/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (2) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Excepția a fost ridicată de Adriana Nicolae într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unui ordin de salarizare și de emitere a unui nou ordin de salarizare, cauză aflată în etapa procesuală a recursului.
8.
Prin Încheierea din 17 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 7.660/3/2020, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (2) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția a fost ridicată de Cătălin Jigău într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de acordare a unor drepturi bănești, cauză aflată în etapa procesuală a apelului.
9.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată, în esență, că dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale
art. 16
privind egalitatea în drepturi și ale
art. 41 alin. (1)
referitor la dreptul la muncă.
10.
Se apreciază că dispozițiile de lege criticate înlătură, pentru judecătorii care dețin un grad profesional superior instanței la care funcționează și exercită și o funcție de conducere în cadrul acestei instanțe, dreptul la indemnizația corespunzătoare funcției de conducere. Sunt încălcate astfel dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la egalitatea în drepturi și interzicerea discriminării.
11.
De asemenea, se apreciază că dispozițiile criticate, care limitează acordarea sporului aferent de conducere în cazul magistraților, realizează o dublă discriminare între, pe de o parte, categoria profesională a magistraților care dețin funcție de conducere și persoanele care dețin funcții de conducere în cadrul diferitelor autorități și instituții publice și, pe de altă parte, în cadrul aceleiași categorii profesionale, a magistraților.
12.
Se arată că rațiunea adoptării sporului pentru funcția de conducere derivă din atribuțiile manageriale pe care le exercită pe o durată determinată, din complexitatea și importanța activității desfășurate, iar neacordarea acestui spor conduce la o încălcare a principiului sistemului de salarizare, cu precădere principiul nediscriminării, prevăzut de
art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 , și al ierarhizării pe linie verticală, prevăzut de
art. 6 lit. f)
din același act normativ.
13.
Se susține că atribuțiile corespunzătoare funcției de conducere sunt stabilite de dispozițiile
art. 9
coroborate cu cele ale
art. 7
din
Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015
pentru aprobarea
Regulamentului
de ordine interioară al instanțelor judecătorești, fără vreo distincție raportată la gradul profesional deținut de judecător ori la instanța în cadrul căreia exercită funcția de conducere.
14.
Judecătorii cu grad profesional corespunzător instanței în cadrul căreia exercită funcția de conducere beneficiază de indemnizația aferentă funcției de conducere, situație care nu este incidentă judecătorilor cu grad profesional superior instanței în cadrul căreia funcționează ca președinți de secție/ vicepreședinți/președinți. Sarcinile președintelui de secție sunt suplimentare activității de judecată și vizează organizarea și controlul activității administrativ-judiciare a secției, astfel încât indemnizația corespunzătoare funcției de conducere nu are legătură cu activitatea de judecată propriu-zisă.
15.
Nu există vreo condiționare reciprocă între promovarea pe loc în funcții de execuție și numirea într-o funcție de conducere. Întrucât atribuțiile funcției de execuție nu se suprapun peste cele specifice funcției de conducere, nici salarizarea funcției de conducere nu poate depinde de salarizarea funcției de execuție.
16.
Se susține și că textul de lege criticat încalcă dispozițiile
art. 41 alin. (1) din Constituție , care consacră dreptul la muncă, întrucât au un efect inhibitor asupra judecătorilor care dețin un grad profesional superior instanței în cadrul căreia funcționează în ceea ce privește ocuparea unei funcții de conducere, în condițiile în care pentru exercitarea atribuțiilor suplimentare nu se prevede în situația lor dreptul la o remunerație corespunzătoare. În consecință, nu mai există libertatea de alegere, de vreme ce legiuitorul impune o restricție de ordin pecuniar.
17.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege contestate sunt constituționale, deoarece prevederile legale criticate nu instituie un tratament juridic diferit pentru persoanele aflate în aceeași situație juridică.
18.
Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că acestea nu sunt discriminatorii pentru magistrații care ocupă funcții de conducere sau a acestora față de alte categorii de personal din sectorul bugetar. Textul de lege contestat nu poate fi analizat și sancționat în contextul vreunei contradicții cu prevederile
art. 16
sau
41 din Legea fundamentală .
19.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
20.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
21.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
22.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 10 alin. (2) din capitolul VIII
- „Reglementări specifice personalului din sistemul justiției“ din
anexa nr. V
- „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ la
Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, dispoziții potrivit cărora: „Judecătorii și procurorii numiți în funcții de conducere în cadrul instanțelor și parchetelor își păstrează indemnizația lunară de încadrare și celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcției de execuție pe care o dețin, dacă acestea sunt mai favorabile.“
23.
Autorii excepției consideră că aceste dispoziții de lege sunt contrare următoarelor prevederilor constituționale ale
art. 16
- Egalitatea în drepturi și ale
art. 41 alin. (1)
referitor la dreptul la muncă.
24.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate fac parte din
anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 , prin care se reglementează salarizarea pentru familia ocupațională de funcții bugetare „Justiție“ și Curtea Constituțională.
Articolul 10
alin. (1)
din această anexă stabilește regula potrivit căreia judecătorii și procurorii care ocupă funcții de conducere beneficiază de indemnizația de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanței sau parchetului unde exercită funcția de conducere, la care se adaugă o majorare în procent variabil, stabilită la
lit. a)
și
b) . Totodată, prevederile
alin. (2)
din același articol de lege - care constituie obiectul excepției de neconstituționalitate - instituie regula potrivit căreia se mențin indemnizația lunară de încadrare și celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcției de execuție pe care judecătorii și procurorii numiți în funcții de conducere o dețin, dacă acestea sunt mai favorabile.
25.
Prin urmare, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate cuprind norme în favoarea judecătorilor și procurorilor numiți în funcții de conducere, așa încât această numire să nu afecteze drepturile deja câștigate, aferente funcției de execuție din care provine judecătorul sau procurorul.
26.
Contrar susținerilor autorilor excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții nu reglementează modul de acordare a majorării indemnizației aferente ocupării unei funcții de conducere și nu prevăd că nu se acordă drepturile salariale cuvenite funcției de conducere.
27.
În aceste condiții, Curtea constată că, în realitate, criticile formulate vizează dispozițiile de lege care reglementează acordarea majorării indemnizației aferente ocupării unei funcții de conducere - dispoziții legale care nu constituie obiectul excepției de neconstituționalitate -, precum și modul de interpretare și aplicare a acestora, atribuții ce excedează controlului de constituționalitate.
28.
Așadar, având în vedere
art. 126 alin. (1) din Constituție
și
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , Curtea nu are competența de a interpreta și aplica legea, astfel că excepția de neconstituționalitate a
art. 10 alin. (2) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017
urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
29.
În plus, neconstituționalitatea unui text de lege rezidă în însuși cuprinsul său, în substanța sa normativă și nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări sau aplicări a acestuia într-o speță concretă.
30.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (2) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Adriana Nicolae în Dosarul nr. 1.925/2/2019/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și de Cătălin Jigău în Dosarul nr. 7.660/3/2020 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 12 februarie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cristian-Lucian Dumitra
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.