Decizia nr. 253/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 131 alin. (3), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Asociația profesională română de comunicații prin cablu în Dosarul nr. 453/2000 al Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14 noiembrie 2000, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 21 noiembrie 2000 și apoi la 28 noiembrie 2000.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 15 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 453/2000, Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 131 alin. (3), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Asociația profesională română de comunicații prin cablu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

art. 131 alin. (3), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 8/1996

contravin prevederilor art. 21 și ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție. Astfel se susține ca procedura de soluționare a litigiilor privind drepturile patrimoniale și metodologiile ce trebuie să fie negociate cu utilizatorii încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție, întrucât nu exista nici o cale de atac în justiție împotriva modului în care este soluționat litigiul dintre utilizatori și organismele de gestiune colectivă, deși acest litigiu este de natura civilă. Se mai arata ca dispozițiile art. 131 alin. (4) din lege prevăd ca Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor decide forma definitivă a tabelelor și metodologiilor pe care le înaintează Guvernului spre aprobare, iar dispozițiile art. 151 din aceeași lege prevăd ca litigiile privind drepturile de autor se soluționează de organele jurisdicționale, iar nu de către instanțele judecătorești. Totodată se considera ca legea nu prevede nicaieri posibilitatea ca una dintre părțile care a participat la negocieri și care este nemultumita de decizia Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor sa o poată ataca la instanțele judecătorești. Sub un alt aspect autorul excepției susține ca textul de lege criticat impune titularilor de drepturi și utilizatorilor o remunerație pe cale administrativă, deși acest element ar trebui să fie stabilit, ca și celelalte elemente, în cadrul raporturilor contractuale convenite de părți conform procedurii civile. Aceasta reprezintă în opinia autorului excepției o ingerinta nepermisă a statului într-un raport juridic și totodată o încălcare a dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție.

Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătându-se ca dispozițiile

art. 131 alin. (3), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 8/1996

nu contravin prevederilor art. 21 din Constituție, cea mai buna dovada fiind însăși introducerea acțiunii ce face obiectul acestui dosar, prin care se solicita anularea unor mențiuni din anexa nr. 1 la

Hotărârea Guvernului nr. 71 din 28 ianuarie 2000

pentru aprobarea metodologiilor privind utilizarile prestațiilor artistice muzicale fixate pe fonograme și a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme. Dispozițiile criticate nu contravin nici prevederilor art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, deoarece se asigura o egala protecție atât a drepturilor utilizatorilor, cat și a drepturilor conexe ai căror titulari sunt reprezentați de organismele de gestiune colectivă.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca textul criticat nu încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție, întrucât titularii de drepturi au acces liber la justiție. Arbitrii la care face referire

art. 131 alin. (4) din Legea nr. 8/1996

nu desfășoară o activitate de jurisdicție, ci una de mediere. Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor este cel care decide asupra tabelelor și metodologiilor prevăzute la art. 131 din lege, iar Guvernul, la rândul sau, prin hotărâre, poate opera modificări în structura tabelelor și metodologiilor administrative. Ambele autorități publice adopta astfel, în mod succesiv, acte administrative cu caracter individual ce pot fi cenzurate de instanțele judecătorești, în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 . Se considera ca procedura reglementată la

art. 131 din Legea nr. 8/1996 , prin care se stabilesc drepturi cu conținut patrimonial, nu lezeaza dreptul de proprietate privată. Dimpotriva, întrucât aceasta procedura administrativă urmărește asigurarea în materie a unui regim unitar, caracterizat prin certitudine și menit sa evite consumul de timp și de bani, dispozițiile legale criticate se întemeiază pe prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție. Se mai arata ca, deși în speta este vorba despre drepturi de creanta, sunt incidente și dispozițiile art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. În concluzie, se apreciază ca celelalte aspecte și argumente invocate în cuprinsul excepției de neconstituționalitate nu privesc chestiuni de constituționalitate, ci probleme de aplicare a legii, care sunt de competența instanțelor judecătorești.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca dispozițiile

