Convenția din 16 decembrie 1976

Articolul 1

Fiecare parte contractantă încurajează investițiile efectuate pe teritoriul sau de către investitorii celeilalte părți.

Articolul 2

Pentru aplicarea prezentei convenții:

1. Termenul investiție desemnează orice participare sau aport de orice natura, la orice întreprindere sau activitate economică, incluzind toate bunurile și mijloacele financiare ale participanților la investiție și în special, dar nu exclusiv:

a) acțiunile și alte forme de participatii directe sau indirecte, chiar minoritare, la societățile constituite pe teritoriul uneia dintre părțile contractante;

b) bunurile mobile și imobile ca și orice alte drepturi reale și personale, ca ipoteci, privilegii, uzufruct, cauțiuni și drepturi analoage;

c) beneficiile reinvestite, creanțele sau orice drepturi rezultind din prestații care au o valoare economică sau financiară;

d) drepturile de proprietate industriala, procedeele tehnice, drepturile de autor, numele înregistrate și alte drepturi comerciale și necorporale;

e) concesiunile industriale acordate de lege sau în virtutea unui contract, în special concesiunile legale de prospectarea, extractia sau exploatarea de bogatii naturale, inclusiv zonele maritime ținînd de jurisdicția uneia dintre părțile contractante.

Se înțelege ca participatiile menționate sau aporturile de orice natura trebuie să fie investite conform legislației părții contractante pe teritoriul căreia este efectuată investiția.

Orice modificare a formei investițiilor nu afectează calificarea lor de investiții, cu condiția ca aceasta modificare sa nu fie contrară nici legislației statului pe teritoriul căruia este realizată investiția, nici aprobării acordate pentru investiția inițială.

2. Termenul investitori desemnează:

a) pentru Republica Socialistă România - unitățile economice române avînd personalitate juridică, ca centralele industriale sau unitățile asimilate cu acestea și unitățile economice care, conform legii, au atribuții de comerț exterior și de cooperare economică cu strainatatea;

b) pentru Republica Franceza - persoanele fizice care, potrivit legislației franceze, au naționalitatea franceza, precum și persoanele juridice constituite în Franța, conform legislației franceze, unde își au și sediul social.

3. Pentru aplicarea prezentei convenții:

a) termenul participatii directe desemnează participatiile deținute de către un investitor al unei părți contractante într-o societate sau o activitate economică situata pe teritoriul celeilalte părți contractante;

b) termenul participatii indirecte desemnează participatiile deținute de către o societate avîndu-și sediul social pe teritoriul unei părți contractante într-o alta societate sau activitate economică situata tot pe acest teritoriu, cînd aceasta prima societate este constituită cu participația la capital a unui investitor al celeilalte părți contractante.

Articolul 3

Fiecare dintre părțile contractante se angajează sa sigure pe teritoriul sau un tratament just și echitabil investițiilor investitorilor celeilalte părți. Acest tratament va fi cel puțin egal cu acela care este acordat de fiecare parte contractantă investitorilor națiunii celei mai favorizate.

Articolul 4

Investițiile care au constituit obiectul unui angajament special al uneia dintre părțile contractante față de investitorii celeilalte părți vor fi supuse prevederilor acestui angajament, în măsura în care acesta ar conține dispoziții mai favorabile decît cele prevăzute de prezenta convenție.

Articolul 5

Investitorii uneia dintre părțile contractante vor beneficia pentru investițiile lor pe teritoriul celeilalte părți, precum și pentru exercitarea activităților profesionale și economice legate de aceste investiții, de tratamentul națiunii celei mai favorizate.

Totuși, tratamentul națiunii celei mai favorizate nu se va extinde asupra privilegiilor pe care o parte contractantă le acorda investitorilor unor state terțe, în virtutea participării sau asocierii sale la uniuni economice și vamale, piețe comune, zone de liber schimb sau organizații economice regionale.

Articolul 6

1. Investițiile efectuate de către investitorii uneia dintre părțile contractante pe teritoriul celeilalte părți nu vor putea fi expropriate, naționalizate sau supuse altor măsuri avînd același efect sau același caracter, decît pentru interes public, în mod nediscriminatoriu în raport cu investițiile oricărei terțe tari, potrivit unei proceduri legale și contra plății unei despăgubiri juste.

