Convenția din 7 august 1976

Articolul 1

A. Cetățenii fiecărei părți contractante se bucura pe teritoriul celeilalte părți, în ceea ce privește drepturile lor personale și patrimoniale, de aceeași ocrotire juridică ca și cetățenii proprii.

B. Cetățenii fiecărei părți contractante au teritoriul celeilalte, acces liber și nestînjenit la toate autoritățile judiciare pentru urmărirea și apărarea drepturilor și intereselor lor.

C. Persoanele juridice care au sediul pe teritoriul uneia dintre cele doua părți contractante și sînt constituite potrivit legislației acestei părți sînt supuse dispozițiilor prezentei convenții, în măsura în care acestea le sînt aplicabile.

Articolul 2

Cetățenii fiecărei părți contractante, reclamanți sau intervenienți, nu pot fi obligați să depună nici cauțiune, nici depozit, oricare le-ar fi denumirea, pe motivul ca sînt străini sau că nu au domiciliul ori reședința pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Articolul 3

În vederea îndeplinirii dispozițiilor prezentei convenții, în afară de cazul cînd s-ar prevedea altfel, autoritățile judiciare ale celor două părți contractante comunică între ele prin intermediul ministerelor de justiție.

Articolul 4

A. Toate cererile formulate în aplicarea prezentei convenții, precum și actele anexate la acestea, vor fi redactate în limba părții solicitate sau în limba părții solicitante, însoțite de o traducere în limba franceza.

B. Toate traducerile cererilor menționate mai sus și ale actelor anexate la acestea vor fi certificate pentru conformitate, fie de către un agent diplomatic sau consular, fie de către un traducător autorizat, fie de către orice altă persoană abilitata în acest scop în una dintre cele doua părți contractante.

C. Cererile menționate în acest articol, precum și actele anexate la acestea, vor fi prevăzute cu sigiliul oficial, fără să fie însă necesară legalizarea înscrisurilor sau vreo alta formalitate echivalenta.

Articolul 5

În caz de necompetentă a autorității judiciare solicitate, cererile formulate în aplicarea prezentei convenții sînt transmise de către respectiva autoritate, din oficiu și fără întîrziere, autorității judiciare competente a aceleiași părți contractante, urmînd regulile stabilite de legislația acesteia. Autoritatea solicitată va informa despre aceasta autoritatea solicitanta.

Articolul 6

Ministerele de justiție ale celor două părți contractante își comunică reciproc, la cerere, orice informații privind legislația în vigoare pe teritoriul lor, practica judiciară în materiile reglementate de prezenta convenție, precum și orice alte informații judiciare sau judiciare utile.

Articolul 7

Cetățenii fiecăreia dintre cele doua părți contractante beneficiază pe teritoriul celeilalte de asistența judiciară gratuita ca și cetățenii proprii, în aceeași măsura și în aceleași condiții, conformindu-se legii părții contractante pe teritoriul căreia asistența este solicitată.

Articolul 8

A. Certificatul atestind insuficienta mijloacelor materiale este eliberat solicitantului de către autoritățile de la reședința sa obișnuită, dacă acesta locuiește pe teritoriul uneia dintre cele doua părți contractante.

B. Acest certificat este eliberat de către agentul diplomatic sau consular al statului sau competent din punct de vedere teritorial, dacă persoana interesată locuiește într-un stat terț.

C. Dacă persoana interesată locuiește pe teritoriul părții contractante unde a fost prezentată cererea, pot fi solicitate informații suplimentare de la autoritățile părții contractante al carei cetățean este acesta.

Articolul 9

Cererea de asistența judiciară poate fi prezentată autorității judiciare competente de la domiciliul sau reședința solicitantului, potrivit legii părții contractante unde asistența este solicitată. Autoritatea judiciară sesizată cu cererea o transmite, împreună cu certificatul atestind insuficienta mijloacelor materiale și cu eventualele anexe, autorității judiciare competente a celeilalte părți contractante.

