Decizia nr. 23/2001

Florin Bucur Vasilescu - președinte

Costica Bulai - judecător

CONSTANTIN Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Comat" - S.A. din Constanta în Dosarul nr. 5.772/1999 al Tribunalului Constanta - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă Constantin Marcu, comisar principal al Gărzii financiare centrale, pentru Garda financiară Constanta, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Gărzii Financiare Constanta solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată, considerând că nu sunt incalcate prevederile art. 41 alin. (1), (2) și (7), ale art. 134 alin. (2) lit. a) și nici cele ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, deoarece dispozițiile legale criticate, potrivit cărora documentele de proveniență trebuie să însoțească mărfurile, indiferent de locul în care se afla, nu sunt de natura sa ingradeasca dreptul de proprietate garantat de Constituție prin art. 41 și 135 și, de asemenea, nici principiul libertății comerțului consacrat prin art. 134 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală. Aceste cerințe ale legii, a căror nerespectare constituie contravenție, au ca scop prevenirea evaziunii fiscale, iar nu dovedirea caracterului licit al averii, prezumat prin alin. (7) al art. 41 din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece dispozițiile

art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 , astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , nu contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 41 alin. (1), (2) și (7), referitoare la protecția proprietății private, în art. 134 alin. (2) lit. a), referitoare la libertatea comerțului, și nici celor cuprinse în art. 135 alin. (1) și (6), referitoare la proprietate. Se mai susține ca, potrivit alin. (8) al art. 41 din Constituție, "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii". Or, nerespectarea textului de lege criticat constituie contravenție, în condițiile stabilite prin această lege. Totodată se subliniaza ca obligația comercianților de a avea documente de proveniență care trebuie să însoțească mărfurile pe timpul transportului, al depozitarii sau al comercializării nu are nici o legătură cu prezumția dobândirii licite a averii, scopul legiuitorului fiind de prevenire a evaziunii fiscale și de asigurare a respectării legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 1 februarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 5.772/1999, Tribunalul Constanta - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 126 din 29 august 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998. Excepția a fost ridicată de recurenta petenta Societatea Comercială "Comat" - S.A. din Constanta în recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 3.199 din 1 martie 1999 a Judecătoriei Constanta, prin care a fost respinsă plângerea acesteia formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor al Gărzii financiare Constanta. Contravenienta a fost sancționată pentru ca a transportat produse fără să prezinte documente de proveniență în condițiile legii.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca acest text de lege ingradeste dreptul de proprietate privată, ocrotit de prevederile art. 41 alin. (1) și (2), precum și de cele ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție. Totodată se apreciază ca se încalcă și prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, referitoare la obligația statului de a asigura libertatea comerțului. În opinia autorului excepției, prin dispozițiile legale criticate se aduce atingere prezumției dobândirii licite a bunurilor, prevăzută în alin. (7) al art. 41 din Constituție și astfel se ajunge la "reinstaurarea unor prevederi ale

Legii nr. 18/1968 ". Pe de altă parte, se susține ca bunurile nu au intrat în sfera comercializării și de aceea nu s-a adus nici o atingere intereselor populației, ocrotite prin dispozițiile

Legii nr. 12/1990 .

Tribunalul Constanta - Secția civilă, exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, considera ca dispozițiile

art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990

nu încalcă principiul constituțional al ocrotirii egale a proprietății, prevăzut de art. 41 alin. (2), și nici prezumția caracterului licit al dobândirii averii, instituită prin art. 41 alin. (7) din Constituție. Se precizează ca modificarea

art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990

prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998

a urmărit prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, iar nu instituirea unei obligații a deținătorului bunurilor de a face dovada caracterului licit al dobândirii acestora, pe timpul transportului, al depozitarii sau al comercializării.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca invocarea încălcării art. 41 alin. (1) din Constituție în susținerea neconstitutionalitatii dispozițiilor

