Convenția din 14 octombrie 1976

Articolul 1

Părțile contractante se obliga să-și predea reciproc, în condițiile prevăzute de prezenta convenție, persoanele care, aflîndu-se pe teritoriul unuia dintre cele doua state, sînt urmărite pentru o infracțiune sau sînt cautate în vederea executării unei pedepse, de autoritățile judiciare ale celuilalt stat.

Articolul 2

Extrădarea se admite dacă:

a) fapta sau faptele care, potrivit legislatiilor celor două state, constituie infracțiuni pedepsite cu o pedeapsă privativă de libertate al carei maximum este de cel puțin 2 ani sau cu o pedeapsă mai severă;

b) condamnările privesc o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an, pronunțată de instanțele judecătorești ale statului solicitant pentru infracțiunile menționate la lit. a) a prezentului articol.

Articolul 3

Statul solicitat nu extrădează cetățenii proprii, apatrizii cu domiciliul pe teritoriul sau, precum și persoanele care beneficiază de azil pe teritoriul sau.

Articolul 4

Extrădarea nu se admite:

a) dacă infracțiunea pentru care se cere este considerată de partea solicitată ca infracțiune politica sau ca infracțiune conexă la o asemenea infracțiune. Nu va fi considerat ca o astfel de infracțiune atentatul la viața unui șef de stat sau a membrilor familiei acestuia;

b) dacă infracțiunea pentru care se cere extrădarea este considerată de partea solicitată ca infracțiune militară care nu constituie o infracțiune de drept comun;

c) pentru infracțiunile în materie vamală, de impozite, de taxe și de schimb valutar. Totuși, prin schimb de scrisori, se va putea decide în alt mod pentru anumite din aceste infracțiuni sau categorii de infracțiuni.

Articolul 5

Extrădarea nu se admite dacă:

a) infracțiunea a fost săvîrșită pe teritoriul statului solicitat;

b) infracțiunea pentru care se cere extrădarea a fost săvîrșită în afară teritoriului statului solicitant, iar legislația statului solicitat nu autoriza urmărirea infracțiunilor de aceeași natura săvîrșite în afară teritoriului sau, ori nu admite extrădarea pentru infracțiunea care face obiectul cererii de extrădare;

c) potrivit legislației celor două state, urmărirea penală este subordonata existenței unei plîngeri a persoanei vătămate;

d) potrivit legislației unuia dintre cele doua state, a intervenit prescripția acțiunii penale sau a pedepsei;

e) în unul dintre cele doua state a intervenit o amnistie;

f) în statul solicitat, împotriva persoanei a carei extrădare se cere, a fost pronunțată, pentru aceeași infracțiune, o hotărîre care a dobîndit autoritatea de lucru judecat.

Articolul 6

Extrădarea poate fi refuzată dacă persoana a carei extrădare se cere face obiectul urmăririi în statul solicitat pentru infracțiunea pentru care se cere extrădarea sau dacă autoritățile competente ale acestui stat au hotărît sa nu înceapă urmărirea ori sa pună capăt urmăririi pe care au început-o pentru aceasta infracțiune.

Articolul 7

Dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsita cu pedeapsa capitala potrivit legii părții solicitante, extrădarea poate să nu fie admisă decît cu condiția ca partea solicitanta sa dea asigurări, apreciate de partea solicitată ca fiind suficiente, ca pedeapsa capitala nu va fi executată.

Articolul 8

În materie de extrădare și în măsura în care prezenta convenție nu dispune altfel, părțile contractante comunică între ele pe cale diplomatică.

Articolul 9

1. Cererea pentru extrădarea unei persoane urmărite este însoțită de originalul sau copia certificată a mandatului de arestare sau de orice alt act avînd aceeași forta și emis în formele prevăzute de legea statului solicitant. Acest document trebuie să arate sau să fie însoțit de un alt document, emanind de la autoritățile judiciare, în care se menționează împrejurările săvîrșirii infracțiunii, data și locul unde aceasta a fost săvîrșită, calificarea legală și trimiterile la dispozițiile legale și, în cazul în care prin infracțiune au fost produse daune materiale, orice precizări posibile asupra naturii și importantei lor.

