Convenția din 14 octombrie 1976

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia dintre statele contractante sau ale fiecăruia dintre cele doua state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe avere percepute în contul fiecăruia dintre statele contractante, al subdiviziunilor lor administrativ-teritoriale și al colectivităților lor locale, indiferent de sistemul de percepere.

2. Sînt considerate ca impozite pe venit și pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cîștigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, impozitele asupra retributiilor plătite de întreprinderi, precum și impozitele asupra creșterii valorii.

3. Impozitele actuale la care se aplică convenția sînt următoarele:

1● În ceea ce privește România:

a) impozitul pe retribuții și alte remunerații;

b) impozitul pe veniturile din activități literare, artistice sau științifice;

c) impozitul pe veniturile obținute din colaborări la publicații;

d) impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice și persoanele juridice nerezidente;

e) impozitul pe beneficiile societăților mixte constituite cu participarea organizațiilor economice române și a partenerilor străini;

f) impozitul pe veniturile din activități lucrative, profesii libere, precum și din întreprinderi, altele decît întreprinderile de stat;

g) impozitul pe veniturile din închirieri de clădiri și terenuri;

h) impozitul pe veniturile realizate din activități agricole;

(denumite în cele ce urmează impozit român).

2● În ceea ce privește Belgia:

a) impozitul persoanelor fizice;

b) impozitul societăților;

c) impozitul persoanelor juridice;

d) impozitul nerezidentilor,

inclusiv impozitele antecalculate (precomptul), decimele și cetimele adiționale la sus-mentionatele impozite, precum și impozitele antecalculate și taxa comunală adițională la impozitul persoanelor fizice;

(denumite în cele ce urmează impozit belgian).

4. Convenția se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natura identică sau analoagă care vor intra în vigoare după data semnării prezentei convenții și care s-ar adauga celor existente sau care le vor înlocui. Autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunică reciproc modificările importante aduse legislației lor fiscale respective.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita

1● a) termenul România, utilizat în sens geografic, înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv zonele situate în afară apelor teritoriale ale României, asupra cărora, în conformitate cu dreptul internațional și după propria sa legislație, România exercita drepturi suverane cu privire la solul și subsolul marii și resurselor ei naturale;

b) termenul Belgia, utilizat în sens geografic, înseamnă teritoriul Regatului Belgiei, inclusiv zonele situate în afară apelor teritoriale ale Belgiei, asupra cărora, în conformitate cu dreptul internațional și după propria sa legislație, Belgia poate exercita dreptul cu privire la solul și subsolul marii și resurselor ei naturale;

2● expresiile un stat contractant indica, după context, România sau Belgia;

3● termenul persoana cuprinde persoanele fizice, societățile și orice alte grupuri de persoane;

4● termenul societate indica orice persoană juridică - inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislației române - sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în vederea impozitării;

5● expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant indica o întreprindere exploatată de un rezident al unuia dintre statele contractante și respectiv o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

6● termenul naționali indica:

a) orice persoane fizice care poseda cetățenia unuia dintre statele contractante;

b) orice persoane juridice, societăți de persoane și asociații constituite în conformitate cu legislația în vigoare în unul dintre statele contractante;

7● prin trafic internațional se înțelege orice transport efectuat de către o nava, o aeronava, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de către o întreprindere care are sediul conducerii efective situat într-unul dintre statele contractante cu excepția cazului cînd nava, aeronava sau vehiculul feroviar sau rutier nu este exploatată decît dintre punctele situate în celălalt stat contractant;

8● expresia autoritate competentă indica:

a) în ceea ce privește România, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;

b) în ceea ce privește Belgia, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat.

2. Pentru aplicarea convenției de către unul dintre statele contractante, orice expresie care nu este altfel definită are sensul atribuit de legislația statului menționat care reglementează impozitele făcînd obiectul convenției, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita.

Articolul 4

Domiciliu fiscal

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unuia dintre statele contractante indica orice persoană al carei venit sau avere sînt supuse impozitului în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricărui alt criteriu de natura analoagă. Totuși, aceasta expresie nu cuprinde persoanele care sînt impozabile în acest stat numai pentru venitul obținut din surse situate în statul menționat sau pentru averea pe care o poseda în acest stat.

2. Cînd, conform dispozițiilor paragrafului 1, o persoană fizica este considerată rezidență a fiecăruia dintre statele contractante, situația să se reglementează în modul următor:

1● aceasta persoana este considerată rezidență a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta. Dacă ea dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, este considerată rezidență a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);

2● dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul dintre statele contractante, ea este considerată rezidență a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

3● dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacă nu locuiește în mod obișnuit în nici unul dintre ele, ea este considerată ca rezidență a statului contractant a cărui cetățenie o are;

4● dacă aceasta persoana are cetățenia fiecăruia dintre statele contractante sau dacă nu are cetățenia nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante transeaza problema de comun acord.

