Decizia nr. 210/2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 510 alin. (2) și (3) raportate la art. 509 alin. (1) pct. 8 și la art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Anexă la 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Ioana-Laura Paris
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 509 alin. (1) pct. 8 , ale
art. 510 alin. (2)
și
(3)
și ale
art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Viator & Vektor Ro - S.R.L. din comuna Mărăcineni, județul Argeș, în Dosarul nr. 8.635/63/2019 al Tribunalului Dolj - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 454D/2021.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Magistratul-asistent învederează că la dosarul cauzei autoarea a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
4.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Precizează că textele criticate reglementează în domeniul căii de atac a revizuirii în procesul civil și că sunt suficient de clare și precise. Se mai arată că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului, inclusiv cele referitoare la condițiile de exercitare și soluționare a cererii de revizuire, astfel că textele criticate nu încalcă accesul liber la justiție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5.
Prin Încheierea din 2 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 8.635/63/2019, Tribunalul Dolj - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 509 alin. (1) pct. 8 , ale
art. 510 alin. (2)
și
(3)
și ale
art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Societatea Viator & Vektor Ro - S.R.L. din comuna Mărăcineni, județul Argeș, într-o cauză privind soluționarea unei cereri de revizuire pe motivul că există hotărâri definitive potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate încalcă dispozițiile constituționale pentru că, în lipsa unor definiții clare și a unor distincții între termenii folosiți, acestea nu deslușesc voința reală a legiuitorului și determină interpretări care generează incertitudine juridică, dar și limitări ale dreptului de acces la o instanță. Competența de soluționare a instanței ierarhic superioare față de instanța care a pronunțat prima hotărâre, fără vreo altă referire cu privire la instanța care a evocat fondul, determină confuzii între instituții, reglementări aplicabile, termene, precum și analogii, interpretări subiective, lipsă de previzibilitate și, în fapt, lipsa accesului real la o justiție de calitate realizată în baza legii. Așadar, normele materiale sunt reglementate diferit, motiv pentru care nu se poate distinge voința reală a legiuitorului, fiind posibil să se ajungă la situații speculative, la inechități și la abuzuri în interpretare, la un proces inechitabil și o justiție inegală.
7.
De asemenea, textele de lege contravin dispozițiilor
art. 8
referitor la forma de redactare a actelor normative,
art. 25
privind determinarea conceptelor și noțiunilor și
art. 37
referitor la unitatea terminologică din
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.
8.
Tribunalul Dolj - Secția a II-a civilă apreciază că textele de lege criticate nu încalcă prevederile Constituției invocate de autoarea excepției, având în vedere că prin jurisprudența sa Curtea Constituțională a statuat că accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție, iar legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din
art. 126 alin. (2) din Constituție , potrivit căruia competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege.
9.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10.
Guvernul a apreciat că excepția invocată este inadmisibilă. Acesta a considerat că chestiunile ce țin de interpretarea și aplicarea legii sunt atributul exclusiv al instanțelor judecătorești, aspect care nu poate fi supus cenzurii și controlului instanței de contencios constituțional, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale reprezentată prin
deciziile nr. 188 din 31 martie 2015 ,
nr. 249 din 10 mai 2005
și
nr. 81 din 25 mai 1999 .
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile
art. 510 alin. (2)
și
(3)
raportate la
art. 509 alin. (1) pct. 8
și la
art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă , care au următorul conținut normativ:
Articolul 509
Obiectul și motivele revizuirii
(1)
Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...)
8.
există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;
Articolul 510
Instanța competentă
(2)
În cazul dispozițiilor
art. 509 alin. (1) pct. 8 , cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță.
(3)
În cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, nu va opera prorogarea competenței.
Articolul 513
Procedura de judecată
(4)
Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.
14.
În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (5)
referitoare la principiul legalității, în componenta privind precizia, claritatea și previzibilitatea legii ca standarde de calitate a legii,
art. 21
- Accesul liber la justiție, astfel cum este interpretat, în temeiul
art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma exigențelor
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,
art. 124
- Înfăptuirea justiției și
art. 126
- Instanțele judecătorești.
15.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea acesteia este nemulțumită de modalitatea de redactare a dispozițiilor de procedură civilă referitoare la instanța competentă spre care trebuie să fie îndreptată cererea de revizuire, criticând faptul că textul de lege nu reglementează nicio situație cu privire la instanța care a evocat fondul cauzei, apreciind că acest aspect este de natură să creeze confuzii cu privire la instituțiile și reglementările aplicabile, determinând o lipsă de previzibilitate și o lipsă a accesului real la o justiție de calitate, realizată în baza legii.
16.
În ceea ce privește instituția revizuirii, Curtea observă că, pentru motivele caracteristice acestei căi extraordinare de atac, care presupun existența unei hotărâri ce evocă fondul cauzei, competența de judecată aparține instanței care a pronunțat hotărârea asupra fondului pretenției deduse judecății, chiar și în ipoteza în care au fost exercitate căi de atac de reformare, dar prin acestea nu s-a procedat la examinarea fondului [ art. 510 alin. (1) din Codul de procedură civilă ]. În schimb, atunci când revizuirea este solicitată pentru existența unor hotărâri potrivnice, competența revine instanței ierarhic superioare față de instanța care a pronunțat prima hotărâre [ art. 510 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă ], iar în situația în care hotărârile potrivnice au fost pronunțate de instanțe de recurs și una dintre acestea este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire va fi soluționată de către această instanță supremă [ art. 510 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă ].
17.
În continuare, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate critică dispozițiile de procedură civilă privind revizuirea - pe motivul existenței unor hotărâri definitive potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri - întrucât
art. 510 alin. (2) din Codul de procedură civilă
nu reglementează nicio situație cu privire la instanța care a evocat fondul cauzei. Or, o astfel de motivare nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate deoarece ea vizează, în realitate, modificarea și completarea textului de lege cu o ipoteză juridică vizată de autoarea excepției, favorabilă acesteia. Acest aspect excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituționalitate. Astfel, Curtea Constituțională nu are competența să creeze noi norme legale prin completarea unui text legal deja existent, ci doar să verifice conformitatea normelor existente cu exigențele constituționale și să constate constituționalitatea sau neconstituționalitatea acestora, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
18.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 510 alin. (2)
și
(3)
raportate la
art. 509 alin. (1) pct. 8
și la
art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Viator & Vektor Ro - S.R.L. din comuna Mărăcineni, județul Argeș, în Dosarul nr. 8.635/63/2019 al Tribunalului Dolj - Secția a II-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 5 martie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Ioana-Laura Paris
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.