2. Cererea pentru extrădarea unei persoane condamnate este însoțită de originalul sau copia certificată a hotărîrii care a dobîndit autoritatea de lucru judecat.

3. În ambele cazuri, cererea este însoțită de dispozițiile legale aplicabile infracțiunii și, dacă este posibil, de semnalmentele persoanei și de fotografia sa, precum și de orice indicație de natura sa stabilească identitatea și cetățenia sa.

Articolul 10

1. În caz de urgenta, autoritățile judiciare ale statului solicitant pot, în vederea extrădării, sa ceara arestarea provizorie a persoanei cautate.

2. Cererea de arestare provizorie va menționa infracțiunea săvîrșită, durata pedepsei aplicabile sau pronunțate, data și locul unde infracțiunea a fost săvîrșită, precum și, în măsura în care este posibil, semnalmentele persoanei cautate.

3. Cererea este transmisă autorităților judiciare ale statului solicitat, fie direct prin posta sau telegrafic, fie prin intermediul Organizației Internaționale a Poliției Criminale - Interpol -, fie prin orice alt mijloc potrivit.

4. Dacă cererea este considerată intemeiata, i se va da urmare de către autoritățile judiciare ale statului solicitat, în conformitate cu legea acestuia.

5. Partea solicitanta este informată fără întîrziere despre urmarea data cererii de arestare provizorie. Arestarea provizorie poate lua sfîrșit dacă, în termen de 18 zile de la arestare, partea solicitată nu a primit cererea de extrădare și actele menționate în art. 9.

6. Punerea în libertate nu împiedica o noua arestare dacă cererea de extrădare este primită după expirarea termenului prevăzut la paragraful precedent.

Articolul 11

Dacă informațiile transmise de statul solicitant se dovedesc insuficiente pentru a permite statului solicitat sa ia o hotărîre în aplicarea prezentei convenții, acest din urma stat cere, pe cale diplomatică, informațiile suplimentare necesare, înainte de a respinge cererea. El poate stabili un termen pentru obținerea acestor informații.

Articolul 12

După primirea cererii de extrădare sau a cererii de arestare provizorie și dacă condițiile prevăzute în titlul I al prezentei convenții sînt îndeplinite, partea solicitată va lua toate măsurile necesare în vederea cautarii persoanei cerute și, dacă este cazul, procedează la arestarea acesteia.

Articolul 13

1. Partea solicitată informează, într-un termen potrivit, partea solicitanta, despre hotărîrea sa privind cererea de extrădare.

2. Dacă partea solicitată respinge cererea de extrădare în întregime sau în parte, ea face cunoscute dispozițiile prezentei convenții pe care își întemeiază hotărîrea.

3. Dacă extrădarea este admisă, partea solicitată informează partea solicitanta asupra locului și datei predării persoanei cerute, precum și cu privire la durata detentiei executate.

4. Părțile contractante pot, la cererea prezentată în timp util de una dintre ele și dacă împrejurările o justifica, sa stabilească, de comun acord, un nou termen și, eventual, un nou loc pentru predarea persoanei cerute.

5. Dacă partea solicitanta nu preia persoana la locul și data stabilite în paragraful 3 sau 4 al prezentului articol, aceasta va fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 5 zile; la cererea părții solicitante, intemeiata pe împrejurări excepționale, acest termen poate fi prelungit la 15 zile. Dacă cererea de extrădare este reînnoită pentru aceeași fapta, ea poate fi respinsă.

6. Dacă este necesar, comunicările privind aplicarea paragrafelor 4 și 5 ale prezentului articol pot fi efectuate pe căile prevăzute în art. 10 paragraful 3 al prezentei convenții.

7. Dispozițiile prezentului articol sînt, de asemenea, aplicabile și în cazul transportului pe cale aeriană.

Articolul 14

1. Dacă extrădarea este cerută concomitent de mai multe state, fie pentru aceeași fapta, fie pentru fapte diferite, partea solicitată hotărăște liber, ținînd seama de toate împrejurările și în special de cetățenia persoanei cerute, de locul și de gravitatea infracțiunii și de datele cererilor.