3● Cînd, potrivit dispozițiilor paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este considerată ca rezidență a fiecăruia dintre statele contractante, ea este socotită rezidență a statului contractant unde se găsește sediul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediu stabil

1. În sensul prezentei convenții expresia sediul stabil indica un loc fix de afaceri unde întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi:

1● un sediu de conducere;

2● o sucursala;

3● un birou;

4● o uzina;

5● un atelier;

6● o mina, o cariera sau orice alt loc de extracție a bogățiilor naturale;

7● un șantier de construcții sau de montaj a cărui durata depășește 12 luni.

3. Nu se considera ca exista sediu stabil cînd:

1● se folosesc instalații numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării mărfurilor aparținînd întreprinderii;

2● mărfurile aparținînd întreprinderii sînt păstrate numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;

3● mărfurile aparținînd întreprinderii sînt păstrate numai în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;

4● mărfurile aparținînd întreprinderii și expuse la un tirg comercial sau la o expoziție sînt vîndute de către întreprindere la închiderea acelui tirg sau expoziție;

5● un loc fix de afaceri este folosit pentru întreprindere numai în scopul de a cumpara mărfuri sau de a stringe informații;

6● un loc fix de afaceri este folosit pentru întreprindere numai în scopuri de publicitate, de furnizare de informații, de cercetări științifice sau activități analoage, care au caracter preparatoriu sau auxiliar.

4. O persoana - alta decît un agent care are un statut independent în sensul paragrafului 5 - activind în unul dintre statele contractante în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant se considera sediu stabil al întreprinderii din primul stat contractant, dacă ea dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obișnuit, care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu condiția ca activitatea acestei persoane sa nu fie limitată la cumpărarea de mărfuri pentru întreprindere.

5. Nu se considera ca o întreprindere - inclusiv o companie de asigurări - a unuia dintre statele contractante are un sediu stabil în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta își exercită aici activitatea prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul obișnuit al activității lor.

6. Faptul ca o societate rezidență a unuia dintre statele contractante controlează sau este controlată de către o societate rezidență a celuilalt stat contractant sau care exercită acolo activitatea sa (prin intermediul unui sediu stabil sau fără acesta) nu este prin el însuși suficient pentru a face din una dintre aceste societăți un sediu stabil al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din bunuri imobile

1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din exploatările agricole și forestiere, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislația statului contractant în care sînt situate bunurile în discuție. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile, inventarul viu sau mort al exploatarilor agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dispozițiile dreptului comun privind proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, surselor și a altor bogatii ale solului; navele, vapoarele și aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.

3. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică veniturilor provenind din exploatare sau folosire directa, din închiriere sau arendare, precum și din orice alta forma de exploatare de bunuri imobile.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi, precum și veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.

Articolul 7

Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unuia dintre statele contractante nu sînt impozabile decît în acest stat, cu condiția ca întreprinderea sa nu exercite activitatea sa în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil situat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa în acest fel, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu stabil.

2. Cînd o întreprindere a unuia dintre statele contractante exercita activitatea sa în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu stabil, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată exercitind activități identice sau analoage în condiții identice sau analoage și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu stabil este.

3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil sînt admise la scădere cheltuielile destinate scopurilor urmărite de acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul stabil sau în altă parte.

4. În măsura în care în unul dintre statele contractante se obișnuiește ca beneficiile unui sediu stabil să fie determinate pe baza repartizării beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 nu împiedica acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile potrivit cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie totuși să fie de asa natura încît rezultatul obținut să fie conform cu principiile conținute în prezentul articol.

5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu stabil numai pentru faptul ca acest sediu stabil a cumpărat mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil se determina în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul cînd exista motive valabile și suficiente pentru a proceda altfel.

7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, dispozițiile prezentului articol nu împiedica aplicarea dispozițiilor celorlalte articole pentru impozitarea acelor elemente de venit.

Articolul 8

Întreprinderi de transport

1. Beneficiile provenind din exploatarea în trafic internațional a navelor sau aeronavelor nu sînt impozabile decît în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă sediul conducerii efective a unei întreprinderi de navigație maritima se afla la bordul unei nave, acesta se va considera ca se afla în statul contractant în care este situat portul de înregistrare al navei sau, dacă nu exista un atare port de înregistrare, în statul contractant în care cel care exploatează nava este rezident.

3. Beneficiile provenind din exploatarea în trafic internațional a vehiculelor de transport feroviar sau rutier nu sînt impozabile decît în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, beneficiilor provenind din participarea la un grup, la o exploatare în comun sau la un organism internațional de transporturi.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

Atunci cînd:

1● o întreprindere a unuia dintre statele contractante participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la finanțarea unei întreprinderi a celuilalt stat contractant sau cînd

2● aceleași persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la finanțarea unei întreprinderi a unuia dintre statele contractante și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, și cînd, într-un caz sau în celălalt, cele doua întreprinderi sînt legate în relațiile lor comerciale sau financiare prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fără aceste condiții, ar fi fost obținute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi și impuse în consecința.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de către o societate rezidență a unuia dintre statele contractante unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant al cărui rezident este societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acestui stat, dacă persoana care încasează dividendele este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10 la suta din suma bruta a dividendelor.

