Decizia nr. 51/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 6, art. 11 și ale

art. 25-28 din Legea nr. 60/1991

privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 55/1994

privind majorarea limitelor minime și maxime ale amenzilor contravenționale stabilite prin acte normative aflate în vigoare la 1 iunie 1994, excepție ridicată de Rodica Neagu în Dosarul nr. 3.734/2000 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal a răspuns autorul excepției, constatandu-se lipsa Ministerului de Interne - Secția 17 Poliție, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției de neconstituționalitate solicita admiterea acesteia, arătând ca dispozițiile legale criticate contravin art. 36 din Constituție privind libertatea întrunirilor. Astfel, se susține ca

art. 6 din Legea nr. 60/1991 , stabilind ca organizarea adunărilor publice se declara la primăriile pe teritoriul cărora acestea urmează să se desfășoare, încalcă textul constituțional menționat, care nu prevede o asemenea obligativitate, iar art. 11 din aceeași lege da posibilitatea primăriilor sa decidă interzicerea desfășurării întrunirilor, ceea ce echivaleaza cu încălcarea dreptului însuși. În ceea ce privește dispozițiile

art. 25-28 din Legea nr. 60/1991

se apreciază ca este neconstitutionala aplicarea de sancțiuni pentru încălcarea unor prevederi ce sunt, la rândul lor, neconstituționale. Se depun note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, ca fiind nefondata, deoarece apreciază ca dispozițiile art. 6, art. 11 și ale

art. 25-28 din Legea nr. 60/1991

nu contravin prevederilor art. 36 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 27 aprilie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 3.734/2000, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6, art. 11 și ale

art. 25-28 din Legea nr. 60/1991

privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 55/1994

privind majorarea limitelor minime și maxime ale amenzilor contravenționale stabilite prin acte normative aflate în vigoare la 1 iunie 1994, excepție ridicată de Rodica Neagu într-o cauza civilă având ca obiect plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție din 18 mai 1999, întocmit de Secția 17 Poliție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile legale criticate încalcă dispozițiile art. 36 din Constituție privind libertatea întrunirilor, prin aceea ca impun diferite condiții, ca de exemplu declararea adunărilor publice la primăriile pe teritoriul cărora acestea urmează să se desfășoare.

Judecătoria Sectorului 5 București, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin textului constituțional invocat, ele fiind "de natura a proteja valorile enumerate expres în art. 49 alin. (1) din Constituție".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât libertatea întrunirilor poate fi supusă prin lege unor limitări sau condiționari, îndeosebi pentru ca ordinea publică și securitatea naționala sa nu fie afectate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 6, art. 11 și ale

art. 25-28 din Legea nr. 60/1991

privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, modificată cu privire la

art. 26 alin. 2 prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1994

privind majorarea limitelor minime și maxime ale amenzilor contravenționale stabilite prin acte normative aflate în vigoare la 1 iunie 1994, dispoziții al căror conținut este următorul:

- Art. 6: "Organizarea adunărilor publice se declara la primăriile municipale, orășenești sau comunale, pe teritoriul cărora acestea urmează să se desfășoare.";

- Art. 11: "Decizia prin care se interzice desfășurarea adunării publice se comunică în scris organizatorului, cu arătarea motivelor care au determinat-o, în termen de 48 de ore de la primirea declarației scrise.";

- Art. 25: "Încălcarea dispozițiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală.";

- Art. 26: "Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, sa întrunească elementele constitutive ale unor infracțiuni:

a) organizarea și desfășurarea de adunări publice nedeclarate, neinregistrate sau interzise;

b) nerespectarea orelor de desfășurare, traseelor de deplasare sau locului și perimetrului destinat adunării publice;

c) neluarea de către organizatori a măsurilor de întrerupere a adunării publice, când constata ca au intervenit fapte de natura celor prevăzute în art. 2;

d) participarea la adunări publice nedeclarate sau interzise și urmate de refuzul părăsirii locurilor de desfășurare a acestora, la avertizarile și somatiile organelor de ordine făcute potrivit legii;

e) introducerea sau portul de către persoanele participante, în locurile destinate desfășurării adunărilor publice, a armelor de orice fel, materialelor explozive sau incendiare, a substanțelor iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant, ori a altor obiecte ce se pot utiliza în acțiuni de violenta;

f) instigarea prin orice mijloace, inițierea sau recurgerea la acțiuni violențe sau alte manifestări, cu intenția de zadarnicire ori tulburare, în orice mod, a adunărilor publice;

g) opunerea cu violenta organizatorilor sau imputernicitilor acestora ori împiedicarea lor de a-și exercită atribuțiile legale privind asigurarea ordinii în desfășurarea adunărilor publice;

h) refuzul de a părăsi imediat adunarea, dacă măsura a fost dispusă de conducătorii acțiunilor;

i) organizarea sau participarea la contramanifestatii desfășurate în același timp și în același loc cu adunările publice declarate, indiferent de modul lor de exprimare;

j) introducerea sau desfacerea băuturilor alcoolice în locurile destinate desfășurării adunărilor publice, pe toată durata acestora;

k) refuzul de a părăsi imediat adunarea la solicitarea organelor de ordine, potrivit legii.