Articolul 10

A. Actele judiciare și extrajudiciare în materie civilă, comercială și de statut personal, destinate a fi inminate sau notificate persoanelor care locuiesc pe teritoriul uneia dintre părțile contractante, sînt transmise prin intermediul ministerelor de justiție.

B. Dispozițiile paragrafului precedent nu exclud posibilitatea, pentru fiecare dintre cele doua părți contractante, de a proceda direct, fără constringere, prin grija agenților lor diplomatici sau consulari la inminarea sau notificarea actelor judiciare sau extrajudiciare propriilor lor cetățeni, dacă aceștia le accepta. Cetățenia destinatarului actului este determinata potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia remiterea urmează să aibă loc.

C. Dispozițiile primului paragraf al prezentului articol nu exclud posibilitatea pentru cetățenii fiecăreia dintre cele doua părți contractante care locuiesc pe teritoriul celeilalte sa procedeze direct la inminarea sau notificarea actelor judiciare sau extrajudiciare persoanelor care locuiesc pe același teritoriu, sub rezerva ca remiterea să aibă loc potrivit regulilor în vigoare în statul în care aceasta urmează să fie efectuată.

Articolul 11

Cererile privind inminarea sau notificarea actelor judiciare sau extrajudiciare vor preciza:

- autoritatea de la care emana actul;

- natura actului de inminat sau notificat;

- toate informațiile necesare privind destinatarul și îndeosebi numele, prenumele, calitatea și adresa sa pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor;

- numele, prenumele, calitatea și adresa părților și, dacă este cazul, a reprezentanților acestora.

Cererea va fi însoțită de actul judiciar sau extrajudiciar sau de copia acestuia, toate în dublu exemplar.

Articolul 12

Executarea unei cereri de inminare sau de notificare, potrivit dispozițiilor prezentei convenții, nu poate fi refuzată decît dacă partea solicitată considera ca aceasta executare este de natura sa aducă atingere suveranității, securității sau ordinii sale publice.

În caz de refuz, partea solicitată informează imediat despre aceasta partea solicitanta, indicind motivele.

Articolul 13

A. Partea solicitată procedează sau face să se procedeze la inminarea sau notificarea actului în formele prevăzute de legislația sa.

Cu toate acestea, actul poate fi remis destinatarului, dacă acesta îl accepta de bunăvoie.

B. Inminarea sau notificarea actului poate fi facuta într-o formă specială cerută de partea solicitanta, cu condiția ca aceasta sa nu fie incompatibilă cu legea părții solicitate.

Articolul 14

Dacă adresa destinatarului sau informațiile despre acesta sînt inexacte sau insuficiente, partea solicitată va face tot ceea ce este necesar, în măsura posibilităților, pentru a asigura remiterea actului către destinatar.

Articolul 15

A. Autoritatea competența a părții solicitate se limitează să asigure remiterea actului către destinatar.

B. Remiterea actului se constata:

- fie prin semnatura datată a destinatarului pe copia actului;

- fie printr-o atestare facuta prin grija autorității competente a părții solicitate, prin care se confirma remiterea actului; ea indica faptul, modul, forma, locul și data remiterii precum și persoana căreia i-a fost inminat actul. După caz, atestarea precizează faptul care a împiedicat remiterea.

Oricare dintre aceste documente este transmis părții solicitante.

Articolul 16

Inminarea sau notificarea de acte judiciare sau extrajudiciare nu poate da loc la plati sau la rambursări de taxe ori la cheltuieli în favoarea părții solicitate.

Articolul 17

A. În materie civilă, comercială și de statut personal, fiecare parte contractantă poate solicita prin comisie rogatorie, celeilalte părți, să facă orice act de instrucție, precum și alte acte judiciare.

Expresia alte acte judiciare nu se referă la măsurile conservatorii sau de executare.

B. O comisie rogatorie nu poate fi solicitată pentru a permite părților să obțină mijloace de proba care nu sînt destinate să fie folosite într-un proces în curs sau viitor.