Dispozițiile acestui paragraf nu limitează impunerea societății pentru beneficiile din care se plătesc dividende.

3. Termenul dividende folosit în prezentul articol indica veniturile provenind din acțiuni sau bunuri de folosință, părți miniere, părți de fondator sau alte părți sociale, cu excepția creanțelor, precum și veniturile din alte părți sociale care sînt supuse aceluiași regim ca și veniturile din acțiuni, de către legislația fiscală a statului în care este rezidență societatea distribuitoare.

Acest termen indica, de asemenea:

a) veniturile - chiar și acelea atribuite sub forma de dobinzi- impozabile cu titlu de venituri din capitalul investit de asociați în societăți, altele decît societățile pe acțiuni, rezidente în Belgia;

b) beneficiile repartizate asociaților lor de societăți mixte constituite în conformitate cu legislația română.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul dividendelor, rezident al unuia dintre statele contractante, exercita, în celălalt stat contractant al cărui rezident este societatea plătitoare a dividendelor, fie o activitate industriala sau comercială prin intermediul unui sediu stabil care este situat aici, fie o profesie libera cu ajutorul unei baze fixe care este situata aici și de care se leagă efectiv participarea generatoare a dividendelor. În acest caz dividendele sînt impozabile în acest celălalt stat, în conformitate cu propria sa legislație.

5. Cînd o societate rezidență a unuia dintre statele contractante realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate rezidenților primului stat, decît în măsura în care participarea generatoare de dividende este legată efectiv de un sediu stabil sau de o baza fixa situata în acest celălalt stat, nici sa preleve vreun impozit cu titlu de impunere a beneficiilor nedistribuite, asupra beneficiilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din celălalt stat.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind din unul dintre statele contractante și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acelui stat, însă dacă persoana care încasează dobinzile este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 15 la suta din această sumă.

3. Prin excepție de la dispozițiile paragrafului 2, dobinzile plătite pe bază de împrumuturi nereprezentate în titluri la purtător, acordate sau garantate de unul dintre statele contractante sau de un organism public din acest celălalt stat, nu sînt impozabile decît în statul contractant al cărui rezident este beneficiarul efectiv.

4. Termenul dobinzi, folosit în prezentul articol, indica bunurile din creanțe de orice natura, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la beneficiile debitorului și, în special, veniturile din fonduri publice și din obligațiuni de împrumut, inclusiv primele și premiile decurgind din aceste titluri, precum și orice alte venituri asimilate sau tratate în același mod ca veniturile din sume împrumutate, de legislația fiscală a statului din care provin veniturile; totuși, termenul dobinzi nu cuprinde, în sensul prezentului articol, penalizările pentru plățile cu întîrziere și nici dobinzile tratate ca dividende în baza art. 10 paragraful 3 alin. 2 a).

5. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul dobinzilor, rezident al unuia dintre statele contractante, exercita, în celălalt stat contractant din care provin dobinzile, fie o activitate industriala sau comercială prin intermediul unui sediu stabil care este situat acolo, fie o profesie libera prin mijlocirea unei baze fixe care este situata acolo și de care sînt legate efectiv creanțele generatoare de dobinzi.

În aceasta situație sînt aplicabile, după caz, dispozițiile art. 7 sau ale art. 15.

6. Dobinzile sînt considerate ca provenind din unul dintre statele contractante cînd debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acelui stat. Totuși, cînd debitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unuia dintre statele contractante, are în unul dintre statele contractante un sediu stabil în legătură cu care a fost contractat împrumutul generator de dobinzi și care suporta plata lor, aceste dobinzi sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil.

7. Dacă, urmare a relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau pe care și unul și celălalt le întrețin cu terțe persoane, suma dobinzilor, ținînd cont de creanta pentru care ele sînt plătite, depășește pe aceea asupra căreia ar fi convenit debitorul și creditorul în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol nu se aplică decît la aceasta din urma suma. În acest caz, partea excedentară a dobinzilor rămîne impozabilă în conformitate cu legislația fiecărui stat contractant și ținînd cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenind din unul dintre statele contractante și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste redevențe pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acelui stat, însă dacă persoana care încasează redevențele este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10 la suta din suma lor bruta.

3. Termenul redevențe folosit în prezentul articol indica remunerațiile de orice natura plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv filmele cinematografice și filmele sau benzile de televiziune sau de radiodifuziune, a unui brevet de invenție, a unei mărci de fabrica sau de comerț, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca și pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau științific neconstituind un bun imobil arătat la art. 6 și pentru informațiile legate de o experienta dobîndită în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul redevențelor, rezident al unuia dintre statele contractante, exercita, în celălalt stat contractant din care provin redevențele, fie o activitate industriala sau comercială prin intermediul unui sediu stabil care este situat acolo, fie o profesie libera prin mijlocirea unei baze fixe care este situat acolo, de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevențe. În aceasta situație sînt aplicabile, după caz, dispozițiile art. 7 sau ale art. 15.

