Convenția din 16 decembrie 1976
între guvernul Republicii Socialiste România și guvernul Republicii Franceze privind asigurările sociale
prezumat în vigoare
Guvernul Republicii Socialiste România și guvernul Republicii Franceze,
animate de dorința de a întări cooperarea lor, cu respectarea stricta a suveranității și independentei naționale a fiecărui stat,
dorind sa dezvolte relațiile între cele doua state în domeniul asigurărilor sociale,
afirmind principiul egalității de tratament al cetățenilor celor două părți contractante față de legislația de asigurări sociale a fiecăreia dintre ele,
au convenit asupra următoarelor dispoziții:
Titlul I Dispoziții generale
Articolul 1
Cetățenii români sau francezi care prestează în Franța sau în Republica Socialistă România o activitate retribuită sau asimilată sînt, ca și membrii de familie care locuiesc cu ei, supuși legislatiilor de asigurări sociale ale statului pe teritoriul căruia își exercită activitatea, astfel cum acestea sînt enumerate în art. 3 de mai jos, în aceleași condiții ca și cetățenii statului respectiv, sub rezervele și modalitățile speciale convenite de comun acord.
Articolul 2
Teritoriile avute în vedere prin dispozițiile prezentei convenții sînt:
În ceea ce privește România: teritoriul Republicii Socialiste România.
În ceea ce privește Franța: departamentele Republicii Franceze.
Articolul 3
1. Legislatiile de asigurări sociale avute în vedere prin prezenta convenție sînt:
A. În România:
a) Legislația privind asigurările sociale (batrinete, invaliditate, boala, accidente de muncă și boli profesionale, deces).
b) Legislația privind asistența medicală.
c) Legislația referitoare la alocațiile familiale.
B. În Franța:
a) Legislația care stabilește organizarea asigurărilor sociale, cu excepția dispozițiilor care reglementează participarea străinilor la alegerile prilejuite de funcționarea regimurilor de asigurare socială.
b) Legislația care stabilește regimul asigurărilor sociale aplicabil lucrătorilor din profesiunile neagricole și legislația de asigurări sociale aplicabilă lucrătorilor din profesiunile agricole, cu excepția dispozițiilor referitoare la asigurarea voluntara în favoarea cetățenilor francezi care lucrează sau care au lucrat în afară teritoriului francez.
c) Legislatiile asupra prevenirii și repararii daunelor din accidente de muncă și din boli profesionale.
d) Legislația referitoare la prestații familiale.
e) Legislatiile asupra regimurilor speciale de asigurare socială, în măsura în care se referă la riscurile și prestațiile avute în vedere de legislatiile amintite la alineatele precedente, cu excepția, în ceea ce privește funcționarii, numai a dispozițiilor specifice aplicabile acestora.
f) Legislatiile asupra regimului marinarilor, în condițiile stabilite, dacă este cazul, prin înțelegerea generală.
Prezenta convenție nu are în vedere dispozițiile referitoare la asigurarea socială a studenților și la prestațiile necontributive.
2. Prezenta convenție va avea, de asemenea, în vedere toate actele legislative sau de reglementare care ar modifica sau completa legislatiile enumerate la paragraful 1 al prezentului articol.
Totuși:
a) pentru aplicarea convenției la actele legislative sau de reglementare care se referă la o ramura noua a asigurărilor sociale, va fi necesar, în acest scop, un acord între cele doua părți contractante;
b) aplicarea convenției la actele legislative sau de reglementare, care vor extinde regimurile existente asupra unor noi categorii de beneficiari, se va face de drept, în afară de cazul în care ar exista opoziție, în aceasta privinta, a părții contractante interesate, notificată celeilalte părți contractante în termen de 3 luni începînd de la data publicării oficiale a acestor acte.
Articolul 4
Perioadele de asigurare și cele asimilate, realizate, dacă este cazul, sub regimul de asigurare românesc, pot fi luate în considerare pentru admiterea cetățenilor celor două state, care domiciliază în Franța, la asigurarea voluntara de batrinete (asigurare neîntreruptă), prevăzută de legislația franceza.
Articolul 5
1. Membrii misiunilor diplomatice și posturilor consulare ale părților contractante nu sînt cuprinși în domeniul de aplicare a prezentei convenții.