2. În cazul prevăzut în paragraful precedent, partea solicitată poate, admițînd extrădarea, să permită părții solicitante sa predea persoana a carei extrădare i-a fost admisă, unui stat terț, care a cerut-o concomitent.

Articolul 15

1. Dacă persoana cerută este urmărită sau condamnata în statul solicitat pentru o alta infracțiune decît cea care a motivat cererea de extrădare, acest stat hotărăște totuși cu privire la cerere și face cunoscută statului solicitant hotărîrea sa asupra extrădării în condițiile prevăzute în art. 13. Predarea persoanei cerute poate fi amînată pînă cînd aceasta va fi o judecata în statul solicitat.

2. Predarea se face la o dată care se stabilește conform dispozițiilor art. 13.

Articolul 16

1. Partea contractantă căreia i-a fost predată persoana cerută va informa cealaltă parte contractantă asupra rezultatului urmăririi penale pornită împotriva acesteia.

2. În caz de condamnare, se va transmite o copie a hotărîrii care a dobîndit autoritatea de lucru judecat.

Articolul 17

Persoana extrădată nu poate fi urmărită, judecata, deținută în vederea executării unei pedepse, nici supusă la vreo alta limitare a libertății sale personale, nici predată unui stat terț pentru o infracțiune anterioară predării, alta decît cea care a motivat extrădarea, decît în următoarele cazuri;

a) dacă statul solicitat consimte la aceasta;

b) dacă persoana extrădată nu părăsește teritoriul statului solicitant în 30 de zile de la eliberarea sa definitivă; acest termen nu cuprinde timpul cît persoana predată nu a putut părăsi teritoriul acestui stat din motive independente de voința sa;

c) dacă, după ce l-a părăsit, persoana extrădată a revenit de bunăvoie pe teritoriul statului căruia i-a fost predată.

Articolul 18

1. Dacă consimțămîntul părții solicitate este cerut în scopul urmăririi sau executării unei pedepse pentru o infracțiune anterioară predării, alta decît cea care a motivat cererea de extrădare, partea solicitanta este ținuta să se conformeze dispozițiilor art. 8 și 9 ale prezentei convenții.

2. Dacă consimțămîntul părții solicitate este cerut în vederea predării persoanei extrădate unui stat terț, partea solicitanta va trimite părții solicitate cererea de extrădare prezentată de statul terț, însoțită de toate actele referitoare la aceasta.

Articolul 19

Dacă calificarea data faptei incriminate este modificată în cursul procesului, persoana extrădată nu va fi urmărită sau judecata decît în măsura în care elementele constitutive ale infracțiunii altfel calificată permit extrădarea.

Articolul 20

1. Dacă extrădarea este admisă, obiectele care au servit la săvîrșirea infracțiunii sau care provin din infracțiune ori sînt dobîndite în schimbul obiectelor care provin din aceasta sînt predate părții solicitante.

2. Obiectele menționate la paragraful precedent se predau chiar dacă extrădarea nu poate avea loc ca urmare a decesului persoanei cerute, evadării acesteia sau din orice alta cauza.

3. Drepturile terților asupra unor astfel de obiecte sînt totuși rezervate. La sfîrșitul procesului acestea se restituie persoanei căreia îi aparțin. În cazul cînd identitatea acestei persoane nu poate fi stabilită, obiectele se restituie părții solicitate.

4. Partea solicitată poate retine temporar obiectele menționate în paragraful 1 al prezentului articol dacă apreciază ca acestea sînt necesare într-un proces penal.

Ea poate cere restituirea obiectelor transmise, angajindu-se să le înapoieze imediat ce procedura care se desfășoară pe teritoriul sau o va permite.

5. Partea solicitată nu este ținuta sa predea obiectele menționate în paragraful precedent, dacă autoritățile sale au dispus confiscarea sau distrugerea acestora.

Articolul 21

1. Fiecare parte contractantă admite, la cererea celeilalte părți, tranzitul pe teritoriul sau al persoanei predate acestei din urma părți de un stat terț. În sprijinul acestei cereri sînt prezentate actele din care rezultă ca este vorba de o infracțiune pentru care se admite extrădarea potrivit prezentei convenții. Cu toate acestea, nu se va ține seama de dispozițiile art. 2 referitoare la cuantumul pedepselor.