5. Redevențele sînt considerate ca provenind din unul dintre statele contractante cînd debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acelui stat. Cu toate acestea, cînd debitorul redevențelor, fie ca este sau nu rezident al unuia dintre statele contractante, are în unul dintre statele contractante un sediu stabil pentru care a fost încheiat contractul care da loc plății redevențelor și care suporta sarcina acestora, redevențelor sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.

6. Dacă, urmare a relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau pe care unul sau celălalt le întrețin cu terțe persoane, suma redevențelor plătite, ținînd cont de prestarea pentru care ele sînt vărsate, depășește suma normală asupra căreia ar fi convenit debitorul și creditorul în lipsa unor asemenea relații, dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică decît la aceasta din urma suma. În acest caz, partea excedentară a redevențelor rămîne impozabilă în conformitate cu legislația fiecărui stat contractant și ținînd cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 13

Comisioane

1. Comisioanele provenind din unul dintre statele contractante și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste comisioane pot fi impuse în statul contractant de unde provin, potrivit legislației acestui stat, însă dacă persoana care încasează comisioanele este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 5 la suta din suma lor bruta.

3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol indica remunerațiile plătite oricărei persoane pentru serviciile pe care le-a prestat în calitate de intermediar; acest termen nu cuprinde remunerațiile plătite cu titlu de venituri din activități independente menționate la art. 15 sau venituri din profesii dependente menționate la art. 16.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul de comisioane, rezident al unuia dintre statele contractante, exercita în celălalt stat contractant de unde provin comisioanele fie o activitate industriala sau comercială prin intermediul unui sediu stabil care este situat acolo, fie o profesie libera prin mijlocirea unei baze fixe care este situat acolo și de care sînt legate efectiv comisioanele. În aceasta situație sînt aplicabile, după caz, dispozițiile art. 7 sau ale art. 15.

5. Comisioanele sînt considerate ca provenind din unul dintre statele contractante dacă plătitorul este chiar acest stat, o subdiviziune administrativ - teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuși, dacă debitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al unuia dintre statele contractante, are în unul dintre statele contractante un sediu stabil în legătură cu care a fost contractată obligația de a plati comisioanele și care suporta sarcina plății acestora, comisioanele sînt considerate ca provin din statul contractant unde este situat sediul stabil.

6. Dacă, urmare a relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau pe care unul și celălalt le întrețin cu terțe persoane, suma comisioanelor, ținînd seama de serviciile pentru care ele sînt plătite, depășește suma normală asupra căreia ar fi convenit debitorul și creditorul în lipsa unor atari relații, dispozițiile prezentului articol nu se aplică decît la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a comisioanelor rămîne impozabilă conform legislației fiecăruia dintre statele contractante și ținînd cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

7. Cînd un rezident al unuia dintre statele contractante care primește comisioane provenind din celălalt stat contractant solicita, pentru un an de impunere sau un an financiar determinat, impozitul care poate fi stabilit asupra acestor comisioane în statul contractant de unde ele provin poate fi calculat ca și cum acel rezident ar fi avut un sediu stabil în acest stat și ca și cum comisioanele ar fi fost impozabile în conformitate cu art. 7, cu titlu de beneficii imputabile acestui sediu stabil.

Articolul 14

Cistiguri în capital

1. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la art. 6 paragraful 2, sînt impozabile în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea de bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu stabil pe care o întreprindere a unuia dintre statele contractante îl are în celălalt stat contractant sau de bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe de care dispune un rezident al unuia dintre statele contractante în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv acele cistiguri provenind din înstrăinarea globală a acestui sediu stabil (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celălalt stat.

Cu toate acestea, cîștigurile provenind din înstrăinarea navelor, aeronavelor sau vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internațional, precum și a bunurilor mobile afectate exploatării lor, nu sînt impozabile decît în statul contractant în care aceste bunuri sînt impozabile în virtutea art. 23 paragraful 3.

3. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror alte bunuri care nu fac parte din activul unui sediu stabil arătat la paragraful 2 alin. 1, inclusiv o participare într-o societate pe acțiuni, nu sînt impozabile decît în statul contractant al cărui rezident este cedentul.

Articolul 15

Profesii libere

1. Veniturile pe care un rezident al unuia dintre statele contractante le obține dintr-o profesie libera sau alte activități independente cu caracter analog nu sînt impozabile decît în acest stat.

Totuși, aceste venituri sînt impozabile în celălalt stat contractant în următoarele cazuri:

1● dacă cel interesat dispune în mod obișnuit în celălalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activităților sale; în acest caz, numai partea din veniturile care sînt imputabile activităților exercitate prin intermediul acelei baze fixe este impozabilă în celălalt stat contractant;

2● dacă își exercită activitățile în celălalt stat contractant pe o perioadă sau perioade - inclusiv durata intreruperilor normale de lucru - care depășesc în total 183 de zile în cursul unui an calendaristic.

