Decizia nr. 225/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 25/1969

privind regimul străinilor, excepție ridicată de Matar Doureid în Dosarul nr. 299/2000 al Curții Supreme de Justiție Secția de contencios administrativ.

La apelul nominal a răspuns avocat Constantin Zarnescu pentru autorul excepției, lipsind celelalte părți față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită, și anume: Ministerul de Interne și Direcția generală de pașapoarte, străini și probleme de migrari.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului excepției arata ca dispozițiile

art. 20 din Legea nr. 25/1969

contravin prevederilor constituționale ale art. 19 alin. (3). De asemenea, sunt invocate prevederile art. 150 alin. (1) din Constituție, apreciindu-se ca dispozițiile legale criticate sunt abrogate. În concluzie se solicita admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public solicita admiterea excepției, deoarece considera ca

art. 20 din Legea nr. 25/1969

este abrogat prin efectul art. 150 alin. (1) din Constituție, fiind contrar prevederilor constituționale ale art. 19 privind extrădarea și expulzarea.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 5 mai 2000, pronunțată în Dosarul nr. 299/2000, Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 25/1969 , excepție ridicată de Matar Doureid.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prin

art. 20 din Legea nr. 25/1969

este încălcat art. 19 alin. (3) din Constituție, care prevede că expulzarea sau extrădarea se hotărăște de justiție. De aceea se considera ca dispozițiile

art. 20 din Legea nr. 25/1969

sunt abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție, abrogarea fiind rezultatul contrarietatii textului de lege criticat cu prevederile Legii fundamentale.

Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția invocată este nefondata.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția este intemeiata, deoarece dispozițiile legale criticate contravin prevederii constituționale înscrise în art. 19 alin. (3), astfel încât, în raport cu dispozițiile art. 150 alin. (1) din Constituție, ele trebuie considerate implicit abrogate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția de neconstituționalitate se referă la

art. 20 din Legea nr. 25/1969

privind regimul străinilor (publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 17 decembrie 1969), text care prevede: "Ministrul afacerilor interne poate ridica sau limita dreptul de ședere în România strainului care a încălcat legea română, precum și aceluia care prin atitudinea sau comportarea sa a adus prejudicii intereselor statului român."

Autorul excepției considera ca prin

art. 20 din Legea nr. 25/1969

au fost incalcate dispozițiile art. 19 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "Expulzarea sau extrădarea se hotărăște de justiție".

Măsura expulzării presupune dreptul statului de a interzice unui străin continuarea șederii pe teritoriul național, obligandu-l sa părăsească teritoriul statului în care își are reședința. În acest sens dreptul internațional impune anumite condiții de exercitare a dreptului statului de a expulza străinii. Astfel, de exemplu, art. 13 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin

Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, stabilește ca: "Un străin care se afla în mod legal pe teritoriul unui stat parte la prezentul pact nu poate fi expulzat decât în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea și, dacă ratiuni imperioase de securitate naționala nu se opun, el trebuie să aibă posibilitatea de a prezenta considerentele care pledeaza împotriva expulzării sale și de a obține reexaminarea cazului sau de către o autoritate competentă ori de către una sau mai multe persoane special desemnate de aceasta autoritate, fiind reprezentat în acest scop."

Deși în prevederile

art. 20 din Legea nr. 25/1969

sunt folosite expresiile "ridicare" sau "limitare" a dreptului de ședere în România pentru strainul care a încălcat legea română sau a adus prejudicii statului, iar nu expresia "expulzare", art. 21 alin. (3) din aceeași lege permite totuși ministrului de interne sa dispună "expulzarea" strainului atunci când acesta nu se conformează ordinului de a părăsi țara.

Fața de aceasta situație Curtea constata ca dispozițiile

art. 20 din Legea nr. 25/1969 , în temeiul cărora ministrul de interne poate ridica sau limita dreptul de ședere în România a unui străin, pot avea ca efect expulzarea sa, ceea ce contravine dispozițiilor art. 19 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora expulzarea se hotărăște de justiție.

Întrucât dispozițiile

art. 20 din Legea nr. 25/1969

(act normativ preconstitutional) sunt contrare prevederilor constituționale, Curtea Constituțională constata ca acestea sunt abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din Legea fundamentală, conform căruia "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții".

În consecința, excepția de neconstituționalitate urmează să fie admisă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 150 alin. (1) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Matar Doureid în Dosarul nr. 299/2000 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ și constata ca dispozițiile

art. 20 din Legea nr. 25/1969

privind regimul străinilor nu mai sunt în vigoare potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție.

Definitivă și obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2000.