art. 131 alin. (3), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 8/1996

nu contravin prevederilor art. 21 din Constituție, întrucât posibilitatea sesizării justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime se poate realiza fie pe calea acțiunii directe, fie prin orice alta cale procedurala, inclusiv pe calea excepției de neconstituționalitate. Deoarece art. 131 din lege nu interzice în mod expres accesul în justiție al părții nemultumite de soluția data, în urma medierii, de către Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, rezultă ca în realitate aceasta se poate adresa instanței judecătorești, și anume în condițiile dreptului comun. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 135 din Constituție se arata ca inviolabilitatea proprietății nu are caracter absolut, întrucât exercițiul acestui drept este afectat de sarcinile ce revin proprietarului. Prin expresia "condițiile legii" din cuprinsul textului art. 135 alin. (6) din Constituție trebuie să se înțeleagă "un act normativ cu putere de lege" și, respectiv, "condițiile stabilite prin act normativ cu putere de lege, asadar condițiile impuse prin norme juridice cu caracter general și impersonal, aplicabile oricăror subiecte de drept aflate într-o situație identică. Altfel s-ar ajunge la rezultatul inadmisibil ca pentru anumite persoane să fie impuse anumite măsuri care ar fi inaplicabile altor persoane aflate în condiții identice. Cu alte cuvinte este inadmisibil ca anumiti proprietari să se afle la adapost de restrictii ori impuneri care ar fi, pe de altă parte, obligatorii pentru alți proprietari aflați într-o situație totalmente identică. De aceea «condițiile legii», la care se referă art. 135 alin. (6) din Constituție, nu pot fi identificate cu prevederile

art. 131 alin. (3)-(5) din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, susținerile orale și notele scrise ale părților, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. 131 alin. (3), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, texte care au următoarea redactare: "(3) Tabelele și metodologiile negociate se prezintă pentru avizare Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor care, în termen de 30 de zile, le înaintează spre aprobare Guvernului.

(4) În situația în care, în urma negocierilor, comisia nu a putut stabili, în termen de 90 de zile de la data constituirii ei, tabelele și metodologiile, acestea se prezintă pentru mediere Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor. În vederea medierii, Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor convoacă părțile care au negociat, analizează punctele de vedere ale acestora și decide forma definitivă a tabelelor și a metodologiilor, pe care le înaintează Guvernului spre aprobare, în termen de 30 de zile de la data primirii.

(5) Tabelele și metodologiile aprobate prin hotărâre a Guvernului sunt obligatorii și pentru utilizatorii care nu au participat la negocieri."

Textele constituționale considerate a fi incalcate sunt următoarele:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 135 alin. (1) și (6): "(1) Statul ocrotește proprietatea. [...]

(6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

Autorul excepției considera ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituție, întrucât împotriva modului în care este soluționat litigiul dintre utilizatori și organismele de gestiune colectivă nu exista nici o cale de atac. Totodată autorul excepției considera ca textul de lege supus controlului de constituționalitate criticat contravine și dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, referitoare la dreptul de proprietate, întrucât în loc de a ocroti proprietatea și a respecta inviolabilitatea acesteia statul intervine în raporturile contractuale dintre părți, cărora le impune obligații la care nu și-au dat consimțământul.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.

I. Analiza criticilor de neconstituționalitate ce formează obiectul prezentului dosar presupune ca în prealabil să fie identificata ipoteza în cadrul căreia sunt îndeplinite de către Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor și de către Guvern atribuțiile ce le sunt conferite prin prevederile legale criticate ca fiind neconstituționale.

Curtea observa ca în aceasta materie prevederile

Legii nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe au preluat mecanismul existent pe plan internațional. Sub acest din urma aspect, sunt relevante unele dintre dispozițiile

Directivei Consiliului Comunităților Europene (93/83/CEE)

din 27 septembrie 1993 privind coordonarea unor reguli ale dreptului de autor și drepturilor conexe, aplicabile radiodifuziunii prin satelit și retransmiterii prin cablu (act normativ care, deși nu produce efecte juridice față de România, conține exigente recunoscute pe plan internațional, acest act fiind de altfel invocat, în cadrul argumentarii, de către însuși autorul excepției de neconstituționalitate):