2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și activitățile independente de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 16

Profesii dependente

1. Sub rezerva dispozițiilor art. 17, 19, 20 și 21, salariile, retribuțiile și alte remunerații similare pe care un rezident al unuia dintre statele contractante le primește pentru o activitate retribuită nu sînt impozabile decît în acest stat, cu condiția ca activitatea sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remunerațiile primite cu acest titlu sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Prin derogare de la dispozițiile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unuia dintre state contractante le primește pentru o activitate retribuită exercitată în celălalt stat contractant nu sînt impozabile decît în primul stat contractant, dacă:

1● remunerațiile se plătesc pentru activitatea exercitată în celălalt stat pe o perioadă sau perioade - inclusiv durata intreruperilor normale de lucru - care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului calendaristic;

2● acestea sînt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezident al celuilalt stat; și

3● sarcina de remunerare nu este suportată de către un sediu stabil sau de o baza fixa pe care persoana care angajează o are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispozițiile paragrafelor 1 și 2, remunerațiile pentru o activitate retribuită exercitată la bordul unei nave, aeronave sau vehicul feroviar sau rutier exploatate în trafic internațional sînt impozabile în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 17

Tantieme

1. Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte retribuții similare pe care un rezident al unuia dintre statele contractante le primește în calitatea sa de membru al consiliului de administrație sau de supraveghere sau a unui organism similar al unei societăți pe acțiuni rezidență a celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Remunerațiile pe care o persoană menționată la paragraful 1 le primește de la societate în baza exercitării unei activități zilnice de conducere sau cu caracter tehnic sînt impozabile conform dispozițiilor art. 16.

Articolul 18

Artiști și sportivi

1. Prin derogare de la dispozițiile art. 15 și 16, veniturile pe care artiștii de spectacole, cum sînt artiști de teatru, de cinema, de radio sau televiziune și muzicienii, precum și sportivii, le obțin din activitățile lor personale în aceasta calitate, sînt impozabile în statul contractant în care aceste activități sînt exercitate.

2. Cînd venitul din activitățile exercitate personal și în aceasta calitate de un artist de spectacole sau de un sportiv este atribuit unei alte persoane decît artistul sau sportivul însuși, el poate, prin derogare de la dispozițiile art. 7, 15 și 16, să fie impus în statul contractant în care se desfășoară activitățile artistului sau sportivului.

3. Prin derogare de la dispozițiile paragrafelor 1 și 2, veniturile din activități exercitate personal și în aceasta calitate de un artist de spectacole sau de un sportiv care este rezident al unuia dintre statele contractante nu sînt impozabile decît în acest stat, cînd activitățile sînt exercitate în celălalt stat contractant în cadrul unui program de schimburi culturale sau sportive aprobat de statele contractante.

Articolul 19

Pensii

1. Sub rezerva dispozițiilor art. 20 paragraful 2, pensiile și alte remunerații similare plătite unui rezident al unuia dintre statele contractante pentru o activitate anterioară nu sînt impozabile decît în acest stat.

2. Rentele sau pensiile de întreținere și celelalte plati de întreținere provenind din unul dintre statele contractante și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant nu sînt impozabile decît în acest celălalt stat.

Articolul 20

Remunerații și pensii publice

1. a) Remunerațiile, altele decît pensiile, plătite de unul dintre statele contractante sau de una dintre subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau colectivități locale unei persoane fizice pentru servicii prestate acestui stat sau acestei subdiviziuni sau colectivități, nu sînt impozabile decît în acest stat.

b) Totuși, aceste remunerații sînt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sînt prestate în acest stat și dacă primitorul remunerației este rezident al acestui stat care:

(i) poseda naționalitatea acelui stat, sau

(îi) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Pensiile plătite de către unul dintre statele contractante sau de una dintre subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau colectivități locale, fie direct, fie prin prelevarea din fondurile pe care le-a constituit, unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acestui stat sau acestei subdiviziuni sau colectivități, nu sînt impozabile decît în acest stat.

b) Totuși, aceste pensii nu sînt impozabile decît în celălalt stat contractant, dacă beneficiarul este rezident al acestui stat și dacă poseda naționalitatea acestuia.

3. Dispozițiile art. 16, 17 și 19 se aplică remunerațiilor sau pensiilor plătite pentru servicii prestate în cadrul unei activități industriale sau comerciale exercitate de unul dintre statele contractante sau de una dintre subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau colectivități locale.