Articolul 18

Comisiile rogatorii a căror executare urmează să aibă loc pe teritoriul uneia dintre cele doua părți contractante sînt remise și executate de către autoritățile judiciare. Ele sînt transmise și restituite prin intermediul ministerelor de justiție ale celor două părți contractante.

Articolul 19

Cererea de comisie rogatorie va fi redactată potrivit prevederilor legislației părții solicitante. Ea va conține următoarele:

- autoritatea solicitanta și, dacă este posibil, autoritatea solicitată;

- identitatea și adresa părților și, după caz, a reprezentanților lor;

- natura și obiectul procesului, precum și prezentare sumară a faptelor;

- actele de instrucție sau alte acte judiciare ce urmează a fi îndeplinite;

- numele și adresa persoanelor ce urmează să fie audiate;

- întrebările ce vor fi puse persoanelor ce urmează să fie audiate sau faptele asupra cărora acestea trebuie să fie ascultate;

- documentele sau alte obiecte ce urmează a fi examinate;

- cererea de a primi depozitia sub sau fără prestare de jurămînt și, după caz, indicarea formulei ce urmează a fi folosită;

- formele speciale a căror aplicare este solicitată.

Articolul 20

Autoritatea judiciară a părții solicitate este obligată să execute comisiile rogatorii transmise de către autoritatea judiciară a celeilalte părți, în aplicarea prezentei convenții. Ea nu poate refuza executarea decît în măsura în care:

a) executarea de către partea solicitată nu intră în competența autorității sale judiciare; sau

b) partea solicitată o considera de natura sa aducă atingere suveranității, securității sau ordinii sale publice.

În caz de refuz de executare a comisiei rogatorii, partea solicitată va informa imediat despre aceasta partea solicitată, indicind motivele.

Articolul 21

Autoritate judiciară care executa o comisie rogatorie aplica legile statului sau în ceea ce privește procedura de urmat.

Totodată, se poate da curs cererii autorității solicitante de a se proceda într-o formă specială, dacă aceasta nu este incompatibilă cu legea statului sau dacă aplicarea sa nu este posibila fie pe motivul practicii judiciare a statului solicitat, fie datorită dificultăților de ordin practic.

Comisia rogatorie va fi executată de urgenta.

B. Autoritatea solicitată informează, în timp util, autoritatea solicitanta, la cerere, despre data și locul unde se executa măsura solicitată, astfel ca părțile interesate și, dacă este cazul, reprezentanții lor să poată asista la aceasta în condițiile prevăzute de legislația părții solicitate. Aceasta comunicare poate fi adresată direct părților sau reprezentanților lor, atunci cînd autoritatea solicitanta cere aceasta.

Articolul 22

Persoanele a căror mărturie este cerută sînt chemate în formele prevăzute de legislația fiecărui stat. Dacă ele refuza să se prezinte ori să depună mărturie, autoritatea solicitată aplica mijloacele de constringere corespunzătoare prevăzute de legislația sa în cazurile și în aceeași măsura în care ea ar fi obligată să execute o comisie rogatorie a autorităților statului solicitat sau o cerere adresată în acest scop de către o parte interesată.

Articolul 23

Actul judiciar executat prin comisie rogatorie, în aplicarea prezentei convenții, va avea același efect juridic ca și actul executat de către autoritatea solicitanta.

Articolul 24

Executarea comisiei rogatorii nu poate da loc la rambursarea taxelor sau cheltuielilor, oricare ar fi natura acestora.

Totuși, partea solicitată are dreptul sa pretindă părții solicitante restituirea onorariilor plătite experților care nu sînt funcționari publici și a cheltuielilor rezultate din aplicarea unei forme speciale cerută de partea solicitanta.

