Decizia nr. 254/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Valentin Bolocan în Dosarul nr. 980/2000 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal se constata lipsa autorului excepției, precum și a părților: Curierul Național și Maria Teodosiu, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, considerând ca dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, referitoare la punerea în mișcare a acțiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 22 din Constituție, deoarece nu sunt incalcate nici principiul egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și nici dreptul la viața și la integritate fizica și psihică al inculpatului, autor al excepției. Se mai arata ca textul de lege criticat nu conține dispoziții discriminatorii sau de natura sa lezeze principiile și drepturile constituționale invocate ca temei al excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 12 mai 2000, pronunțată în Dosarul nr. 980/2000, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Valentin Bolocan.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, care prevăd ca punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere, sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi și ale art. 22 din Constituție conform cărora integritatea fizica și psihică a persoanei este garantată. Sub acest din urma aspect se invoca faptul ca o dată cu pornirea procesului penal, la plângerea prealabilă a persoanei vătămate persoana reclamata devine inculpat. Or, arata autorul excepției, nu este drept ca în anumite cazuri să se efectueze acte de urmărire penală înainte de trimiterea în judecata, iar în alte cazuri să se procedeze în mod diferit.

Judecătoria Sectorului 5 București, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, arătând ca prin instituirea procedurii plângerii prealabile nu se creează privilegii pentru persoana vătămată și nu se fac diferentieri în funcție de calitatea persoanelor, astfel că nu se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. De asemenea, se mai arata ca prin atribuirea calității de "inculpat" unei persoane nu se încalcă dreptul acesteia la integritate psihică, prevăzut la art. 22 din Constituție, deoarece, potrivit art. 23 din Codul de procedură penală, "inculpat" se numește persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală și este parte în procesul penal. Susținerea inculpatului, în sensul că se încalcă egalitatea în drepturi și integritatea psihică, dacă făptuitorul devine inculpat în urma plângerii prealabile a persoanei vătămate, iar nu prin rechizitoriul procurorului, este neîntemeiată. De asemenea, instanța arata ca egalitatea în drepturi nu înseamnă uniformitate și nu este contrară principiului egalității consacrat în art. 16 din Constituție, care nu se opune la instituirea unor reguli speciale, atâta timp cat acestea asigura egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepția nu este intemeiata, întrucât dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală nu creează privilegii sau discriminări, astfel că nu pot fi considerate ca fiind contrare art. 16 alin. (1) din Constituție. În continuare se arata ca principiul egalității nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluții diferite pentru situații diferite.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere."

Textele constituționale, invocate de autorul excepției ca fiind incalcate, sunt:

- art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- art. 22: "(1) Dreptul la viața, precum și dreptul la integritate fizica și psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă."

Curtea observa ca, deși autorul excepției invoca întregul text al art. 22 din Constituție, din examinarea cererii prin care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate rezultă ca în realitate au fost avute în vedere numai prevederile alin. (1) al art. 22 din Constituție.

Autorul excepției considera ca este neconstitutionala instituția plângerii prealabile, condiție necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, deoarece persoana împotriva căreia se formulează o astfel de plângere devine automat inculpat; or, considera autorul excepției, nu este drept ca în anumite cazuri să se efectueze acte de urmărire penală înainte de trimiterea în judecata, iar în alte cazuri să se procedeze în mod diferit.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea constata că nu poate fi reținută nici una dintre criticile formulate, pentru următoarele considerente:

Condiționarea punerii în mișcare a acțiunii penale de existenta plângerii prealabile a persoanei vătămate reprezintă o excepție de la regula generală a oficialitatii procesului penal, înscrisă în art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală. Situațiile în care este necesară plângerea prealabilă se împart în două categorii: în cazul anumitor infracțiuni, prevăzute expres și limitativ de lege, plângerea prealabilă se depune direct la instanța de judecată, iar în cazul altor infracțiuni, determinate, de asemenea, prin lege, plângerea trebuie adresată organului de cercetare penală sau procurorului competent, sesizarea instanței urmând să se facă prin rechizitoriul procurorului. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". Asa fiind, stabilirea infracțiunilor în cazul cărora este necesară plângerea prealabilă, a acelora în care trebuie efectuată urmărirea penală, precum și a acelora în cazul cărora sesizarea instanței de judecată se face prin plângerea prealabilă directa a persoanei vătămate este lăsată de Constituție la libera opțiune a legiuitorului.

Curtea observa ca în orice proces penal, începând din momentul declanșării sale (începerea urmăririi penale sau sesizarea instanței de judecată), sunt implicate diferite părți: invinuit, inculpat, parte vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente părți care au drepturi și obligații egale. Norma procedurala penală criticata nu prevede privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru nici una dintre părțile procesului penal, iar distincțiile făcute între calitatea părților nu înseamnă nici privilegii și nici discriminări.

Calitatea procesuala de inculpat este definită la art. 23 din Codul de procedură penală, potrivit căruia: "Persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală este parte în procesul penal și se numește inculpat." Aceasta calitate de inculpat nu reprezintă o prejudecare a cauzei și nu rastoarna prezumția de nevinovatie prevăzută la art. 23 alin. (8) din Constituție, conform căruia "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată". De asemenea, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate, care, la fel ca și oricare parte din procesul penal, își poate exercita dreptul la apărare și poate solicita administrarea oricăror probe legale pentru combaterea susținerilor formulate în acuzare. În vederea apărării împotriva unor inculpari vadit nefondate sau tendențioase inculpatul are la dispoziție și mijloace de drept penal, având posibilitatea să se adreseze organelor de urmărire penală în vederea tragerii la răspundere penală a celor care l-au reclamat, pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzută la art. 259 din Codul penal.

Curtea constata, de asemenea, ca art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravine nici prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituție referitoare la garantarea dreptului la viața, precum și a dreptului la integritate fizica și psihică ale persoanei, deoarece, în mod evident, acest text nu conține dispoziții de natura sa aducă atingere acestor drepturi fundamentale ale omului, obiectul reglementării sale constituindu-l doar procedura de punere în mișcare a acțiuni penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.

De altfel, asupra constituționalității dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, statuand ca acest text este constituțional (de exemplu, prin Decizia nr. 161 din 21 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 23 octombrie 2000, și prin Decizia nr. 197 din 12 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 1 noiembrie 2000).

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine modificarea acestei jurisprudente, urmează ca excepția să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Valentin Bolocan în Dosarul nr. 980/2000 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 decembrie 2000.