Decizia nr. 237/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Adrian Rotaru, Rosemarie Rotaru, Mihaela Rotaru, Alexandra Rotaru și Paula Rotaru în Dosarul nr. 1.374/2000 al Judecătoriei Sibiu.

La apelul nominal se constata lipsa autorilor excepției, precum și a celorlalte părți (Matilda Pacurar și Gheorghe Pacurar), față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind ca dispozițiile

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorii excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 11 aprilie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.374/2000, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile de locuit cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Adrian Rotaru, Rosemarie Rotaru, Mihaela Rotaru, Alexandra Rotaru și Paula Rotaru.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata ca dispozițiile

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

sunt neconstituționale, deoarece încalcă prevederile art. 114 din Constituție, referitoare la delegarea legislativă, prin aceea ca reglementează într-un domeniu ce face "obiectul exclusiv al legilor organice, cum este Codul de procedură civilă". În opinia autorilor excepției legalizarea posibilității proprietarilor de a obține evacuarea necondiționată a chiriașilor pe calea ordonanței președințiale interverteste integral natura juridică a instituției "ordonanța președințială", întrucât evacuarea nu este o măsura provizorie în esenta sa, ci una definitivă, care soluționează însuși fondul dreptului. Or, aceasta are semnificatia abrogării implicite a dispozițiilor art. 581 și 582 din Codul de procedură civilă. Se mai susține ca prin aceleași dispoziții legale criticate sunt incalcate, de asemenea, și prevederile art. 48 alin. (1) din Constituție, referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, deoarece în cadrul procedurii ordonanței președințiale chiriașii nu își pot valorifica unele drepturi (dreptul de retenție asupra investițiilor efectuate la imobil, dreptul de a obține o locuinta corespunzătoare nevoilor locative ale familiei), fiind astfel prejudiciati în mod ireversibil. Totodată se invoca încălcarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 54, privind exercitarea drepturilor și a libertăților, considerându-se ca prin posibilitatea recurgerii la calea ordonanței președințiale proprietarii și-ar exercita cu rea-credința dreptul de proprietate, limitand drepturile chiriașilor, precum și a dispozițiilor cuprinse în art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, prin favorizarea proprietarilor și crearea unor privilegii, infirmandu-se astfel însăși ratiunea emiterii

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

care are în titulatura cuvintele "privind protecția chiriașilor".

Judecătoria Sibiu, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, ci, dimpotriva "își au temeiul constituțional în prevederile art. 43 alin. (1) și în cele ale art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituție". Instanța face referire și la jurisprudenta Curții Constituționale cu privire la constituționalitatea textului de lege criticat.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face referire la jurisprudenta Curții Constituționale care a stabilit ca în cazul ordonanțelor de urgenta nu se aplică limitarea prevăzută la art. 114 alin. (1) din Constituție numai pentru ordonanțele emise în baza unei legi de abilitare a Parlamentului, limitare care privește domeniul legilor organice. De asemenea, se considera ca prin textul de lege criticat nu sunt incalcate nici prevederile art. 16 și nici cele ale art. 54 din Constituție, întrucât este sancționată atitudinea chiriașului care, prin refuzul nejustificat de a încheia un nou contract de închiriere cu proprietarul căruia i s-a restituit imobilul, folosește în mod abuziv locuinta. Aceasta situație este asimilată cu ocuparea abuzivă a locuinței, cu privire la care practica judecătorească a apreciat ca este admisibilă procedura ordonanței președințiale pentru evacuare. Pe de altă parte, se arata ca "instituția ordonanței președințiale face parte din ansamblul procedurilor de judecată stabilite de lege, astfel cum prevede art. 125 alin. (3) din Constituție, și nu se poate susține ca prin instituirea acestei proceduri se aduce atingere dreptului privind accesul la justiție". În final, se considera ca prevederile art. 48 alin. (1) din Constituție nu au nici un fel de incidența în cauza, întrucât vizează controlul legalității actelor administrative, iar nu controlul constituționalității legilor și ordonanțelor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susținerile autorilor excepției, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul acestei excepții îl constituie dispozițiile

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, care au următorul cuprins: "Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriașului sau al fostului chiriaș de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale."

Criticile de neconstituționalitate vizează încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, în art. 48 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, în art. 54 privind exercitarea drepturilor și a libertăților, precum și a prevederilor cuprinse în art. 114 privind delegarea legislativă. Aceste texte legale au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 48 alin. (1): "Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.";

- Art. 54: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți.";

- Art. 114: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.

(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței.

(4) În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.

(5) Aprobarea sau respingerea ordonanțelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata că nu pot fi primite criticile referitoare la încălcarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 114 alin. (1), deoarece restrictia emiterii ordonanțelor în domenii care fac obiectul legilor organice nu este aplicabilă Guvernului în cazurile excepționale la care se referă art. 114 alin. (4) din Constituție. În aceste situații Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în absenta unei legi de abilitare, chiar și în domeniul legilor organice, deci fără să se aplice restrictia de reglementare prevăzută de art. 114 alin. (1) din Constituție. De altfel, constituționalitatea dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

a mai fost examinata de Curtea Constituțională, prin raportare la prevederile art. 114 din Constituție, constatandu-se, prin Decizia nr. 111 din 13 iunie 2000 și prin Decizia nr. 112 din 13 iunie 2000, ca excepția este neîntemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele conținute în deciziile amintite își mențin valabilitatea și în aceasta cauza.

Pe de altă parte, Curtea constata ca dispozițiile Codului de procedura civilă nu se referă la un domeniu care face obiectul de reglementare al legilor organice, domenii prevăzute în mod expres și limitativ de Constituție, susținerile autorilor excepției fiind, și sub acest aspect, neintemeiate.

Curtea retine, de asemenea, ca textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece nu instituie nici un fel de privilegii sau discriminări între proprietari sau între chiriași. În ceea ce privește pretinsa inegalitate dintre proprietari și chiriași, constând în "favorizarea proprietarilor" prin constituirea unui cadru legislativ ce le conferă privilegii, Curtea observa ca dispozițiile legale criticate pentru neconstituționalitate sancționează doar conduita contrară legii a unor chiriași.

Referitor la invocarea de către autorii excepției de neconstituționalitate a încălcării art. 48 din Constituție, Curtea constata ca acesta nu are incidența în cauza, deoarece reprezintă temeiul constituțional al răspunderii autorităților publice pentru vătămările produse cetățenilor printr-un act administrativ, prin încălcarea sau ignorarea drepturilor acestora.

Curtea retine că nu poate fi primită nici susținerea referitoare la încălcarea prin dispozițiile legale criticate a prevederilor art. 54 din Constituție privind exercitarea drepturilor și a libertăților, întrucât acestea consacra principiul exercitării cu buna-credința a drepturilor și a libertăților constituționale, principiu care nu este contrazis, sub nici o formă, prin textul art. 11 alin. (2) din ordonanța amintita. Dreptul proprietarului de a cere în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor și plata unor daune-interese pe calea ordonanței președințiale nu exclude, ci, dimpotriva, presupune exercitarea cu buna-credința de către proprietar a dreptului constituțional al accesului liber la justiție prevăzut la art. 21. Ideea susținută de autorii excepției privind legalizarea exercitării cu rea-credința a dreptului de proprietate nu are nici un temei, întrucât textul de lege criticat nu conține dispoziții de asemenea natură.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Adrian Rotaru, Rosemarie Rotaru, Mihaela Rotaru, Alexandra Rotaru și Paula Rotaru în Dosarul nr. 1.374/2000 al Judecătoriei Sibiu.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 noiembrie 2000.