Articolul 25

Nici un martor sau expert, indiferent de cetățenia sa, care, urmare unei citații ce i-a fost remisă în materie civilă comercială și de statut personal, se prezintă de bunăvoie în fața autorităților judiciare ale statului solicitant nu poate fi urmărit, deținut sau supus unei măsuri de limitare a libertății sale personale în acest stat pentru fapte sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul statului solicitat și nici de motivul depoziției sale în fața acestor autorități. Citația nu trebuie să conțină nici o amenințare de aplicare a mijloacelor de constringere în cazul cînd martorul sau expertul refuza să se prezinte.

Aceasta imunitate încetează atunci cînd martorul sau expertul care, avînd posibilitatea sa părăsească teritoriul statului solicitant în termen de 30 de zile neîntrerupte după ce prezenta sa nu a mai fost cerută de către autoritățile judiciare, termen socotit din ziua în care aceste autorități i-au făcut cunoscut în scris despre aceasta, rămîne, totuși, pe acest teritoriu sau se înapoiază după ce l-a părăsit.

Notificarea scrisă va fi facuta de către autoritatea care l-a citat anterior primei audieri.

Articolul 26

Martorul sau expertul are dreptul la restituirea cheltuielilor de călătorie, de ședere, precum și la o indemnizație, care sînt în sarcina părții solicitante.

Citația va menționa cuantumul aproximativ al indemnizațiilor ce urmează a fi plătite, precum și cheltuielile de călătorie și de ședere ce urmează a fi restituite.

Dacă martorul sau expertul o cere, partea solicitată poate să plătească în contul părții solicitante, consultanța în prealabil, cu titlu de avans total sau parțial, cheltuielile de călătorie și de ședere.

Articolul 27

A. Fiecare parte contractantă recunoaște și executa pe teritoriul sau hotărîrile pronunțate în materie civilă, comercială și de statut personal de către instanțele judecătorești ale celeilalte părți:

a) dacă ele au fost pronunțate de instanțele judecătorești competente, potrivit regulilor competentei judiciare internaționale aplicate de legislația părții solicitate sau considerate competente potrivit dispozițiilor prezentei convenții; și

b) dacă ele nu mai pot face obiectul unui recurs ordinar în statul de origine și sînt susceptibile de executare în acest stat; și

c) dacă legislația părții solicitate nu atribuie instanțelor judecătorești ale acestei părți sau instanțelor unui alt stat o competența exclusiva pentru pronunțarea hotărîrii în cauza.

B. Prezenta convenție se aplică:

a) oricărei hotărîri indiferent de denumirea sa, pronunțată de instanțele judecătorești ale uneia dintre cele doua părți contractante potrivit unei proceduri contencioase sau necontencioase;

b) hotărîrilor pronunțate în materie civilă de către instanțele penale.

C. Totuși, prezenta convenție nu se aplică hotărîrilor prin care se dispun măsuri provizorii sau conservatorii, nici celor pronunțate de către organele de jurisdicție administrativă, nici celor pronunțate

- în materie succesorală; sau

- în materie de faliment, concordat sau proceduri analoage, inclusiv hotărîrilor care pot să rezulte din acestea și care privesc validitatea actelor debitorului; sau

- în materie de impozite și taxe.

Articolul 28

Instanțele judecătorești ale statului de origine sînt considerate competente în următoarele cazuri:

a) dacă persoana este cetățean al acestui stat la data introducerii acțiunii în materie de statut personal sau de capacitate a persoanelor și dacă se referă la un litigiu privind starea sau capacitatea acestei persoane;

b) dacă se referă la o contestație privind drepturi reale asupra imobilelor situate în acest stat;

c) dacă pîrîtul avea în acest stat, în momentul introducerii acțiunii, domiciliul sau reședința obișnuită;

d) dacă pîrîtul avea în acest stat, în momentul introducerii acțiunii, o întreprindere comercială, industriala sau de alta natura ori o sucursala și dacă a fost citat în acest stat pentru un litigiu privind activitatea acestora;

e) dacă în materie de daune-interese rezultind dintr-o responsabilitate extracontractuală faptul cauzator de prejudicii a fost comis pe teritoriul acestui stat;