2. Totuși, membrii personalului administrativ și tehnic, angajații consulari și membrii personalului de serviciu, precum și personalul de serviciu al membrilor misiunilor diplomatice și posturilor consulare, care au cetățenia statului acreditant sau trimițător și fără a avea cetățenia statului acreditar sau de reședința, fiind în același timp rezidenți permanenți în statul acreditar sau de reședința, au facultatea de a opta între aplicarea legislației statului acreditant sau trimițător și cea a statului acreditar sau de reședința. Acest drept de opțiune nu poate fi exercitat decît o singură dată, în condițiile stabilite prin înțelegerea generală.
Articolul 6
Prin excepție de la dispozițiile art. 1 din prezenta convenție:
1. Nu sînt supuși regimului de asigurări sociale al statului în care se prestează activitatea și rămîn supuși regimului de asigurări sociale al statului de origine:
a) de drept, personalul retribuit, detașat de către cel care l-a angajat, în celălalt stat, pentru a efectua o lucrare determinata cu caracter temporar, în măsura în care durata detașării nu depășește 3 ani, în care sînt cuprinse și perioadele de concediu;
b) sub rezerva unui acord prealabil, consimțit concomitent de autoritățile competente ale celor două state sau de autoritățile pe care acestea le-au delegat în acest scop, personalul retribuit, detașat de către cel care l-a angajat, în celălalt stat, să efectueze o lucrare determinata cu caracter temporar a carei durata, inițial prevăzută sau nu, trebuie să se prelungească mai mult de 3 ani.
2. Personalul retribuit al întreprinderilor publice sau particulare de transport din una dintre părțile contractante, care lucrează în celălalt stat, fie în mod permanent, fie cu titlu temporar, fie ca personal ambulant, este supus regimului de asigurări sociale în vigoare în statul unde își are sediul întreprinderea.
Totuși, atunci cînd întreprinderea are pe teritoriul celuilalt stat o sucursala sau o reprezentanta permanenta, înțelegerea generală va determina condițiile în care personalul retribuit, folosit de către aceasta, va putea fi supus legislației statului unde este instalata aceasta unitate.
Articolul 7
Autoritățile competente ale părților contractante vor putea sa prevadă de comun acord și, în special, în interesul personalului retribuit din unul sau din celălalt stat, și alte excepții de la dispozițiile art. 1.
De asemenea, vor putea conveni ca excepțiile prevăzute la articolul precedent nu se vor aplica în anumite cazuri particulare.
Titlul II Dispoziții speciale fiecărei categorii de prestații
Capitolul 1 Boala, maternitate, deces
Articolul 8
Persoanele care se duc dintr-un stat în altul pentru a exercita o activitate retribuită beneficiază, ca și membrii lor de familie care le însoțesc, de prestațiile de boala, maternitate, prevăzute de legislația statului noului loc de muncă, dacă:
a) au început o perioadă de asigurare în baza legislației acestui din urma stat;
b) îndeplinesc condițiile cerute pentru deschiderea dreptului la prestații tinindu-se seama, la nevoie, de perioadele de asigurare sau asimilate realizate anterior potrivit legislației din celălalt stat.
Articolul 9
Personalul român salariat în Franța sau lucrătorii francezi salariați în Republica Socialistă România beneficiază în timpul unei sederi temporare efectuată în statul de origine, cu ocazia unui concediu plătit sau a unui concediu fără plata, de prestațiile de boala, maternitate, dacă le sînt necesare îngrijiri medicale, imediate, inclusiv spitalizarea, sub rezerva ca instituția de asigurare de care aparține cel interesat sa fi atestat ca dreptul la prestații este deschis.
Aceasta atestare, care echivaleaza cu o aprobare, nu este valabilă decît pentru o durată maxima de 3 luni.
Totuși, acest termen poate fi prelungit pentru o noua perioada de 3 luni, prin hotărîrea instituției de asigurare de care aparține cel interesat, pe baza unui aviz favorabil al organelor de control medical.