Articolul 21

Profesori, studenți și stagiari

1. Orice remunerații ale profesorilor și altor membri ai personalului didactic, rezidenți ai unuia dintre statele contractante, care locuiesc temporar în celălalt stat contractant pentru a preda sau pentru a întreprinde cercetări științifice pe o perioadă care nu depășește 2 ani, la o universitate sau la o alta instituție de învățămînt recunoscută oficial, nu sînt impozabile decît în primul stat.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu se aplică remunerațiilor primite pentru o activitate de cercetări, dacă aceste lucrări sînt întreprinse, în principal, în interesul personal al uneia sau mai multor persoane.

3. O persoana fizica care imediat înaintea plecării sale în unul dintre statele contractante este rezidență a celuilalt stat contractant și este prezenta temporar în primul stat contractant pentru o perioadă care nu depășește 5 ani, numai în calitate de student într-o universitate sau în alta instituție de învățămînt recunoscută oficial de acest prim stat, este scutită de impozit în primul stat:

a) pentru orice suma pe care aceasta persoana o primește din surse situate în celălalt stat contractant pentru a acoperi cheltuielile de întreținere, de studii sau de formare;

b) pentru remunerațiile primite în schimbul serviciilor personale prestate în primul stat contractant, în vederea completării resurselor sale destinate pentru a face fața cheltuielilor sus-citate, cu condiția ca aceste sume sa nu depășească, într-un an calendaristic, 100.000 franci belgieni sau echivalentul acestei sume în moneda românească.

4. O persoana fizica care imediat înaintea plecării sale în unul dintre statele contractante este rezidență a celuilalt stat contractant și este prezenta temporar în primul stat contractant pentru o perioadă care nu depășește 3 ani, numai în calitate de stagiar, aceasta denumire cuprinzînd în egala măsura și persoanele în curs de perfecționare profesională, este scutită de impozit în primul stat:

a) pentru orice suma pe care aceasta persoana o primește din celălalt stat contractant pentru a acoperi cheltuielile de întreținere, de studii sau de formare;

b) pentru remunerațiile primite în schimbul serviciilor personale prestate în primul stat contractant și care nu depășesc, pe an calendaristic, 150.000 franci belgieni sau echivalentul acestei sume în moneda românească, cu condiția ca aceste servicii să fie conexe sau accesorii studiilor sau formării acestei persoane.

Articolul 22

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unuia dintre statele contractante, ori de unde ar proveni acestea, despre care nu se tratează în articolele precedente ale prezentei convenții, nu sînt impozabil decît în acest stat.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu se vor aplica dacă beneficiarul venitului, rezident al unuia dintre statele contractante, desfășoară, în celălalt stat contractant, fie o activitate industriala sau comercială prin intermediul unui sediu stabil care este situat acolo, fie o profesie libera cu ajutorul unei baze fixe care este situata acolo și dacă dreptul sau bunul generator de venit este legat efectiv de acestea. În aceasta situație sînt aplicabile, după caz, dispozițiile art. 7 sau ale art. 15.

Articolul 23

Impunerea averii

1. Averea constituită din bunuri imobile, asa cum sînt definite la art. 6 paragraful 2, este impozabilă în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate.

2. Averea constituită din bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii libere este impozabilă în statul contractant unde este situat sediul stabil sau baza fixa.

3. Navele, aeronavele și vehiculele feroviare și rutiere exploatate în trafic internațional, precum și bunurile mobile afectate exploatării lor, nu sînt impozabile decît în statul contractant unde este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unuia dintre statele contractante - inclusiv o participare la o societate pe acțiuni - nu sînt impozabile decît în acest stat.

Articolul 24

Dispoziții privind evitarea dublei impuneri

1. În ce privește România, dubla impunere este evitata după cum urmează:

1● impozitul plătit de un rezident român asupra veniturilor impozabile în Belgia, în aplicarea prezentei convenții, se va scădea din suma impozitului român exigibilă în conformitate cu legislația fiscală română.

2● Beneficiile vărsate de întreprinderile de stat române la bugetul statului sînt considerate ca impozit român.

2. În ce privește Belgia, dubla impunere este evitata după cum urmează:

1● Cînd un rezident al Belgiei primește venituri nearătate la pct. 2● și 3● de mai jos sau poseda elemente de avere care sînt impozabile în România în conformitate cu dispozițiile convenției, Belgia scutește de impozit aceste venituri sau aceste elemente de avere, dar ea poate, pentru calcularea sumei impozitelor sale asupra restului venitului sau averii acestui rezident, să aplice aceeași cota ca și cum veniturile sau elementele de avere în chestiune nu ar fi fost scutite.

2● În ce privește dividendele impozabile în conformitate cu art. 10 paragraful 2 și nescutite de impozitul belgian în baza pct. 3● de mai jos, dobinzile impozabile în conformitate cu art. 11 paragraful 2 sau 7 și redevențele impozabile în conformitate cu art. 12 paragraful 2 sau 6, cotitatea forfetara pentru impozitul străin prevăzută de legislația belgiana este supusă, în condițiile și cu cotele prevăzute de aceasta legislație, impozitului belgian aferent acelor venituri.