f) dacă obligația contractuală care face obiectul unui litigiu a fost sau urmează să fie executată pe teritoriul acestui stat potrivit acordului expres sau tacit al reclamantului și pîrîtului;

g) dacă pîrîtul s-a supus expres competentei instanțelor judecătorești ale acestui stat, fie printr-o alegere de domiciliu, fie prin orice alta clauza atributiva de competența, cu condiția ca legislația părții solicitate sa nu se opună la aceasta;

h) dacă pîrîtul a pus concluzii privind fondul cauzei, fără să solicite declinarea competentei acestei instanțe judecătorești sau fără să facă rezerve asupra acestui aspect;

i) dacă persoana împotriva căreia recunoașterea sau executarea este cerută era reclamant în acțiunea introdusă înaintea instanței judecătorești a statului de origine care a respins-o, cu condiția ca legislația părții solicitate sa nu se opună acestei competente;

j) dacă este vorba de cereri reconventionale, în cazul în care instanțele judecătorești ale statului de origine sînt considerate competente să soluționeze cererea principala în aplicarea acestui articol;

k) dacă competența este fondată potrivit regulilor de competența judiciară internationala, admise de legislația statului solicitat sau în virtutea unei convenții în vigoare între cele doua părți contractante.

Articolul 29

Recunoașterea sau executarea hotărîrii va fi refuzată:

a) dacă recunoașterea sau executarea hotărîrii este incompatibilă cu constituția sau ordinea publică a părții solicitate; sau

b) dacă prevederile legislației părții solicitate privind reprezentarea juridică a persoanelor care sînt total sau parțial incapabile nu au fost respectate; sau

c) dacă, pentru hotărîrile pronunțate în lipsa, acțiunea introdusă la instanța conținînd elementele esențiale ale cererii nu a fost notificată sau inminata pîrîtului potrivit legislației statului de origine și, dacă ținînd seama de circumstanțe, aceasta parte nu a dispus de un termen suficient pentru a se putea apara; sau

d) dacă un litigiu între aceleași părți, întemeiat pe aceleași fapte și avînd același obiect, este pendinte în fața instanțelor judecătorești ale părții solicitate, prima sesizată; sau

e) dacă a fost pronunțată anterior o hotărîre definitivă între aceleași părți, intemeiata pe aceleași fapte și avînd același obiect, de către o instanța judecătorească competența a statului solicitat.

Articolul 30

A. Procedura recunoașterii sau executării hotărîrii este reglementată de către legislația părții solicitate, dacă prezenta convenție nu prevede altfel.

B. Instanța judecătorească competența a părții solicitate se limitează sa verifice dacă hotărîrea îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta convenție pentru a fi recunoscută sau executată, fără a proceda la vreun examen de fond al hotărîrii, sub rezerva celor necesare pentru aplicarea acestei convenții.

Ea procedează din oficiu la acest examen, constatind rezultatul în hotărîrea sa.

C. Instanța judecătorească competența a părții solicitate dispune, dacă este cazul, măsurile necesare pentru ca hotărîrea străină să aibă aceeași publicitate ca și cum ar fi fost pronunțată în statul unde aceasta a fost declarata executorie.

D. Recunoașterea sau executarea hotărîrii poate fi acordată parțial dacă hotărîrea statuează asupra mai multor capete de cerere.

Articolul 31

Hotărîrea de exequatur produce efecte între toate părțile prevăzute în exequatur și pe întreg teritoriul statului solicitat.

Articolul 32

Cererea de recunoaștere sau de executare poate fi pusă direct de către cel interesat la instanța competența a părții contractante unde recunoașterea sau executarea urmează să aibă loc sau la instanța judecătorească competența a părții solicitante.

Articolul 33

Dacă una dintre părțile în proces exceptată de la depunerea unei cauțiuni în aplicarea art. 2 al prezentei convenții este obligată, prin hotărîre judecătorească care nu este susceptibilă de recurs ordinar, sa plătească cheltuielile de judecată, aceasta hotărîre este executată gratuit pe teritoriul celeilalte părți contractante, la cererea celui interesat.