- Art. 8 pct. 1: "Statele membre veghează ca retransmiterea prin cablu a unor emisiuni provenind din alte State membre să se desfășoare pe teritoriul lor în respectul drepturilor de autor și al drepturilor conexe în vigoare și pe bază de contracte individuale sau colective încheiate între titularii drepturilor de autor ori ai drepturilor conexe și distribuitorii prin cablu.";

- Art. 9 pct. 1: "Statele membre veghează ca dreptul titularilor dreptului de autor sau de drepturi conexe de a acorda sau de a refuza unui distribuitor prin cablu autorizația de retransmitere prin cablu poate fi exercitat numai prin intermediul unui organism de gestiune colectivă.";

- Art. 11 pct. 1, 2 și 4: "1. Atunci când nu este posibila încheierea unui acord pentru obținerea unei autorizari de retransmitere prin cablu a unei emisiuni de radiodifuziune, Statele membre veghează ca toate părțile interesate să poată face apel la unul sau mai mulți mediatori.

2. Mediatorii au sarcina de a ajuta la negocieri. Ei pot, de asemenea, să facă propuneri părților interesate. [...]

4. Mediatorii sunt aleși astfel încât independenta și imparțialitatea lor să se afle deasupra oricărei îndoieli rezonabile.";

- Art. 12 pct. 1: "Statele membre vor asigura, prin, după caz, mijloace de drept civil sau de drept administrativ, ca părțile sa initieze și sa desfășoare cu buna-credința negocierile referitoare la autorizarea pentru retransmiterea prin cablu, precum și sa nu împiedice ori stinghereasca negocierile fără a exista o justificare valabilă."

Examinând legislația română aplicabilă în materia supusă reglementărilor internaționale reproduse anterior, Curtea retine ca, potrivit

art. 121 alin. (1) din Legea nr. 8/1996

(text situat în cadrul secțiunii "Retransmiterea prin cablu" din capitolul "Organismele de radiodifuziune și de televiziune" al titlului II al legii, dedicat "Drepturilor conexe dreptului de autor"): "Titularii dreptului de autor sau de drepturi conexe își pot exercita drepturile lor pentru autorizarea sau interzicerea retransmiterii prin cablu pe baza contractelor încheiate prin intermediul unui organism de gestiune colectivă." Conform art. 124 din aceeași lege organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor și a drepturilor conexe sunt "[...] persoane juridice constituite prin libera asociere, care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea și repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredințată de către titulari". Totodată art. 125 alin. (2) teza întâi dispune ca "Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau de drepturi conexe: autori, artiști interpreți sau executanți, producători, organisme de radio și de televiziune, precum și alți titulari ai drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice și juridice". Printre obligațiile organismelor de gestiune colectivă figurează și aceea de a elabora "[...] tabele pentru domeniul lor de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, precum și metodologiile ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plății acestor drepturi, în cazul acelor opere al căror mod de exploatare face imposibila autorizarea individuală de către titularii de drepturi" [ art. 130 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 ]. Alin. (2) al art. 130 dispune ca "Elaborarea tabelelor și a metodologiilor prevăzute la alin. (1) lit. b) se face pe baza negocierii lor [de către organismele de gestiune colectivă] cu reprezentanții asociațiilor patronale de utilizatori". Conform art. 131 alin. (1)-(3) din aceeași lege "(1) Tabelele și metodologiile prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. b) se negociaza în cadrul unei comisii constituite din:

a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcționează într-un domeniu;

b) câte un reprezentant al principalelor asociații patronale ale utilizatorilor dintr-un domeniu.

(2) Organismele de gestiune colectivă, precum și asociațiile patronale ale utilizatorilor, reprezentate în comisie, pentru fiecare domeniu, se desemnează de către Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor.

(3) Tabelele și metodologiile negociate se prezintă pentru avizare Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor care, în termen de 30 de zile, le înaintează spre aprobare Guvernului."

