Decizia nr. 268/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998 , excepție ridicată de Razvan Ionut Stan în Dosarul nr. 459/2000 al Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa autorului excepției și a Societății Comerciale "Banca Comercială Română"-S.A. din București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată, întrucât nu exista neconcordante între textul de lege criticat și dispozițiile constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 14 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 459/2000, Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998 . Excepția a fost ridicată de Razvan Ionut Stan, reclamant într-o acțiune de contencios administrativ formulată împotriva Băncii Comerciale Române S.A. din București. În cadrul acestei acțiuni reclamantul a solicitat băncii lista scrisă cuprinzând demnitarii și funcționarii publici (inclusiv soți/sotii și rude) care au beneficiat de credite cu dobânda preferentiala acordată de Bancorex-S.A. Întrucât refuzul paratei de a furniza informațiile cerute s-a bazat pe invocarea

art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998 , reclamantul a ridicat excepția de neconstituționalitate a acestor texte de lege.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998

pot și trebuie să fie aplicate numai în concordanta cu art. 31 din Constituție, care consacra dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public, statornicind ca acest drept nu poate fi îngrădit. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate restricțiile pe care le stabilesc textele ce fac obiectul excepției nu sunt necesare într-o societate democratica în care trebuie să existe liberul acces al publicului la informațiile de interes public și controlul efectiv al societății civile asupra activității funcționarilor publici și, în genere, asupra chestiunilor de interes public. În acest sens autorul înțelege să se refere și la alte texte constituționale, și anume la art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2) și art. 51.

Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca

art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998

sunt constituționale. În argumentarea acestui punct de vedere se arata, în esenta, ca textele art. 35-37 din Legea bancară ocrotesc un interes de ordin privat, băncile fiind, indiferent de structura și de capitalul lor social, persoane juridice de drept privat, care prestează servicii specifice unor persoane, intrand în raporturi juridice comerciale, guvernate în mod preponderent de reguli și principii situate în afară unui regim juridic de drept public. Totodată președintele Camerei Deputaților apreciază ca art. 35-37 din Legea bancară au și valoarea unor norme ce protejeaza un interes public. În absenta textelor criticate accesul unor terți neautorizati la secretul bancar ar crea o stare de insecuritate în mediul de afaceri, o neincredere între investitori, care ar bloca inițiativa privată și operațiunile comerciale. În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 15 alin. (1) și ale art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, concentrate asupra ideii de apărare și promovare a drepturilor și libertăților fundamentale, președintele Camerei Deputaților considera ca "nu se poate admite o contrapunere între dreptul la informație și dreptul la respectarea și ocrotirea vieții intime, familiale și private, între dreptul persoanei de a avea acces la informațiile de interes public și obligația statului de a crea și menține elementele de consolidare a economiei de piața". Observând ca Legea fundamentală nu conține o definiție a "informațiilor de interes public" și, de altfel, nici a notiunii "interes public", președintele Camerei Deputaților conchide în sensul că "sfera privată nu poate fi situata, din punct de vedere constituțional, într-un plan secund față de sfera publică, iar informațiile concentrate de instituții care sunt menite sa servească publicul nu dobândesc, în mod automat, un caracter public".

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate "nu vin în contradictie cu dispozițiile constituționale, întrucât, pe de o parte, art. 31 din Constituție face referire precisa la natura informațiilor, respectiv cele de interes public, pe când

art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998

are în vedere informații ce țin de domeniul privat, respectiv cele privind pe titularii de conturi, conturile și tranzacțiile cu acestea".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. 35, 36 și 37 din Legea bancară nr. 58/1998 , care au următorul cuprins:

- art. 35: "Banca va păstra confidențialitatea tuturor tranzacțiilor și serviciilor pe care le oferă, inclusiv cu privire la identitatea titularilor conturilor.";

- art. 36: "Personalul unei bănci, supus prevederilor prezentei legi, nu are dreptul de a folosi sau de a dezvălui, nici în timpul activității, nici după încetarea acesteia, fapte sau date care, devenite publice, ar dăuna intereselor ori prestigiului unei bănci sau vreunui client al acesteia.