2. Partea solicitată admite tranzitul cu mijloacele de transport și potrivit modalităților care-i convin cel mai mult.

3. Părțile contractante nu sînt obligate sa admită tranzitul persoanelor a căror extrădare nu poate avea loc potrivit prezentei convenții.

Articolul 22

1. Cheltuielile ocazionate de extrădare sînt în sarcina statului pe teritoriul căruia au fost efectuate.

2. Cheltuielile ocazionate de tranzit sînt în sarcina părții solicitante.

Articolul 23

Părțile contractante se obliga să-și acorde reciproc asistența judiciară cea mai larga posibil în materie de infracțiuni în condițiile prevăzute de prezenta convenție și în special în ceea ce privește efectuarea de comisii rogatorii, transmiterea actelor judiciare și schimbul extraselor de cazier judiciar.

Articolul 24

Dispozițiile titlului II al prezentei convenții nu se aplică:

a) infracțiunilor considerate de partea solicitată fie infracțiuni politice sau infracțiuni conexe la astfel de infracțiuni, fie infracțiuni militare, fie infracțiuni fiscale;

b) dacă partea solicitată apreciază ca executarea cererii de asistența judiciară este de natura sa aducă atingere suveranității, securității sau ordinii sale publice.

Articolul 25

Transmiterile referitoare la asistența judiciară prevăzută în prezentul titlu fac obiectul comunicărilor directe între ministerele de justiție.

Articolul 26

1. Părțile contractante vor efectua, în formele prevăzute de legislația statului solicitat, comisiile rogatorii referitoare la o cauza penală care sînt adresate de autoritățile uneia dintre ele autorităților celeilalte părți și care au ca obiect îndeplinirea unor acte de instrucție, precum și transmiterea actelor care constituie mijloace de proba, a dosarelor sau a documentelor.

2. Comisiile rogatorii menționează inculparea, precum și obiectul cererii și cuprind o expunere sumară a faptelor.

3. Comisiile rogatorii prin care se urmărește efectuarea unei perchezitii sau a unui sechestru nu se efectuează decît pentru una dintre faptele care pot justifica extrădarea în condițiile prezentei convenții.

4. Predarea obiectelor poate fi subordonata condiției ca acestea să fie restituite imediat ce nu mai prezintă interes pentru administrarea justiției.

Articolul 27

1. Autoritatea solicitată în vederea transmiterii unui act judiciar va face aceasta printr-o simpla remitere către destinatar, în măsura în care autoritatea solicitanta nu a cerut o alta forma de transmitere.

2. Proba transmiterii se face cu ajutorul unei recipise datată și semnată de destinatar sau al unei atestări a autorității solicitate prin care se constata fie faptul, forma și data transmiterii, fie refuzul destinatarului de a primi actul.

3. Dacă transmiterea nu se poate face, autoritatea solicitată va restitui fără întîrziere actul autorității solicitante, indicind motivul care a împiedicat transmiterea.

4. Dacă o citație destinată unui martor sau unui expert conține o clauza sanctionatoare, în caz de neprezentare, autoritatea solicitată poate să comunice destinatarului ca, în ceea ce o privește, aceasta dispoziție este fără efect.

Articolul 28

1. Dacă, într-o cauza penală, partea solicitanta apreciază ca prezentarea personală a unui martor sau expert în fața autorităților sale judiciare este în mod deosebit necesară, ea face mențiune despre aceasta în cererea de transmitere a citației și partea solicitată va recomanda martorului sau expertului să se prezinte. Partea solicitată face cunoscut părții solicitante dacă martorul sau expertul înțelege să se prezinte.

2. Martorul sau expertul are dreptul la restituirea cheltuielilor de călătorie și de ședere, precum și la o indemnizație echitabila, care sînt în sarcina părții solicitante.