Contravențiile prevăzute la lit. a) - c) se sancționează cu închisoare contravențională de la o luna la 6 luni sau cu amendă de la 300.000 la 800.000 lei, iar cele prevăzute la lit. d) - k) cu închisoare contravențională de la o luna la 3 luni sau cu amendă de la 100.000 la 300.000 lei.";

- Art. 27: "Contravențiile prevăzute la art. 26 se constata de către primari sau împuterniciții acestora anume desemnați, ofițerii și subofiterii de poliție și jandarmerie.";

- Art. 28: "Dispozițiile prezentei legi, referitoare la constatarea și sancționarea contravențiilor, se completează cu cele ale Legii privind stabilirea și sancționarea contravențiilor și ale Legii pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, în ce privește închisoarea contravențională."

Autorul excepției considera, în esenta, ca aceste dispoziții legale, care condiționeaza organizarea adunării publice de obținerea unei autorizari prealabile din partea primăriei pe teritoriul căreia aceasta urmează să se desfășoare, contravin art. 36 din Constituție, care prevede: "Mitingurile, demonstrațiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic, fără nici un fel de arme."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă.

I. În legătură cu constituționalitatea prevederilor

art. 6 din Legea nr. 60/1991 , prin raportare la dispozițiile art. 36 din Constituție, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 199 din 23 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000. Cu acel prilej, respingând excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 și 10 din Legea nr. 60/1991 , Curtea Constituțională a reținut următoarele: "Dispozițiile art. 36 trebuie corelate cu cele ale art. 49 din Constituție, în sensul că exercițiul libertății întrunirilor poate comporta anumite restrangeri și condiționari, potrivit legii, tocmai pentru ca drepturile și libertățile garantate de Constituție cetățenilor, interesele acestora și, implicit, ordinea publică și securitatea naționala sa nu fie afectate.

Din perspectiva art. 11 și 20 din Constituție Curtea, observa ca, de altfel, art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede că exercițiul dreptului de întrunire poate face obiectul unor restrictii care, potrivit legii, constituie măsuri necesare într-o societate democratica, între altele pentru apărarea ordinii, a moralei sau a drepturilor și libertăților altora. În acest sens, în cauzele "Platform «Arzte fur das Leben» contra Austriei", 1985, și "Rassemblement jurassien contra Elvetiei", 1979, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut ca art. 11 presupune ca fiecare stat este în drept sa adopte măsuri rezonabile și adecvate pentru a asigura desfășurarea pașnică a manifestatiilor licite ale cetățenilor săi și ca pentru întrunirile ce au loc pe căile publice nu este exagerata impunerea obligației de a se obține o autorizație prealabilă, întrucât autoritățile au posibilitatea, în aceste condiții, sa vegheze asupra respectării ordinii publice și sa ia măsurile necesare pentru ca libertatea manifestatiilor să fie pe deplin asigurata."

Prin aceeași decizie Curtea Constituțională a mai constatat "ca dispozițiile legale criticate, deși preconstitutionale, nu intra sub incidența art. 150 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia «Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții», deoarece nu încalcă prevederile constituționale ale art. 36" și în consecința excepția privind neconstituționalitatea prevederilor

art. 6 din Legea nr. 60/1991

a fost respinsă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenței Curții, soluția pronunțată anterior își menține valabilitatea și în cauza de fața.

II. Cea de-a doua critica de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 60/1991 , în legătură cu care se susține ca stabilirea posibilității ca primăriile sa decidă "interzicerea desfășurării întrunirilor (adunărilor publice) înainte de începerea exercitării dreptului liber la întrunire" echivaleaza "în fapt cu însăși încălcarea dreptului".

Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca textul criticat, care prevede că "Decizia prin care se interzice desfășurarea adunării publice se comunică în scris organizatorului, cu arătarea motivelor care au determinat-o, în termen de 48 de ore de la primirea declarației scrise", nu încalcă, asa cum considera autorul excepției, art. 36 din Constituție referitor la libertatea întrunirilor.

Curtea retine ca, dimpotriva, instituind obligativitatea comunicării către organizator a deciziei prin care se interzice desfășurarea adunării publice, precum și a motivelor care au determinat-o,

art. 11 din Legea nr. 60/1991

creează posibilitatea pentru organizatorul adunării sa ia cunoștința de conținutul deciziei și sa combata motivele care au justificat-o.

Asa fiind, și aceasta critica de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.

III. În sfârșit, autorul excepției considera ca "aplicarea unor sancțiuni prevăzute în

art. 25-28 din Legea nr. 60/1991

pentru încălcarea unor dispoziții neconstituționale (arătate mai sus)" este, de asemenea, neconstitutionala.

Examinând conținutul prevederilor criticate, Curtea nu poate retine contrarietatea acestora față de dispozițiile art. 36 din Constituție invocate de autorul excepției ca fiind incalcate, și, în consecința, și aceasta sustinere urmează să fie înlăturată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6, art. 11 și ale

art. 25-28 din Legea nr. 60/1991

privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 55/1994

privind majorarea limitelor minime și maxime ale amenzilor contravenționale stabilite prin acte normative aflate în vigoare la 1 iunie 1994, excepție ridicată de Rodica Neagu în Dosarul nr. 3.734/2000 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2001.