Este însă posibil ca părțile reprezentate în comisie sa nu poată finaliza negocierile prin încheierea unui acord asupra tabelelor și metodologiilor. De aceea prin prevederile legale criticate [și anume, prin

art. 131 alin. (3)-(5) din Legea nr. 8/1996 ] se dispune ca un organism de specialitate al statului (Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, care, potrivit

art. 137 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , are "[...] autoritate unica pe teritoriul României în ceea ce privește evidenta, observarea și controlul aplicării legislației în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe [...]") sa intervină în vederea asigurării continuării procesului de elaborare a tabelelor și metodologiilor, pentru ca în final acestea să poată fi aprobate de Guvern. Aceasta intervenție se realizează mai întâi pe cale de mediere efectuată de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor prin utilizarea unui corp de arbitri care, potrivit

art. 137 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996 , sunt numiți de Guvern, fără a avea însă calitatea de salariat al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor. În ipoteza în care nici medierea realizată de arbitrii menționați nu poate determina realizarea unui acord între părți, Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, după ce analizează punctele de vedere ale participanților la negociere, "[...] decide forma definitivă a tabelelor și a metodologiilor, pe care le înaintează Guvernului spre aprobare, în termen de 30 de zile de la data primirii" [ art. 131 alin. (4) teza finala din Legea nr. 8/1996 ].

În oricare dintre situații [și anume, fie ca părțile au convenit asupra tabelelor și metodologiilor în cadrul comisiei prevăzute la

art. 131 alin. (1) și (2) din Legea nr. 8/1996 , fie ca tabelele și metodologiile au fost convenite ca urmare a medierii realizate prin arbitri, fie - în sfârșit - ca "forma definitivă" a tabelelor și a metodologiilor a trebuit să fie decisa de către Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor] aceste tabele și metodologii sunt supuse aprobării prin hotărâre a Guvernului [după caz, în baza alin. (3) sau în baza alin. (4) ale art. 131 din lege]. În cadrul procedurii de emitere a acestei hotărâri de aprobare Guvernul are posibilitatea de a modifica proiectele de tabele și metodologii înaintate de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, stabilind conținutul definitiv al acestora. Asa fiind, tabelele și metodologiile produc efecte juridice numai din momentul publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului pentru aprobarea lor. Hotărârea Guvernului este un act normativ care are aplicabilitate generală și impersonala, motiv pentru care, conform alin. (5) al

art. 131 din Legea nr. 8/1996 , "Tabelele și metodologiile aprobate prin hotărâre a Guvernului sunt obligatorii și pentru utilizatorii care nu au participat la negocieri".

II. Din cele de mai sus rezultă ca atribuțiile care revin, după caz, Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor și Guvernului în baza prevederilor legale criticate prin aceasta excepție de neconstituționalitate [și anume, prevederile alin. (4) și (5) ale

art. 131 din Legea nr. 8/1996 ] nu sunt conferite în scopul soluționării unui litigiu intervenit între organismele de gestiune colectivă și utilizatori, ci sunt conferite în vederea, după caz:

1. medierii de către organul de specialitate din subordinea Guvernului a pozițiilor divergențe ale părților;

2. pregătirii și avizării unui act normativ al Guvernului de către mentionatul organ de specialitate din subordinea acestuia;

3. adoptării acelui act normativ de către Guvern.

De aceea, astfel cum va rezultă din cele ce urmează, prevederile legale considerate de autorul excepției ca fiind contrare principiului accesului liber la justiție nu intră în domeniul de aplicare a dispozițiilor art. 21 din Constituție, care, prin ipoteza, presupun existenta unui litigiu determinat și a cărui soluționare urmează să se realizeze.

II.1. Într-adevăr, tabelele și metodologiile negociate de către părți au ca obiect probleme referitoare la opere protejate prin dreptul de autor, precum și probleme referitoare la drepturile conexe dreptului de autor (în aceasta ultima privinta