Prevederile de mai sus se aplică și persoanelor care obțin informații de natura celor arătate, din rapoarte ori alte documente ale băncii.";

- art. 37: "Orice membru al consiliului de administrație al unei bănci, precum și toate persoanele care participa la activitatea băncii sunt obligate sa păstreze secretul profesional. Informații privind sumele depuse și operațiunile efectuate pe numele persoanelor fizice și juridice se vor transmite numai titularilor sau reprezentanților lor legali, iar în cauzele penale în care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva titularului, la cererea scrisă a procurorului sau a instanței judecătorești. Personalul băncii nu poate uza, în folos personal, de informațiile bancare pe care le deține sau de care a luat cunoștința în orice mod.

Prevederile alin. 1 se aplică și persoanelor care obțin, din activitatea de control și supraveghere sau din rapoarte ori documente ale băncii, informații de natura celor arătate mai sus."

Autorul excepției considera ca dispozițiile

art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998

contravin, în principal, prevederilor constituționale ale art. 31 și, în subsidiar, celor ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2) și ale art. 51, texte care au următoarea redactare:

- art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- art. 15 alin. (1): "Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.";

- art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- art. 31: "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autoritățile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corecta a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau siguranța naționala.

(4) Mijloacele de informare în masa, publice și private, sunt obligate să asigure informarea corecta a opiniei publice.

(5) Serviciile publice de radio și de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale și politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii și controlul parlamentar asupra activității lor se reglementează prin lege organică.";

- art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie."

I. Principala critica de neconstituționalitate privește încălcarea dispozițiilor art. 31 din Constituție, referitoare la dreptul la informație.

Examinând sub acest aspect excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

Textele de lege criticate au în vedere instituirea unui regim de stricta confidențialitate asupra unor date, fapte și elemente ce țin de funcționarea instituțiilor bancare, instituții cu caracter privat care stabilesc cu clienții lor și cu alți parteneri de afaceri raporturi de drept civil sau comercial, adică raporturi de drept privat, iar nu de drept public. Astfel fiind, dispozițiile art. 31 din Constituție, text care privește dreptul persoanelor de a avea acces neingradit la orice informație de interes public, nu au nici o legătură cu activitățile bancare, iar argumentele aduse de autorul excepției în scopul de a demonstra o eventuala limitare a exercitării acestui drept sunt, în ipoteza reglementării criticate, simple speculatii. Nu este vorba, într-adevăr, de nici o limitare a accesului la informații de interes public, pentru ca informațiile avute în vedere sunt, prin excelenta, de interes privat. Este ceea ce rezultă și din alin. (2) al art. 31 din Constituție, care obliga autoritățile publice să asigure, potrivit competentelor ce le revin, informarea corecta a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal; or, băncile nu sunt entități care să facă parte din categoria autorităților publice.

Secretul operațiunilor bancare reprezintă o condiție esențială pentru funcționarea instituțiilor din această categorie. Fără aplicarea acestui principiu activitatea bancară ar fi imposibila, deoarece s-ar prejudicia nu numai interesele băncii, ci și interesele partenerilor acesteia. Atât activitatea băncilor, cat și, de regula, cea a clienților acestora au caracter lucrativ și se supun legilor concurentei, ceea ce presupune respectarea confidențialității operațiunilor.

Întrucât totalitatea raporturilor dintre bănci și clienții lor se întemeiază pe contracte, secretul operațiunilor, astfel cum este reglementat prin textele de lege a căror constituționalitate este contestată, face parte, de drept, din contractele respective. Nerespectarea unor asemenea obligații contractuale face să se nasca răspunderea contractuală a părții vinovate. Pentru personalul băncilor respectarea confidențialității datelor și a operațiilor prevăzute de lege tine de secretul profesional, iar încălcarea unor asemenea îndatoriri poate atrage, alături de răspunderea în raporturile de serviciu, chiar răspunderea penală.

Legea bancară nr. 58/1998

nu exclude divulgarea datelor protejate, dar numai atunci când în cauzele penale s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva titularului și numai la cererea scrisă a procurorului ori a instanței judecătorești.

II. Autorul excepției a indicat ca temei constituțional al sesizării și dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2) și ale art. 51 din Legea fundamentală.

Curtea constata ca, în raport cu motivele invocate în sprijinul excepției de neconstituționalitate, textele indicate nu sunt relevante, neavând nici o concludenta pentru soluționarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum și al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998 , excepție ridicată de Razvan Ionut Stan în Dosarul nr. 459/2000 al Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 decembrie 2000.