Decizia nr. 259/2000

Articolul 6

din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/1998

contravine dispozițiilor art. 41 alin. (7) și (8), precum și celor ale art. 135 alin. (6) din Constituție, deoarece "instituie prezumția provenientei ilicite a unor mărfuri dacă documentele de livrare se găsesc în același vehicul cu marfa în discuție".

- Deoarece regimul accizelor pentru unele produse a fost reglementat prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 , Guvernul a încălcat dispozițiile art. 114 alin. (4) din Constituție, care prevăd ca ordonanțele de urgenta se adoptă numai în cazuri excepționale.

- Prevederile legale criticate sunt contrare dispozițiilor art. 134 din Constituție, deoarece "instituie un centralism, o etatizare și o hiperstrangulare a comerțului, inventandu-se sisteme de planificare și aprobare de către autoritățile statului până la nivelul circulației unei lăzi cu sticle de băuturi alcoolice sau a unor formulare tipizate".

Judecătoria Sectorului 1 București, exprimandu-și opinia, considera ca prevederile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/1998 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 148/1999 , sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 138 alin. (1) și ale art. 114 alin. (4) din Constituție. Se apreciază că nu se justifica reglementarea accizelor și a altor impozite indirecte pe calea ordonanței de urgenta, avându-se în vedere ca, potrivit art. 114 alin. (4) din Constituție, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în cazuri excepționale.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate în raport cu dispozițiile art. 134 din Constituție, instanța de judecată considera ca excepția este neîntemeiată.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca excepția este neîntemeiată. În legătură cu existenta "cazului excepțional" de care depinde adoptarea de către Guvern a ordonanței de urgenta, se arata ca aceasta reprezintă o situație de fapt, pe care, în mod succesiv, Guvernul și Parlamentul o vor aprecia. Și sub celelalte aspecte ale criticii de neconstituționalitate excepția este, în opinia președintelui Camerei Deputaților, neîntemeiată.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază, de asemenea, ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, deoarece din motivarea excepției nu rezultă ca se pun probleme de neconstituționalitate, ci de aplicare a actelor normative invocate de autorul excepției. În aceste condiții competența de soluționare revine instanței de judecată. Guvernul precizează totodată ca ordonanțele criticate au fost emise în temeiul

art. 114 din Constituție, iar Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/1998

a fost aprobată prin lege.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților și al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială "Aseas Internațional" - S.A. din București are ca obiect prevederile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, aprobată și modificată prin

Legea nr. 196/1998 , modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/1998 .

Examinând excepția, Curtea Constituțională constata ca, potrivit art. 57 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000, se abroga prevederile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 29 decembrie 1997, aprobată și modificată prin

Legea nr. 196/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 5 noiembrie 1998, cu modificările și completările ulterioare.

Întrucât excepția de neconstituționalitate a fost ridicată la 30 martie 2000, data la care dispozițiile legale criticate nu mai erau în vigoare, instanța de judecată avea obligația să constate ca acestea sunt abrogate și, pe cale de consecința, sa respingă excepția ca fiind inadmisibila, în temeiul

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora: "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei. [...] (6) Dacă excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională."

Asa fiind, Curtea urmează sa respingă excepția, ca fiind inadmisibila.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Aseas Internațional" - S.A. din București în Dosarul nr. 19.246/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 decembrie 2000.