3● Cînd o societate rezidență în Belgia are în proprietate acțiuni sau părți dintr-o societate rezidență în România și este supusă în acest stat impozitului pe beneficiile societăților mixte, dividendele care sînt plătite prin aceasta din urma societate și care sînt impozabile în România, conform art. 10 paragraful 2, sînt scutite de impozitul pe societăți în Belgia, în măsura în care aceasta scutire ar fi acordată dacă cele doua societăți erau rezidente ale Belgiei.

4● Cînd, în conformitate cu legislația belgiana, pierderile suferite de o întreprindere belgiana într-un sediu stabil situat în România au fost efectiv scăzute din beneficiile acestei întreprinderi pentru impunerea sa în Belgia, scutirea prevăzută la pct. 1● nu se aplică în Belgia beneficiilor altor perioade impozabile care sînt imputabile acestui sediu, în măsura în care aceste beneficii au fost, de asemenea, scutite de impozit în România, în scopul compensării lor cu pierderile menționate.

Articolul 25

Nediscriminarea

1. Naționalii unuia dintre statele contractante, fie ca sînt sau nu rezidenți ai unuia dintre statele contractante, nu sînt supuși în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligații legate de impunere, diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuși naționalii acelui celălalt stat aflați în aceeași situație.

2. Impozitarea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unuia dintre statele contractante îl are în celălalt stat contractant nu se va stabili în acest stat celălalt în condiții mai puțin favorabile ca impunerea întreprinderilor acestui celălalt stat care desfășoară aceeași activitate.

Aceasta dispoziție nu poate fi interpretată ca obligind unul dintre statele contractante sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant deduceri personale, scaderi și reduceri de impozit, în funcție de situația sau de sarcinile familiale pe care le acorda propriilor săi rezidenți.

3. Ca excepție, în cazul aplicării art. 9, 11 paragraful 7 și 12 paragraful 6, dobinzile, redevențele și alte cheltuieli plătite de o întreprindere a unuia dintre statele contractante unui rezident din celălalt stat contractant sînt deductibile, pentru determinarea beneficiilor impozabile ale acestei întreprinderi, în aceleași condiții în care ar fi fost plătite unui rezident al primului stat.

De asemenea, datoriile unei întreprinderi a unuia dintre statele contractante față de un rezident al celuilalt stat contractant sînt deductibile, pentru determinarea averii impozabile a acestei întreprinderi, în aceleași condiții ca și cum ar fi fost contractate față de un rezident al primului stat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deținut sau controlat de unul sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant nici unei impozitări sau obligații legate de impunere, diferita sau mai împovărătoare decît acelea la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi de aceeași natura din acest prim stat.

5. Nici o dispoziție a prezentului articol nu poate fi interpretată ca impiedicind Belgia:

a) sa impună cu cota prevăzută de legislația belgiana suma totală a beneficiilor unui sediu stabil belgian al unei societăți rezidente în România sau a unei asociații avînd sediul de conducere efectivă în România, înțelegindu-se prin aceasta ca sus-citata cota nu poate depăși cota maxima aplicabilă beneficiilor societăților rezidente în Belgia;

b) de a preleva precomptul mobiliar asupra dividendelor aferente unei participari legate efectiv de un sediu stabil sau de o baza fixa de care dispune în Belgia o societate rezidență a României sau o asociație avînd sediul de conducere efectivă în România și care este impozabilă ca persoana juridică în Belgia.

6. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire.

Articolul 26

Procedura amiabila

1. Cînd un rezident al unuia dintre statele contractante apreciază ca măsurile luate de unul dintre statele contractante sau de fiecare dintre cele doua state îi atrag sau îi vor atrage o impunere neconforma cu prezenta convenție, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acestor state, sa adreseze, autorității competente a statului contractant al cărui rezident este, o cerere scrisă și motivată de revizuire a acestei impuneri. Pentru a fi admisă, respectiva cerere trebuie să fie prezentată într-un termen de 3 ani începînd de la prima notificare a măsurii care antreneaza o impunere neconforma cu convenția.

2. Autoritatea competența vizata la paragraful 1 se straduieste, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa dea o soluție satisfăcătoare, sa rezolve problema pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări neconforme cu convenția.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui, pe calea înțelegerii amiabile, sa rezolve dificultățile sau sa înlăture dubiile la care poate da loc aplicarea convenției.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor pune de acord în legătură cu măsurile administrative necesare executării dispozițiilor convenției și, în special, cu justificările ce trebuie produse de rezidentii fiecăruia dintre state pentru a beneficia în celălalt stat de scutirile sau reducerile de impozit prevăzute în aceasta convenție.

Articolul 27

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor schimba informațiile necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentei convenții și pe cele ale legilor interne ale statelor contractante relative la impozitele vizate de convenție, în măsura în care impozitarea pe care ele o prevăd este conformă cu convenția.