Articolul 29

Nici un martor sau expert, oricare ar fi cetățenia sa, avînd domiciliul pe teritoriul uneia dintre părți, care se prezintă în fața autorităților celeilalte părți în baza unei citații ce i-a fost adresată, nu poate fi urmărit, nici supus vreunei alte limitări a libertății sale personale pentru fapte sau condamnări anterioare sosirii sale, afară de cazul cînd, în termen de 30 de zile de la încetarea activității sale ca martor sau expert nu a părăsit teritoriul părții solicitante, deși a avut posibilitatea sa o facă.

Articolul 30

Fiecare dintre părțile contractante comunică celeilalte părți, cel puțin o dată pe an, hotărîrile pronunțate cu privire la cetățenii acesteia din urma și înscrise în cazierul judiciar. La cerere expresă, se transmite o copie a hotărîrii pronunțate.

Articolul 31

1. Informațiile rezultind din cazierul judiciar, cerute într-o cauza penală, sînt comunicate ca și cum ar fi fost cerute de o autoritate judiciară a statului solicitat.

2. Dacă aceste cereri emana de la o instanța civilă sau de la o autoritate administrativă, ele sînt motivate. Acestora li se va da curs în conformitate cu dispozițiile legale sau reglementările interne ale statului solicitat.

Articolul 32

Cererile de asistența judiciară referitoare la transmiterea actelor judiciare, citațiilor pentru martori sau experți, obținerea de extrase de pe cazierul judiciar sau comunicarea de simple informații cuprind următoarele date:

a) autoritatea de la care emana;

b) obiectul cererii;

c) fapta pe care se întemeiază cererea;

d) numele, prenumele, locul și data nașterii și, dacă este posibil, cetățenia persoanei în cauza;

e) dacă este cazul, numele și adresa destinatarului.

Articolul 33

1. Fiecare dintre părțile contractante poate denunta celeilalte părți, în vederea urmăririi, infracțiunile comise pe teritoriul sau de către cetățenii celuilalt stat, care se înapoiază pe teritoriul acestui stat.

2. În acest scop, dosarele, informațiile și obiectele referitoare la infracțiune se transmit gratuit.

3. Partea solicitată informează partea solicitanta despre urmarea care s-a dat cererii sale.

Articolul 34

Partea solicitată nu va cere restituirea cheltuielilor ocazionate de asistența judiciară în aplicarea titlului II al prezentei convenții, cu excepția celor care privesc cheltuielile și onorariile experților.

Articolul 35

1. Dacă autoritatea solicitată nu este competența, ea transmite cererea de asistența judiciară autorității competente.

2. Dacă autoritatea solicitată nu poate îndeplini cererea de asistența judiciară, ea informează imediat despre aceasta autoritatea solicitanta, aratind motivele pentru care îndeplinirea nu a avut loc.

Articolul 36

Pentru aplicarea prezentei convenții:

1. Actele produse în materie de extrădare, precum și comisiile rogatorii, sînt însoțite de o traducere în limba sau în una din limbile părții solicitate.

2. Actele judiciare sînt însoțite de o traducere în limba sau în una din limbile părții solicitate, afară de cazul cînd sînt destinate cetățenilor părții solicitante.

3. În relațiile dintre ele, ministerele de justiție comunică fiecare în limba sa și, dacă este cazul, comunicările lor sînt însoțite de o traducere în limba franceza.

Articolul 37

1. Fiecare dintre părțile contractante va notifica celeilalte îndeplinirea procedurilor cerute de constituția sa pentru intrarea în vigoare a prezentei convenții. Aceasta va intra în vigoare în prima zi a celei de a doua luni următoare datei ultimei notificări.

2. Prin intrarea în vigoare a prezentei convenții, Convenția de extrădare încheiată între România și Belgia la 15 august 1880 se abroga.

Articolul 38

1. Prezenta convenție se încheie pe o durată nelimitată.

2. Fiecare dintre părțile contractante va putea, în orice moment, sa o denunțe și aceasta denunțare va intra în vigoare la 6 luni după data primirii notificării sale de către cealaltă parte contractantă.

Facuta la București la 14 octombrie 1976, în doua exemplare în limbile română, neerlandeza și franceza, cele trei texte făcînd egala credința.

Pentru Republica Socialistă România

Ministrul afacerilor externe,

George Macovescu

Pentru Regatul Belgiei

Ministrul afacerilor externe,

Renaat Van Elslande