2. Cuantumul acestei despăgubiri va trebui sa corespundă, valorii reale a bunurilor, drepturilor și intereselor care au făcut obiectul uneia dintre măsurile menționate la paragraful precedent, la data cînd a fost luată această măsură.

3. Cel mai tirziu la data luării acestei măsuri, va fi prevăzută o procedură corespunzătoare pentru a se determina cuantumul și plata despăgubirii care va trebui să fie efectiv realizabila, vărsată fără întîrziere și liber transferabila.

Articolul 7

Fiecare parte contractantă, pe teritoriul căreia a fost efectuate investiții de către investitori ai celeilalte părți contractante, va acorda acestor investitori, în ceea ce privește investițiile lor, liberul transfer pentru:

a) beneficiile, dividendele și alte venituri produse de investiții;

b) redevențele decurgind din drepturile necorporale desemnate la art. 2;

c) vărsămintele efectuate pentru rambursarea împrumuturilor primite pentru realizarea investițiilor și pentru plata dobinzilor aferente;

d) produsul cesionarii sau lichidării totale sau parțiale a investițiilor, incluzind plusvalorile sau majorările capitalului investit;

e) despăgubirile decurgind din măsurile prevăzute la art. 6.

Transferul sumelor menționate mai sus se efectuează conform procedurilor corespunzătoare, aplicate echitabil, de buna-credința și pe o baza nediscriminatorie, după plata impozitelor și taxelor de orice natura, datorate de investitor în statul unde se realizează investiția, fără a stinjeni aplicarea convențiilor fiscale în vigoare între cele doua state.

Cetățenii fiecăreia dintre părțile contractante, autorizați sa lucreze pe teritoriul celeilalte părți contractante pentru exercitarea de activități economice și profesionale legate de investițiile vizate în prezenta convenție, vor fi autorizați de asemenea sa transfere în țara lor de origine o parte corespunzătoare a remunerației lor, conform legislației fiecăreia dintre părțile contractante.

Transferurile vizate în paragrafele precedente vor fi efectuate fără întîrziere, în valută convertibilă în care a fost realizată investiția sau într-o alta valuta convertibilă, dacă s-a convenit astfel între investitori și autoritățile competente în materie și la cursul de schimb oficial aplicabil la data transferului.

Articolul 8

1. Dacă un diferend între un investitor al unei părți contractante și cealaltă parte contractantă, cu privire la cuantumul despăgubirii cerute, subzistă după ce au fost epuizate căile de recurs oferite de legislația părții contractante pe teritoriul căreia a fost realizată investiția, părțile contractante recunosc fiecărei părți la diferend dreptul de a angaja, conform Convenției privind reglementarea diferendelor relative la investiții între state și cetățeni ai altor state, deschisă pentru semnare la Washington la 18 martie 1965, în fața Centrului internațional pentru reglementarea diferendelor în materie de investiții (C.I.R.D.I.), procedura prevăzută în convenția sus-menționată pentru reglementarea acestui diferend prin arbitraj.

2. Totuși, condiția menționată la paragraful 1 al prezentului articol, relativă la epuizarea căilor de recurs oferite de legislația părții contractante pe al carei teritoriu a fost realizată investiția, nu va mai putea fi opusă de către aceasta parte investitorului celeilalte părți, după un termen de 2 ani, care începe să curgă de la data primului act de procedura contencioasă pentru reglementarea acestui diferend de către tribunale.

3. Fiecare dintre părțile contractante se angajează sa aducă la îndeplinire hotărîrea care va fi data de către C.I.R.D.I.

Articolul 9

În măsura în care legislația sa o prevede, fiecare dintre părțile contractante va putea, în cadrul unei examinari de la caz la caz, sa acorde garanția sa unor investiții efectuate de către investitori ai acestei părți pe teritoriul celeilalte părți dacă aceste investiții au obținut în prealabil acordul acestei ultime părți.