Articolul 10
În ipoteza unei boli care prezintă un caracter de excepționala gravitate, astfel definită prin înțelegerea generală amintita mai sus, personalul retribuit, care are dreptul la prestații de boala, maternitate, în sarcina instituției competente a statului unde lucrează, păstrează acest beneficiu în sarcina acestei instituții atunci cînd el este autorizat sa continue tratamentul pe teritoriul celuilalt stat.
Aceasta autorizare nu poate fi refuzată decît dacă este stabilit ca deplasarea celui interesat este de natura să-i pericliteze starea sănătății sau aplicarea tratamentului medical.
Articolul 11
Prevederile art. 9 și 10 se aplică și membrilor de familie care însoțesc personalul retribuit.
Articolul 12
Personalul retribuit român sau lucrătorii francezi, la care se referă art. 6 (1) din prezenta convenție, ca și membrii lor de familie care îi însoțesc, beneficiază de prestații de boala, maternitate, pe timpul întregii durate a șederii lor în statul unde lucrează. Aceleași drepturi le au și persoanele prevăzute la art. 5 (2) care au optat pentru aplicarea legislației statului acreditant.
Asigurarea prestațiilor în natura se face, potrivit modalităților ce vor fi prevăzute în înțelegerea generală, fie prin instituția locului de ședere temporară, în contul instituției de asigurare de care aparține cel interesat, fie direct de către aceasta din urma.
Articolul 13
În cazurile prevăzute la art. 9, 10, 11 și 12, prestațiile în natura (îngrijiri) vor fi acordate de instituția statului locului de ședere, potrivit legislației aplicabile în statul respectiv.
Cheltuielile efectuate nu pot duce la obligații mai mari decît cele care decurg din aplicarea legislației statului respectiv cetățenilor proprii.
Înțelegerea generală stabilește modalitățile potrivit cărora sînt restituite costurile prestațiilor în natura, ca și cheltuielile ocazionate de controalele medicale pe care instituțiile din statul de ședere temporară sau în care are noul domiciliu le-ar putea efectua la solicitarea instituției de asigurare de care aparține cel interesat.
Articolul 14
În cazul în care se convine asupra unei restituiri pe bază de justificare, acordarea de proteze, de mare aparatura și alte prestații în natura de mare importanța, a căror lista va fi anexată la înțelegerea generală, este, în afară cazurilor de urgenta absolută, supusă autorizării instituției de asigurare de care aparține cel interesat.
Articolul 15
În cazurile prevăzute la art. 9 și 10, decesul survenit pe teritoriul statului de ședere temporară se considera ca și cum ar fi survenit pe teritoriul celuilalt stat.
Capitolul 2 Accidente de muncă și boli profesionale
Articolul 16
Personalul român retribuit sau lucrătorul francez, victima a unui accident de muncă sau care a contractat o boala profesională pe teritoriul uneia dintre părțile contractante și are dreptul la prestațiile cuvenite pe perioada de incapacitate temporară, păstrează beneficiul acestor prestații în sarcina instituției competente atunci cînd cere sa continue tratamentul pe teritoriul celuilalt stat, cu condiția ca, înainte de plecarea sa, sa fi obținut autorizarea instituției franceze sau române de asigurare de care aparține cel interesat.
Aceasta autorizare nu poate fi refuzată decît dacă se stabilește ca deplasarea celui interesat este de natura sa pericliteze starea sănătății sale sau aplicarea tratamentului medical.
Articolul 17
Personalul prevăzut la art. 6 (1) din prezenta convenție, victima a unui accident de muncă sau care a contractat o boala profesională pe teritoriul statului unde acesta lucrează, are drept la prestațiile cuvenite pe timpul perioadei de incapacitate temporară.
El beneficiază de primele îngrijiri potrivit legislației statului pe teritoriul căruia lucrează.
Acordarea prestațiilor se continua, potrivit modalităților ce vor fi definite prin înțelegerea generală, fie către instituția locului de ședere temporară, în contul instituției de asigurare de care aparține cel interesat, fie direct de către aceasta din urma.
Articolul 18
Dispozițiile art. 13 și 14 de mai sus sînt aplicabile la prestațiile în natura acordate pe timpul perioadei de incapacitate temporară, potrivit legislației privind accidentele de muncă și bolile profesionale.