Orice informație astfel obținută va fi ținuta secret și nu va putea fi comunicată în afară contribuabilului sau mandatarului sau decît persoanelor sau autorităților însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenție sau cu examinarea reclamatiilor și acțiunilor relative la acestea, ca și autorităților judiciare, în vederea urmăririi penale.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligația:

1● de a lua măsuri administrative derogatorii de la propria sa legislație sau de la practica sa administrativă sau a celor ale celuilalt stat contractant;

2● de a furniza informații care nu ar putea fi obținute pe baza propriei sate legislații sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a acelora ale celuilalt stat contractant;

3● de a transmite informații care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informații a căror comunicare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 28

Asistența la încasări

1. Statele contractante se angajează să-și acorde reciproc ajutor și asistența, în scopul de a notifica și incasa, în principal, majorări, suplimentari, dobinzi, cheltuieli și amenzi fără caracter penal, la impozitele prevăzute la art. 2.

2. La cererea autorității competente a unuia dintre statele contractante, autoritatea competentă a celuilalt stat contractant asigura, potrivit dispozițiilor legale și reglementărilor aplicabile în momentul notificării și încasării mentionatelor impozite ale acestui din urma stat, notificarea și încasarea creanțelor fiscale prevăzute la paragraful 1, care sînt exigibile în primul stat. Aceste creanțe nu se bucura de nici un privilegiu în statul solicitat, iar acesta nu este obligat să aplice mijloacele de execuție care nu sînt autorizate de dispozițiile legale sau regulamentare ale statului solicitant.

3. Cererile prevăzute la paragraful 2 sînt întărite de o copie oficială a titlului executoriu, însoțită, dacă este cazul, de o copie oficială a deciziilor administrative sau judiciare care au dobîndit autoritatea de lucru judecat.

4. În ce privește creanțele fiscale care sînt susceptibile de recurs, autoritatea competentă a unuia dintre statele contractante poate, pentru apărarea drepturilor sale, sa ceara autorității competente a celuilalt stat contractant sa ia măsurile asiguratorii prevăzute de legislația acestuia; dispozițiile paragrafelor 1 la 3 sînt aplicabile "mutatis mutandis" acestor măsuri.

5. Articolul 27 paragraful 1 alin. 2 se aplică, de asemenea, oricărei informații aduse la cunoștința autorității competente a statului solicitat în executarea prezentului articol.

Articolul 29

Diverse

1. Dispozițiile prezentei convenții nu limitează impunerea unei societăți rezidente a Belgiei, în conformitate cu legislația belgiana, în caz de răscumpărare a acțiunilor proprii sau părți ori cu ocazia partajului activului sau social.

2. Dispozițiile prezentei convenții nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice și ale posturilor consulare, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional, fie a dispozițiilor din acorduri speciale.

3. Prezenta convenție nu se aplică organizațiilor internaționale, organelor sau funcționarilor lor, nici persoanelor care sînt membri ai unei misiuni diplomatice sau ai unui post consular ale unui stat terț, dacă se găsesc pe teritoriul unuia dintre statele contractante și nu sînt tratați ca rezidenți ai unuia sau ai celuilalt stat contractant în materia impozitelor pe venit și pe avere.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante vor comunică direct între ele, în vederea aplicării prezentei convenții.

Articolul 30

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va fi ratificată și instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bruxelles, cît mai curînd posibil.

2. Prezenta convenție va intra în vigoare în cea de-a 15 zi următoare celei în care s-au schimbat instrumentele de ratificare și se va aplica:

a) impozitelor datorate la sursa asupra veniturilor atribuite sau susceptibile de plată cu începere de la 1 ianuarie al anului în care s-au schimbat instrumentele de ratificare;

b) altor impozite stabilite asupra veniturilor pentru perioadele impozabile care au luat sfîrșit la 31 decembrie al anului acestui schimb.

Articolul 31

Denunțarea

Prezenta convenție va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată. Totuși, începînd din cel de-al cincilea an următor celui în cursul căruia aceasta a intrat în vigoare, fiecare dintre statele contractante va putea, printr-un preaviz minim de 6 luni, notificat pe calea diplomatică, sa o denunțe pentru finele anului calendaristic. În acest caz, convenția va inceta să se aplice:

a) impozitelor datorate la sursa asupra veniturilor atribuite sau susceptibile de plată, cu începere de la 1 ianuarie ce urmează imediat anului de denunțare;

b) altor impozite stabilite asupra veniturilor pe care perioadele impozabile, începînd cu 1 ianuarie al anului care urmează imediat celui de denunțare.

Drept care, împuterniciții celor două state au semnat prezenta convenție și au aplicat sigiliile lor.

Facuta în București la 14 octombrie 1976 exemplar, în dublu exemplar, în limbile română, franceza și neerlandeza, cele trei texte avînd aceeași valabilitate. Textul în limba franceza va fi de referința în caz de divergenta între texte.

Pentru guvernul

Republicii Socialiste România

Ministrul finanțelor,

Florea Dumitrescu

Pentru guvernul

Regatului Belgiei

Ministrul afacerilor externe,

Renaat Van Elslande