art. 94 din Legea nr. 8/1996

stabilind ca "Sunt recunoscuți și protejati ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor artiștii interpreți sau executanți, pentru propriile interpretări sau executii, producătorii de înregistrări sonore, pentru propriile înregistrări, și organismele de radiodifuziune și televiziune, pentru propriile emisiuni"). Acesta este un domeniu a cărui importanța socială este evidenta, fiind necesară în consecința intervenția statului, pe de o parte, pentru asigurarea protecției creatorilor de opere și a titularilor de drepturi conexe, precum și, pe de altă parte, pentru asigurarea ajungerii operelor la destinatarul acestora - publicul consumator. Aceste doua finalitati nu pot fi atinse în lipsa unui acord între reprezentanții titularilor drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe și reprezentanții utilizatorilor (de exemplu, reprezentanții societăților comerciale de retransmitere prin cablu), iar atunci când negocierile dintre cele două categorii de reprezentanți se blocheaza, este firesc sa i se recunoască statului posibilitatea de a interveni prin măsuri adecvate. Temeiul constituțional al unei asemenea intervenții se regaseste în dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. a) și f) din Constituție, referitoare la obligația statului de a asigura "[...] protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție" și, respectiv, de a asigura "crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții".

În aceste condiții Curtea Constituțională retine ca situația în care se afla părțile care nu au putut finaliza negocierile, situație identificata de autorul excepției de neconstituționalitate prin termenul "conflict", nu constituie un "litigiu" care să deschidă părților calea spre garanția constituțională a accesului liber la justiție, ci este în realitate un impas în cursul desfășurării negocierilor dintre doua sau mai multe subiecte de drept care intenționează sa încheie un contract.

În cauza ce face obiectul soluționării de către instanța judecătorească în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate s-au desfășurat negocieri între, pe de o parte, unele organisme de gestiune colectivă (reprezentante ale titularilor drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe) și, pe de altă parte, unii utilizatori de opere. În mod concret, în baza

art. 131 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 8/1996 , Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor a desemnat în scopul participării la negocieri Uniunea Producătorilor de Fonograme din România și Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația drepturilor de autor, pe de o parte, precum și Asociația profesională română de comunicații prin cablu, în calitate de asociație patronala a utilizatorilor care realizează retransmiterea prin cablu, pe de altă parte (aceasta din urma asociație fiind autorul excepției de neconstituționalitate). Ca urmare a imposibilității ajungerii la un acord referitor la conținutul metodologiilor privind utilizarile prestațiilor artistice muzicale fixate pe fonograme și la conținutul tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme, nici una dintre părțile implicate în negociere nu se putea prevala de vreun drept de a se adresa justiției spre a determina pe aceasta cale obligarea celeilalte părți la acceptarea propriei poziții în privinta aspectelor ce fac obiectul negocierii și, mai departe, obligarea la încheierea acordului asupra "tabelelor și metodologiilor negociate", conform

art. 131 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 . În absenta unui asemenea drept este evident că nu se poate pune nici problema asigurării garanției constituționale a accesului liber la justiție, conform art. 21 din Constituție, text conform căruia "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime".

Dimpotriva, prevederile legale supuse criticii de neconstituționalitate dispun - astfel cum s-a arătat în cuprinsul pct. I al considerentelor acestei decizii - ca un organism specializat al statului, și anume Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, care, potrivit

art. 137 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , are "[...] autoritate unica pe teritoriul României în ceea ce privește evidenta, observarea și controlul aplicării legislației în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe [...]" sa intervină în cursul negocierilor, în calitate de mediator, atunci când "comisia [constituită conform

art. 131 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 ] nu a putut stabili, în termen de 90 de zile de la data constituirii ei, tabelele și metodologiile [...]" [alin. (4) al art. 131 din aceeași lege].

Medierea se realizează de către Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor prin utilizarea unui corp de "arbitri" care sunt numiți de Guvern, fără a avea însă calitatea de salariat al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor. Deși poarta denumirea de "arbitri", mediatorii nu soluționează un litigiu și deci nu desfășoară activitate jurisdicțională. Aceasta concluzie rezultă cu claritate din:

- conținutul alin. (3) al

art. 137 din Legea nr. 8/1996 , care arata ca "Arbitrii [...] au dreptul la remunerație pentru participarea la medierea tabelelor și a metodologiilor de colectare a drepturilor gestionate de către organismele de gestiune colectivă, potrivit art. 130 alin. (1) lit. b) din prezenta lege.";

- conținutul art. 138 lit. e) din menționată lege, care, în cadrul enumerării atribuțiilor Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, precizează ca acest organism "intervine, pe cale de mediere, în negocierile dintre organismele de gestiune colectivă și utilizatori, potrivit art. 131 alin. (4);";

- conținutul Regulamentului de organizare și funcționare a Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor și a corpului de arbitri, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 60/1997

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 18 martie 1997), care în art. 11 alin. (2) se referă la "ședințele de mediere", iar prin art. 12 dispune ca arbitrii vor întocmi un "raport consultativ".