art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite nu poate fi reținută, întrucât art. 41 alin. (1) din Constituție face parte din titlul II ("Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale"), capitolul II ("Drepturile și libertățile fundamentale"), fără a avea legătură cu comportamentul agenților economici, cărora legiuitorul are atributul de a le norma conduita, pentru protejarea populației. Se mai apreciază că nu poate fi reținut nici argumentul privind neconstituționalitatea

art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990

(modificat și completat prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 ), în raport cu prevederile art. 41 alin. (7) din Constituție, întrucât textul de lege criticat nu are legătură cu confiscarea averii dobândite licit, caz în care caracterul licit al dobândirii se prezuma. În concluzie, se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere comunicat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 126 din 29 august 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998. Aceste dispoziții au următorul conținut: "Constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte: [...]

e) efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se afla, pe timpul transportului, al depozitarii sau al comercializării. Prin <<documente de proveniență>> se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externa sau orice alte documente stabilite prin lege."

În opinia autorului excepției acest text de lege ingradeste dreptul de proprietate privată, incalcand prevederile art. 41 alin. (1), (2) și (7) din Constituție, potrivit cărora: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. [...]

(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma."

Autorul excepției susține, de asemenea, ca dispozițiile legale criticate contravin și prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, potrivit cărora "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție". De asemenea, considera ca acestea sunt contrare și dispozițiilor art. 135 alin. (1) din Constituție, care prevede că: "Statul ocrotește proprietatea", precum și ale alin. (6) al aceluiași articol, conform cărora "Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă".

Examinând excepția, Curtea constata ca sunt neintemeiate, sub toate aspectele, criticile de neconstituționalitate, deoarece textul

art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 , astfel cum a fost modificat prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , nu instituie obligația deținătorului bunurilor de a dovedi caracterul licit al dobândirii acestora, ci obligația acestuia de a poseda documente de proveniență care să însoțească mărfurile pe timpul transportului, al depozitarii sau al comercializării. Aceasta obligație are ca scop prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, evaziune care dauneaza și intereselor consumatorilor, a căror protejare constituie însuși scopul legii. Dispozițiile legale criticate nu au legătură cu confiscarea averii dobândite licit, caz în care caracterul licit al dobândirii bunului se prezuma. Totodată, potrivit art. 41 alin. (8) din Constituție, "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii", situație în care prezumția instituită prin alin. (7) al aceluiași articol este rasturnata, iar bunurile pot fi confiscate în condițiile legii. De asemenea, în conformitate cu prevederile constituționale ale art. 41 alin. (1), invocate chiar de autorul excepției, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar potrivit art. 49 alin. (1) din Constituție "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, [...]". Prin urmare, restrangerea exercițiului unor drepturi, prin lege, în condițiile menționate, este conformă prevederilor constituționale, iar nu contrară acestora, scopul textului de lege criticat fiind declarat de însuși titlul

Legii nr. 12/1990 , și anume protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite.

Curtea observa ca prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție nu au nici o legătură cu dispozițiile legale criticate, deoarece nu se pune problema ocrotirii diferite, prin lege, a proprietății private în funcție de titular.

Referitor la criticile de neconstituționalitate privind încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, Curtea constata ca ocrotirea proprietății private, precum și "inviolabilitatea" acesteia sunt asigurate numai "în condițiile legii", condiție respectata în speta.

Curtea retine că nu sunt incalcate nici prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, întrucât dispozițiile

art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 , astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , nu contravin obligației statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, și nici celei de a crea cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, ci, dimpotriva, reprezintă tocmai dispoziții legale menite să asigure îndeplinirea acestei obligații, precum și a celei prevăzute în alin. (2) lit. f) din același text constituțional referitor la obligația statului de a asigura "[...] crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții", verificarea documentelor de proveniență a mărfurilor având și acest rol. Totodată Curtea observa ca aceste prevederi constituționale nu se referă la conduita persoanelor în efectuarea diferitelor acte sau fapte de comerț.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "COMAT" - S.A. din Constanta în Dosarul nr. 5.772/1999 al Tribunalului Constanta - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 ianuarie 2001.