Instanța judecătorească competența care autoriza executarea hotărîrilor prevăzute în acest articol se limitează sa verifice elementele care atesta ca hotărîrea este definitivă și executorie.

Articolul 34

Partea care primește asistența judiciară în statul de origine beneficiază de aceasta în orice procedura privind recunoașterea sau executarea hotărîrii în statul solicitat, în condițiile prevăzute de legislația acestui stat.

Articolul 35

Partea care invoca recunoașterea sau care cere executarea va prezenta:

a) o copie completa și autentică a hotărîrii;

b) orice act de natura sa stabilească ca hotărîrea nu mai poate face obiectul unui recurs ordinar în statul de origine și, dacă este cazul, ca ea este executorie, dacă aceste elemente nu rezultă din hotărîre;

c) dacă este vorba de o hotărîre data în lipsa, originalul sau o copie certificată a actului de natura sa dovedească ca acțiunea introdusă în fața instanței, conținînd elementele esențiale ale acesteia, a fost regulat notificată sau inminata pîrîtului potrivit legislației statului de origine;

d) dacă este cazul, orice act de natura sa stabilească ca ea a obținut asistența judiciară sau exceptarea de la plata cheltuielilor în statul de origine.

Articolul 36

Tranzacțiile încheiate în cursul unui proces în fața instanțelor judecătorești ale fiecăreia dintre cele doua părți contractante, considerate competente potrivit dispozițiilor prezentei convenții și executorii în statul de origine, sînt recunoscute și declarate executorii în statul solicitat în aceleași condiții ca și hotărîrile prevăzute de prezenta convenție, în măsura în care aceste condiții le sînt aplicabile.

Articolul 37

Aplicarea dispozițiilor referitoare la executarea hotărîrilor judecătorești și a tranzacțiilor judiciare nu poate aduce atingere legilor celor două părți contractante referitoare la transferul de bani și exportul de bunuri și obținute ca urmare a executării.

Articolul 38

Prezenta convenție va fi supusă ratificării; ea va intra vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare, care va avea loc la Cairo cît mai curînd posibil.

Articolul 39

Prezenta convenție este încheiată pe durata nedeterminată. Fiecare dintre cele doua părți contractante o va putea denunta în orice moment. Aceasta denunțare va produce efecte după 6 luni de la data primirii notificării celeilalte părți.

Drept care împuterniciții au semnat prezenta convenție și au aplicat sigiliul lor.

Facuta la București la 7 august 1976, în doua exemplare originale, ambele texte făcînd deplina credința, fiecare exemplar fiind redactat în limbile română, arabă și franceza.

În caz de divergenta de interpretare între textele în limbile română și arabă, textul în limba franceza va prevala.

Pentru

Republica Socialistă România

Ministrul justiției,

Emil Nicolcioiu

Pentru Republica Arabă Egipt

Ministrul justiției,

Ahmed Samih Talaat

REPUBLICA ARABĂ EGIPT

MINISTERUL JUSTIȚIEI

7 august 1976

Domnule ministru,

În cursul negocierilor pentru încheierea Convenției dintre Republica Socialistă România și Republica Arabă Egipt privind asistența judiciară în materie civilă, comercială și de statut personal, semnată astăzi, s-a convenit ca dispozițiile art. 18 al acestei convenții nu exclud posibilitatea ca părțile contractante să execute direct și fără constringere comisii rogatorii prin agenții lor diplomatici sau consulari, în scopul audierii cetățenilor lor, înțelegindu-se ca cetățenia persoanei audiate este determinata potrivit legii statului în care comisia rogatorie va fi executată.

Am onoarea sa va propun ca prezenta scrisoare și răspunsul pe care dumneavoastră mi-l veți adresa sa constituie acordul celor două părți contractante în aceasta problema.

Va rog sa primiți, domnule ministru, asigurările înaltei mele consideratii.