Concluzia astfel înfățișată se afla de altfel în concordanta și cu uzanta - de notorietate - a diverselor organisme de arbitraj de a realiza prin intermediul arbitrilor nu numai activități de arbitraj (pentru soluționarea litigiilor), ci și activități de conciliere/mediere.

Pe de altă parte este evident ca aceasta concluzie nu poate fi înlăturată de faptul ca - în contradictie cu art. 137 alin. (3) și cu

art. 138 lit. e) din Legea nr. 8/1996

- în cuprinsul alin. (1) al art. 11 din regulamentul sus-menționat este utilizata expresia "soluționarea litigiilor" și nici de împrejurarea ca - astfel cum a rezultat din argumentarea autorului excepției de neconstituționalitate - arbitrii/mediatorii în fapt și-ar fi desfășurat activitatea prin aplicarea regulilor edictate pentru realizarea arbitrajului (mai precis cele cuprinse în Cartea IV "Despre arbitraj" din Codul de procedură civilă).

II.2. În ipoteza în care nici medierea efectuată de arbitrii menționați nu poate determina realizarea unui acord între părți, devine necesar ca statul sa intervină prin măsuri de natura administrativă (asadar, prin măsuri din categoria celor indicate prin art. 12 pct. 1 din Directiva Europeană adoptată la 27 septembrie 1993), sens în care Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, după ce analizează punctele de vedere ale participanților la negociere, "[...] decide forma definitivă a tabelelor și a metodologiilor, pe care le înaintează Guvernului spre aprobare, în termen de 30 de zile de la data primirii" [ art. 131 alin. (4) teza finala din Legea nr. 8/1996 ]. Nici de această dată nu este vorba despre intervenția în soluționarea unui litigiu în care s-ar afla părțile (cum în mod neîntemeiat se arata în susținerile autorului excepției de neconstituționalitate), ci în realitate Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor realizează o activitate administrativă, specifică procedurilor de pregătire a proiectelor de acte normative ale Guvernului și de avizare a acestora. Într-adevăr, intervenția Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor se produce în oricare dintre cele trei situații posibile:

- atunci când părțile au convenit asupra tabelelor și metodologiilor în cadrul comisiei prevăzute la

art. 131 alin. (1) și (2) din Legea nr. 8/1996

[ceea ce rezultă din art. 131 alin. (3), text conform căruia "Tabelele și metodologiile negociate se prezintă pentru avizare Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor care, în termen de 30 de zile, le înaintează spre aprobare Guvernului."];

- atunci când tabelele și metodologiile au fost convenite ca urmare a medierii realizate prin arbitri [ceea ce rezultă din teza finala a frazei a doua din art. 131 alin. (4) al legii];

- atunci când (precum în speta) nici medierea prin arbitri nu a determinat finalizarea negocierilor, astfel încât "forma definitivă" a tabelelor și a metodologiilor a trebuit să fie decisa de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor [conform, de asemenea, tezei finale a frazei a doua din art. 131 alin. (4) al legii].

În aceste condiții expresia "[...] decide forma definitivă a tabelelor și a metodologiilor" [ art. 131 alin. (4) fraza a doua din Legea nr. 8/1996 ] are semnificatia de definitivare a procedurii de avizare, iar nu de soluționare ("definitivare") a unui litigiu (sau de soluționare a unei cai de atac împotriva "raportului consultativ" întocmit de arbitrii care au efectuat medierea).

Nefiind vorba despre un act jurisdicțional, devine evident că nu este necesară nici comunicarea "deciziei" Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor către părțile care s-au aflat în negocieri, spre a li se crea acestora posibilitatea de a o ataca în justiție (asa cum în mod neîntemeiat s-a susținut de către autorul excepției de neconstituționalitate).