Articolul 10

Dacă una dintre părțile contractante, în virtutea unei garanții date, conform dispozițiilor art. 9 de mai sus, pentru o investiție realizată pe teritoriul celeilalte părți, efectuează vărsăminte propriilor săi investitori, ea, prin acest fapt, se subroga în drepturile și acțiunile numitilor investitori, care decurg din documentele privind realizarea investiției.

Subrogarea în drepturi se extinde, de asemenea, la dreptul de transfer arătat la art. 7 de mai sus. Partea contractantă care a efectuat vărsăminte propriilor săi investitori nu va putea pretinde drepturi mai mari decît cele ale investitorului asigurat și va obține asemenea drepturi după plata impozitelor și taxelor și îndeplinirea altor obligații prevăzute de documentele privind realizarea investiției.

Totuși, în cazul investițiilor arătate la art. 9 de mai sus, dacă un recurs a fost prezentat C.I.R.D.I., subrogarea părții contractante propriilor săi investitori cărora le-a efectuat vărsăminte nu se aplică decît drepturilor recunoscute acestora prin hotărîrea acestei jurisdicții.

Articolul 11

Investițiile pe care investitorii uneia dintre părțile contractante le-au efectuat pe teritoriul celeilalte părți și care exista la data intrării în vigoare a prezentei convenții sînt supuse de asemenea prevederilor acestei convenții.

Articolul 12

Orice diferend relativ la interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, care nu poate fi rezolvat pe cale diplomatică într-un termen de 6 luni, va putea fi supus, la cererea uneia sau alteia dintre părțile contractante, unui tribunal arbitral care va fi constituit în modul următor:

Fiecare dintre părțile contractante va desemna un arbitru în termen de 2 luni, începînd de la data primirii cererii de arbitraj. Cei doi arbitri astfel numiți vor alege, în termen de 4 luni după notificarea părții care a desemnat ultima arbitrul sau, un al treilea arbitru, cetățean al unui stat terț.

În cazul în care una dintre părțile contractante nu a desemnat arbitrul în termenul fixat, cealaltă parte va putea cere secretarului general al Națiunilor Unite sa-l desemneze. Se va proceda în același mod, la cererea uneia sau celeilalte părți, în lipsa unei înțelegeri asupra alegerii celui de-al treilea arbitru de către cei doi arbitri.

Părțile contractante vor putea să se înțeleagă dinainte pentru a desemna, pentru o perioadă de 5 ani, care se poate reînnoi, personalitatea care va îndeplini, caz de litigiu, funcțiile celui de-al treilea arbitru.

Tribunalul arbitral va delibera potrivit dispozițiilor prezentei convenții și ale celorlalte acorduri încheiate între părțile contractante, ca și potrivit principiilor generale ale dreptului internațional. El va lua hotărîri cu majoritate de voturi. Aceste hotărîri vor avea un caracter definitiv și obligatoriu. Părțile contractante vor asigura îndeplinirea lor.

Tribunalul arbitral își va fixa propriile reguli de procedura.

Fiecare parte contractantă suporta cheltuielile arbitrului pe care l-a desemnat sau care a fost desemnat, conform dispozițiilor alin. 3 de mai sus. Cheltuielile privind președintele și celelalte cheltuieli vor fi suportate în părți egale de cele doua părți contractante.

Articolul 13

Prezenta convenție va fi aprobată sau ratificată conform dispozițiilor constituționale în vigoare în fiecare stat.

Ea va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care va urma datei schimbului notificărilor constatind ca aceste dispoziții au fost îndeplinite.

Ea este încheiată pe o durată inițială de 10 ani și va rămîne în vigoare și după acest termen, afară de cazul cînd una dintre cele doua părți contractante a denunțat-o pe cale diplomatică cu un preaviz de un an.

În caz de denunțare, prezenta convenție va rămîne aplicabilă investițiilor efectuate în timpul duratei valabilității sale, pentru o perioadă de 15 ani.

Încheiată la Paris la 16 decembrie 1976, în doua exemplare originale în limba română și în limba franceza, ambele texte avînd aceeași valabilitate.

Pentru guvernul

Republicii Socialiste România,

MANEA MANESCU

Pentru guvernul

Republicii Franceze,

RAYMOND BARRE