Decizia nr. 808/2025

Articolul 4

alin. (1):

(1)

Pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: [...]

b)

cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depășea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit;

c)

creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință.

17.

Autorii excepției apreciază că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5)

sub aspectul criteriilor de calitate ale legii,

art. 16 alin. (1)

referitor la egalitatea în drepturi și

art. 53

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, în temeiul

art. 20 alin. (1) din Constituție , prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele

art. 14

- Interzicerea discriminării din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale

art. 1

- Interzicerea generală a discriminării din

Protocolul nr. 12

la

Convenție

și ale

art. 26

referitor la egalitatea în fața legii din

Pactul internațional

cu privire la drepturile civile și politice.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin textele de lege criticate legiuitorul a impus două condiții pentru ca debitorii să beneficieze de prevederile

Legii nr. 77/2016 , și anume: a) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării creditului, să nu depășească echivalentul în lei a 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit; și b) creditul să fi fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, să fie garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință.

19.

În ceea ce privește susținerea privind încălcarea principiului egalității în drepturi prin dispozițiile

art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 77/2016 , Curtea constată că, prin

Decizia nr. 328 din 10 mai 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 6 septembrie 2018, paragrafele 20 și 21, s-a mai pronunțat asupra unei critici motivate în mod similar și a reținut că acei consumatori care au împrumutat sume al căror cuantum, la momentul acordării, nu depășea echivalentul în lei a 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit, se pot prevala de remediile judiciare instituite de legea specială, respectiv

Legea nr. 77/2016 . În schimb, acele persoane care au împrumutat sume al căror cuantum, la momentul acordării, depășea echivalentul în lei a 250.000 euro se pot prevala de remediile judiciare instituite de dreptul comun, respectiv prevederile art. 969 și ale

art. 970 din Codul civil din 1864

ori, după caz, cele ale

art. 1.271 din noul Cod civil . În justificarea acestei soluții, Curtea a arătat că protecția specială oferită unei categorii de persoane prin instituirea unui prag maxim al sumei efectiv împrumutate nu reprezintă o discriminare, în sensul

art. 16 din Constituție , a persoanelor care au împrumutat sume al căror cuantum depășește 250.000 euro, atâta vreme cât acestea pot recurge la mijloacele puse la dispoziție de dreptul comun, în vederea remedierii problemei impreviziunii cu care se confruntă, și acea categorie de consumatori în mod special protejată de către legiuitorul ordinar.

20.

Referitor la criticile privind nerespectarea standardelor de calitate a legii impuse de

art. 1 alin. (5) din Constituție , prin aceea că

art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016

este neclar deoarece legea nu definește noțiunea de locuință și nu stabilește cu claritate domeniul de aplicare prin utilizarea sintagmei „cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință“, Curtea observă că nici acestea nu pot fi primite. Astfel, prin

Decizia nr. 373 din 3 iunie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 28 octombrie 2021, paragrafele 22 și 23, Curtea a reținut că noțiunea de locuință are semnificația prevăzută de

art. 2 lit. a) din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, și anume o „construcție alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii“. Pentru a se reține aplicabilitatea

Legii nr. 77/2016

este necesar ca respectivul credit să fie contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință, însă și în aceste situații, pe de o parte, debitorul principal trebuie să aibă calitatea de consumator, adică să acționeze în afara activității sale profesionale sau comerciale, iar, pe de altă parte, garanția ipotecară asupra imobilului cu destinația de locuință trebuie să privească un credit asumat de un consumator. Debitorul principal - persoană fizică - trebuie să fi contractat creditul într-un scop străin de activitatea sa de profesionist, astfel că, în măsura în care acesta s-a angajat într-un raport juridic de creditare din poziția sa de titular al unei activități comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, nu va putea beneficia de darea în plată, întrucât nu are calitate de consumator. Numai contractele încheiate în afara și independent de orice activitate sau finalitate de natură profesională, în scopul exclusiv de satisfacere a propriilor necesități de consum privat ale unui individ, fac parte din regimul particular aplicabil în materie de protecție a consumatorului, în timp ce o asemenea protecție nu se justifică în cazul unui contract care are ca scop o activitate profesională (a se vedea Hotărârea din 20 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Justiție a Uniuni Europene în Cauza C-464/01, Johann Gruber împotriva Bay Wa AG, paragraful 36). Având în vedere cele mai sus menționate, Curtea a subliniat că acel debitor care nu locuiește efectiv în imobilul locuință nu se poate prevala de beneficiile legii dării în plată, însă îi rămâne deschisă calea dreptului comun pentru aplicarea impreviziunii, în modalitatea adaptării sau încetării contractului [ art. 1.271 alin. (2) lit. a)

și

b) din Codul civil ] prin alte măsuri decât darea în plată forțată.

21.

Curtea observă că sintagma „în mod cumulativ“, cuprinsă în partea introductivă a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 , are un conținut clar, precis și previzibil, respectiv îndeplinirea obligatorie a tuturor condițiilor însumate, prevăzute de

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 .

22.

Având în vedere cele anterior menționate, Curtea constată că invocarea încălcării

art. 53 din Constituție

nu poate fi reținută deoarece nu s-a constatat existența unei restrângeri a exercițiului unui drept sau al unei libertăți fundamentale.

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Iulian Liviu Drăghici și Elena Marylen Drăghici în Dosarul nr. 2.500/94/2018 al Judecătoriei Buftea - Secția civilă și de Crenguța Chirca în Dosarul nr. 44.597/299/2021 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă și constată că sintagma „în mod cumulativ“, cuprinsă în partea introductivă a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și dispozițiile

art. 4 alin. (1) lit. b)

și

c)

din același act normativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Buftea - Secția civilă și Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 decembrie 2025.