Articolul 19
Pentru a se aprecia gradul de incapacitate permanenta, rezultată dintr-un accident de muncă sau dintr-o boala profesională, în raport de legislația unui stat, accidentele și bolile profesionale ivite mai înainte sub legislația celuilalt stat sînt luate în considerare pentru deschiderea dreptului, ca și cum s-ar fi ivit sub legislația primului stat.
Capitolul 3 Invaliditate
Articolul 20
Pentru lucrătorii salariați care se duc dintr-un stat în altul, perioadele de asigurare sau asimilate, realizate sub regimul asigurărilor sociale din primul stat, sînt insumate, la nevoie, cu condiția ca acestea sa nu se suprapuna cu perioadele de asigurare sau asimilate, realizate sub regimul de asigurare al celuilalt stat și numai pentru deschiderea dreptului la prestații la acest din urma stat.
Capitolul 4 Batrinete
Articolul 21
1. Perioadele de asigurare îndeplinite sub fiecare dintre legislatiile celor două părți contractante, precum și perioadele recunoscute ca asimilate cu perioadele de asigurare, sînt insumate, la nevoie, cu condiția ca ele sa nu se suprapuna și numai pentru aprecierea condițiilor de deschidere a dreptului la prestații.
2. Perioadele recunoscute ca asimilate perioadelor de asigurare sînt, în fiecare stat, acelea care sînt recunoscute ca atare prin legislația statului respectiv.
Atunci cînd perioada recunoscută ca asimilată unei perioade de asigurări prin legislația unui stat coincide cu o perioadă de asigurări realizată în celălalt stat se ia în considerare de către instituția acestui din urma stat numai perioada de asigurare.
Atunci cînd aceeași perioadă este recunoscută ca asimilată unei perioade de asigurări, în același timp de către legislația română și de către legislația franceza, această perioadă este luată în considerare de către instituția statului unde cel interesat a fost asigurat cu titlu obligatoriu, în ultimul timp, înainte de perioada în cauza.
3. Atunci cînd legislația unuia dintre cele doua state acorda anumite avantaje de batrinete, numai dacă perioadele de asigurări au fost îndeplinite într-o profesie supusă unui regim special de asigurări sau, eventual, într-o profesie sau o munca determinata, perioadele îndeplinite sub legislația celuilalt stat nu vor fi luate în considerare pentru admiterea la beneficiarul acestor avantaje, decît dacă ele au fost realizate sub un regim de asigurare corespunzător sau, în lipsa, în aceeași profesie ori, eventual, în aceeași funcție.
Dacă, cu toată însumarea unor astfel de perioade, cel interesat nu îndeplinește condițiile care să-i permită sa beneficieze de aceste avantaje, perioadele amintite sînt atunci insumate în vederea admiterii la beneficiul prestațiilor regimului general de asigurare, fără a se tine seama de specificul lor.
Capitolul 5 Prestații familiale
Articolul 22
Copiii personalului la care se referă art. 6 (1) din prezenta convenție, care însoțesc acest personal pe teritoriul celuilalt stat, au dreptul la prestațiile familiale prevăzute de către legislația căreia personalul respectiv îi rămîne supus, asa cum vor fi stabilite prin înțelegerea generală.
Titlul III Dispoziții diverse
Articolul 23
O înțelegere generală, adoptată de către autoritățile competente ale celor două state, va stabili, în măsura în care va fi necesar, condițiile de aplicare a prezentei convenții și, în special, cele referitoare la articolele care trimit în mod expres la amintita înțelegere generală.
Prin aceasta înțelegere generală vor fi desemnate organismele de legătură ale celor două state.
În afară de acestea, vor fi stabilite modelele de formulare necesare punerii în aplicare a procedurilor și formalităților stabilite în comun.
Articolul 24
Sînt considerate, pentru fiecare dintre părțile contractante, ca autorități competente, în sensul prezentei convenții, miniștrii care sînt însărcinați, fiecare în ceea ce privește aplicarea legislatiilor enumerate în art. 3.
