Decizia nr. 762/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Cristina Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018

privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenționale, excepție ridicată de Victor-Mihai Bălănescu în Dosarul nr. 16.747/211/2018 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 458D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că este vorba despre interpretarea legii, respectiv dacă dispozițiile criticate trebuie aplicate singular sau prin coroborare cu

alin. (2) al aceluiași articol , chestiune care intră în competența instanței care analizează fondul.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 1.491/A/2019 din 22 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 16.747/211/2018, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018

privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenționale. Excepția a fost ridicată de Victor-Mihai Bălănescu într-o cauză având ca obiect apelul împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, apel în cadrul căruia autorul a solicitat aplicarea prevederilor

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018 , care îi creează o situație mai favorabilă, solicitare care a fost respinsă pentru motivul că

art. 22 alin. (1) din același act normativ

prevede că pentru procesele-verbale întocmite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 203/2018 aplicarea și executarea sancțiunii contravenționale se supun prevederilor legale în vigoare la momentul întocmirii actului de constatare.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că a introdus plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute la

art. 2 pct. 25 din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, respectiv a faptei de tulburare a liniștii locatarilor prin producerea de larmă și vociferări la nivel ridicat. În

art. 9 din Legea nr. 61/1991

se prevedea, la data introducerii plângerii, că dispozițiile acestei legi se întregesc cu prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, cu excepția dispozițiilor privind plata a jumătate din minimul amenzii. După introducerea plângerii a intrat în vigoare

Legea nr. 203/2018 , care prevede în

art. 22 alin. (2)

că, de la data intrării în vigoare a acesteia, contravenientul poate achita jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege și în acele situații în care actul normativ de stabilire a contravențiilor nu prevedea expres această posibilitate. De asemenea,

art. 20 pct. 10 din Legea nr. 203/2018

a modificat

art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în sensul în care contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ. Deși

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018

prevede că de la data intrării în vigoare a acesteia contravenientul poate achita jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege și în acele situații în care actul normativ de stabilire a contravențiilor nu prevedea expres această posibilitate, prin

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 , supus controlului în prezenta cauză, se prevede că pentru procesele-verbale întocmite anterior intrării în vigoare a acestei legi, aplicarea și executarea sancțiunii contravenționale se supun prevederilor legale în vigoare la momentul întocmirii actului de constatare, înlăturându-se astfel de la aplicare prevederile

art. 22 alin. (2)

care reprezintă legea contravențională mai favorabilă. Or, acest ultim alineat este o normă de drept material deoarece vizează direct sancțiunea aplicabilă chiar dacă creează un beneficiu pentru care este necesară și manifestarea de voință a contravenientului, fiind evident mai favorabilă, și ar fi trebuit să se poată aplica retroactiv. În aceste condiții, prevederile

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018

sunt evident neconstituționale deoarece legiuitorul nu poate, prin texte legale tranzitorii, să înfrângă principiul constituțional al legii contravenționale mai favorabile. Se invocă, în acest sens, cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006 .

6.

Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că textul de lege criticat este neconstituțional în măsura în care limitează posibilitatea contravenientului de a achita jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege pentru acele situații în care actul normativ de stabilire a contravențiilor nu prevedea expres această posibilitate.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, arătând că

alin. (1) al art. 22 din Legea nr. 203/2018

(care reglementează exclusiv „aplicarea și executarea sancțiunii contravenționale“) nu poate fi interpretat și aplicat izolat, făcânduse abstracție de prevederile

alin. (2) al aceluiași articol . Prin

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018

i se creează un beneficiu contravenientului, pentru care este necesară însă și manifestarea de voință a acestuia, concretizată în achitarea efectivă a jumătate din minimul amenzii într-un interval de 15 zile. Prin urmare, așa cum este construită norma tranzitorie din cuprinsul

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 , nu se poate admite că aceasta ar conține prevederi care să împiedice aplicarea retroactivă a legii contravenționale mai favorabile. Dincolo de aceste elemente, după cum a statuat Curtea Constituțională în cazuri similare, stabilirea legii mai favorabile revine instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, aceasta fiind singura în măsură să aprecieze cu privire la aplicabilitatea, în funcție de împrejurările cauzei, a unei legi sau a alteia.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018

privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 25 iulie 2018, care au următorul conținut: „Pentru procesele-verbale întocmite anterior intrării în vigoare a prezentei legi, aplicarea și executarea sancțiunii contravenționale se supun prevederilor legale în vigoare la momentul întocmirii actului de constatare.“

12.

În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 15 alin. (2)

referitor la principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că în jurisprudența sa a respins ca inadmisibile excepții de neconstituționalitate cu același obiect și critici similare, referitoare, în esență, la încălcarea principiului constituțional cuprins în

art. 15 alin. (2) , care permite retroactivitatea legii contravenționale mai favorabile. Cu acele prilejuri, Curtea a observat circumstanțele cauzelor în care excepția a fost ridicată și a reținut că argumentele autorilor excepției privesc de fapt probleme de interpretare și aplicare a legii la speța dedusă judecății, ce intră în competența de soluționare a instanței care a sesizat-o, motiv pentru care a pronunțat soluția mai sus menționată (a se vedea

Decizia nr. 465 din 13 iulie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1120 din 12 decembrie 2023,

Decizia nr. 141 din 16 martie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 27 iunie 2022 și

Decizia nr. 166 din 21 martie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1075 din 28 octombrie 2024).

14.

Procedând în mod similar, Curtea observă, în prezenta cauză, că autorul a introdus plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute la

art. 2 pct. 25 din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, respectiv fapta de tulburare a liniștii locatarilor prin producerea de larmă, vociferări la nivel ridicat.