Decizia nr. 193/2000

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ralu Traian Filip în Dosarul nr. 15.426/1997 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arata ca, prin deciziile nr. 161, 162 și 163 din 21 septembrie 2000, Curtea Constituțională a respins excepții de neconstituționalitate referitoare la același text de lege. De aceea se solicita respingerea și a excepției de neconstituționalitate ridicate în acest dosar.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 20 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 15.426/1997, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată, prin apărător, de Ralu Traian Filip.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât "urmare plângerii prealabile a persoanei vătămate se pune în mișcare acțiunea penală, persoana chemată în judecata devenind «inculpat»" și, drept consecința, "drepturile procesuale ale «persoanei vătămate» sunt mult mai largi decât ale presupusului făptuitor devenit și citat ca inculpat în cauza, deși legea îl prezuma «nevinovat», până la momentul când hotărârea pronunțată de instanța de judecată va deveni definitivă". Dintr-un alt punct de vedere, se arata în continuare, "instanța care a pus în mișcare acțiunea penală [...] urmează a se pronunța și asupra fondului [...] ceea ce este de natura a afecta și imparțialitatea judecătorului", fiind, astfel, lezat dreptul la un proces echitabil.

Judecătoria Sectorului 1 București, exprimandu-și opinia, în conformitate cu prevederile

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, considera ca dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituționale, întrucât "inculpatul nu suferă nici o discriminare pe motiv de rasa, naționalitate, etnie, religie, opinie, doctrina politica, un anumit statut social sau economic (art. 4 din Constituția României), astfel încât nu e cu nimic stirbit principiul constituțional al egalității în drepturi". Referitor la lezarea dreptului la un proces echitabil, instanța arata ca "simplul fapt de a se da curs unei plângeri prealabile nu înseamnă antepronuntare, ci doar o posibilitate prevăzută de lege, neechivaland cu soluționarea fondului cauzei".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul în punctul sau de vedere apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală este nefondata, întrucât "activitatea procesuala care se desfășoară după punerea în mișcare a acțiunii penale de către organele judiciare competente este cea de drept comun. Prin urmare, are loc fie o cercetare în faza de urmărire penală, fie o cercetare judecătorească. În ambele situații persoana inculpata are la dispoziție suficiente garanții pentru a-și asigura dreptul la apărare, pentru a combate acuzatiile ce i se aduc, inclusiv prin exercitarea căilor de atac". În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, în punctul de vedere al Guvernului se arata ca "se da o interpretare eronată principiului egalității în fața legii, în vădită contradictie cu modul în care a statuat Curtea Constituțională în nenumarate decizii". În acest sens se invoca Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1994.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, criticate ca fiind neconstituționale, au următoarea redactare: "Punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere".

Textul art. 16 alin. (1) din Constituție, invocat de autorul excepției ca fiind încălcat, are următorul conținut: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".

Autorul excepției critica instituția plângerii prealabile, condiție necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale. Întreaga critica de neconstituționalitate se bazează pe faptul ca, în cazul introducerii plângerii prealabile direct la instanța de judecată, persoana reclamata obține automat calitatea de inculpat, fără a se administra în prealabil probe care să confirme vinovăția sa. Cazurile în care plângerea prealabilă se adresează direct instanței de judecată sunt prevăzute la art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea constata că nu poate fi reținută, sub nici un aspect, critica formulată și, prin urmare, excepția urmează să fie respinsă.

Condiționarea punerii în mișcare a acțiunii penale de existenta plângerii prealabile a persoanei vătămate reprezintă o excepție de la regula generală a oficialitatii procesului penal, înscrisă la art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală. Cazurile în care este necesară plângerea prealabilă se împart și ele în două categorii: în cazul anumitor infracțiuni limitativ prevăzute de lege, plângerea prealabilă se depune direct la instanța de judecată, iar în cazul altor infracțiuni, de asemenea determinate prin lege, plângerea trebuie adresată organului de urmărire penală competent, sesizarea instanței de judecată urmând a se face prin rechizitoriul procurorului. Toate aceste reguli sunt norme procedurale, iar, potrivit dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Constituție, "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". Constituția lasă deci la libera opțiune a legiuitorului stabilirea infracțiunilor în cazul cărora este necesară plângerea prealabilă, a celor în cazul cărora trebuie efectuată urmărirea penală, precum și a celor în cazul cărora sesizarea instanței de judecată se face prin plângerea prealabilă directa a persoanei vătămate.

Curtea constata ca în orice proces penal, începând din momentul declanșării sale (începerea urmăririi penale sau sesizarea instanței de judecată), sunt implicate diferite părți: invinuit, inculpat, parte vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente etc. Toate părțile procesului penal au drepturi și obligații egale. Nici o norma procedurala penală nu prevede drepturi privilegiate și nici îngrădirea exercitării drepturilor procesuale pentru nici una dintre părțile procesului penal. Inculpat, parte vătămată, parte civilă și altele reprezintă denumiri specifice pentru indicarea calității procesuale a persoanelor implicate în procesul penal, iar distincțiile făcute între calitatea părților nu înseamnă nici privilegii și nici discriminări.

Calitatea procesuala de inculpat este definită la art. 23 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală este parte în procesul penal și se numește inculpat". Calitatea de inculpat nu reprezintă o prejudecare a cauzei, nu rastoarna prezumția de nevinovatie, prevăzută la art. 23 alin. (8) din Constituție, și nu prejudiciază interesele legitime ale persoanei. Inculpatul, ca și oricare altă parte a procesului penal, își poate exercita dreptul la apărare și poate solicita administrarea oricăror probe legale pentru combaterea susținerilor formulate în acuzare. În vederea apărării sale împotriva unor inculpari vadit nefondate sau tendențioase inculpatul are la dispoziție și mijloace de drept penal, putând solicita tragerea la răspundere penală a celui care l-a reclamat, pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzută la art. 259 din Codul penal.

Curtea constata ca art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravine dispozițiilor art. 16 din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, deoarece, în mod evident, nu conține dispoziții de natura a aduce atingere acestor drepturi fundamentale ale omului, obiectul reglementării sale constituindu-l doar procedura de punere în mișcare a acțiunii penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ralu Traian Filip în Dosarul nr. 15.426/1997 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 octombrie 2000.