Articolul 25
Autoritățile competente ale celor două state:
- vor încheia, în afară de înțelegerea generală la care se referă art. 23, orice înțelegeri care să o completeze sau sa o modifice, mai ales în vederea definirii modalităților efectuării atît a controlului medical și administrativ, cît și a procedurilor de expertiza necesare aplicării prezentei convenții;
- își vor comunică direct toate informațiile referitoare la măsurile luate, pe plan intern, pentru aplicarea prezentei convenții și a înțelegerilor convenite pentru aplicarea sa;
- își vor sesiza reciproc dificultățile care ar putea aparea pe plan tehnic din aplicarea dispozițiilor convenției sau a înțelegerilor convenite pentru aplicarea sa;
- își vor comunică direct toate informațiile referitoare la modificările aduse legislatiilor și reglementărilor la care se referă art. 3, în măsura în care aceste modificări ar fi susceptibile de a afecta aplicarea prezentei convenții sau a înțelegerilor convenite pentru aplicarea sa.
Articolul 26
Autoritățile competente și instituțiile de asigurări sociale ale celor două părți contractante își vor da concursul pentru aplicarea atît a prezentei convenții, cît și a legislației de asigurări sociale a celuilalt stat.
Articolul 27
Beneficiul scutirilor de taxe de timbru și de taxe consulare, prevăzute de către legislația uneia dintre părțile contractante pentru acele ce trebuie prezentate administrațiilor sau instituțiilor de asigurare socială ale acestei părți contractante, se extinde la actele corespunzătoare ce trebuie prezentate pentru aplicarea prezentei convenții administrațiilor sau instituțiilor de asigurare socială ale celeilalte părți contractante.
Toate actele, documentele și orice dovezi ce trebuie prezentate în executarea prezentei convenții sînt scutite de viza de legalizare.
Articolul 28
Comunicările pentru aplicarea prezentei convenții de către beneficiarii acestei convenții sau de către autorități, instituții sau organe de jurisdicție ale unui stat, adresate autorităților, instituțiilor sau organelor de jurisdicție ale celuilalt stat, sînt redactate în limba oficială a unuia sau a celuilalt stat.
Articolul 29
De ambele părți nu poate fi facuta nici o dificultate transferurilor financiare care rezultă din aplicarea atît a prezentei convenții, cît și a legislației de asigurări sociale a celeilalte părți, și, în special, cu privire la asigurarea voluntara și la regimurile complimentare de pensionare.
Autoritățile competente ale celor două state vor putea, de comun acord, sa încredințeze organismelor de legătură sarcina de a centraliza, în vederea transferării în celălalt stat, sumele rezultate din unele operații prevăzute în prezenta convenție.
Articolul 30
Transferurile prevăzute la art. 29 se efectuează în devize libere, pe baza cursului oficial de schimb în vigoare la data transferului.
Articolul 31
Toate dificultățile referitoare la aplicarea prezentei convenții vor fi soluționate, de comun acord, de către autoritățile prevăzute la art. 24.
În cazul în care nu ar fi posibil să se ajungă, pe aceasta cale, la o soluție, aceasta va trebui să fie cautata pe cale diplomatică.
Articolul 32
Fiecare parte contractantă va notifica celeilalte îndeplinirea procedurilor constituționale necesare, în ceea ce o privește, pentru intrarea în vigoare prezentei convenții. Aceasta va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care va urma datei ultimei notificări.
Articolul 33
Orice perioada de asigurare realizată în baza legislației unui stat, înainte de data intrării în vigoare a prezentei convenții, este luată în considerare dar numai pentru deschiderea dreptului la prestațiile prevăzute de dispozițiile prezentei convenții, în conformitate cu dispozițiile acesteia.
Articolul 34
Pentru personalul a cărui detașare este în curs la data intrării în vigoare a convenției, această dată constituie punctul de plecare al termenului prevăzut la art. 6 paragraful 1 al convenției.
Articolul 35
Prezenta convenție va rămîne în vigoare pe durata nedeterminată. Fiecare parte contractantă o va putea denunta cu un preaviz de 6 luni, notificat pe cale diplomatică.
În caz de denunțare, prevederile prezentei convenții vor rămîne aplicabile drepturilor dobîndite.
Încheiată la Paris la 16 decembrie 1976, în doua exemplare originale în limba română și în limba franceza, ambele texte avînd aceeași valoare.
Pentru guvernul
Republicii Socialiste România,
MANEA MANESCU
Pentru guvernul
Republicii Franceze,
RAYMOND BARRE
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.