II.3. După parcurgerea acestei proceduri Guvernul ia în dezbatere proiectul de hotărâre, decizand, dacă este cazul, efectuarea unor modificări. Hotărârea Guvernului este un act de autoritate, de natura administrativă, iar nu o simpla autentificare, după caz, a rezultatului negocierilor finalizate de organismele de gestiune colectivă și utilizatori sau a rezultatului medierii efectuate de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor. Este vorba despre un act normativ cu caracter de izvor de drept, motiv pentru care hotărârea Guvernului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar potrivit alin. (5) al

art. 131 din Legea nr. 8/1996 , "Tabelele și metodologiile aprobate prin hotărâre a Guvernului sunt obligatorii și pentru utilizatorii care nu au participat la negocieri".

Desigur ca împotriva acestei hotărâri a Guvernului cei interesați au deschisă calea acțiunii în justiție, în fața instanțelor de contencios administrativ care au competența de a decide asupra legalității și constituționalității actului administrativ normativ. Curtea Constituțională observa ca, de altfel, excepția de neconstituționalitate ce face obiectul prezentei decizii a fost ridicată cu ocazia soluționării unui asemenea proces, ceea ce constituie o confirmare a funcționarii în acest domeniu a neincalcarii principiului constituțional al accesului liber la justiție (art. 21 din Legea fundamentală).

Stabilirea limitelor în cadrul cărora se poate realiza controlul legalității și constituționalității hotărârii Guvernului adoptate în baza

art. 131 alin. (3)-(5) din Legea nr. 8/1996

constituie o problemă care intră în competența exclusiva a autorității judecătorești, astfel încat nu poate face obiectul prezentei decizii.

III. Autorul excepției considera, printr-o a doua critica de neconstituționalitate, ca prevederile

art. 131 alin. (3)-(5) din Legea nr. 8/1996

contravin dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, referitoare la ocrotirea și inviolabilitatea proprietății, întrucât permit ca prin intermediul unei hotărâri a Guvernului, asadar pe cale administrativă, să fie stabilită remunerația datorată de utilizatori organismelor de gestiune colectivă, în cadrul raporturilor contractuale dintre aceste două categorii de subiecti de drept privat; se arata ca în acest fel s-au creat condițiile pentru ca, în baza proiectului de hotărâre înaintat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, Guvernul sa determine diminuarea proprietății autorului excepției de neconstituționalitate, care, ca utilizator, datorează o remunerație al carei cuantum este superior celui stabilit de către arbitrii mediatori.

Examinând aceasta sustinere, Curtea retine ca fiind inexactă indicarea incidentei dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție cu privire la drepturile patrimoniale ale autorului excepției de neconstituționalitate, în cadrul raporturilor contractuale ale acestuia cu organismele de gestiune colectivă.

Într-adevăr, obligația utilizatorilor de a plati remunerația cuvenită titularilor drepturilor de autor și drepturilor conexe își are izvorul în acordul de voința al părților contractului, în măsura în care acest contract este valabil încheiat. Încheierea valabilă a oricărui contract este condiționată de respectarea de către părțile contractului a reglementărilor juridice aplicabile în acel domeniu. Astfel cum s-a arătat anterior, în cadrul considerentelor de sub pct. II.1, importanța socială a domeniului dreptului de autor și al drepturilor conexe este evidenta, ceea ce justifica intervenția statului pentru asigurarea unui echilibru între interesele titularilor dreptului de autor și de drepturi conexe și interesele utilizatorilor. În acest context statul poate ca, printre alte măsuri, sa reglementeze conținutul tabelelor și metodologiilor prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. b) și la

art. 131 din Legea nr. 8/1996 , inclusiv sub aspectul stabilirii cuantumului remunerației datorate de utilizatori organismelor de gestiune colectivă, cu alte cuvinte sub aspectul comensurarii valorii unei marfi aflate pe piața. Ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului pentru aprobarea metodologiilor și a tabelelor părțile care intenționează să între în relații contractuale în acest domeniu au obligația să se supună reglementării referitoare la cuantumul remunerației datorate de utilizatori organismelor de gestiune colectivă. Desigur ca în ipoteza în care vreuna dintre părți considera ca din punctul de vedere al intereselor sale comerciale cuantumul remunerației, stabilit prin hotărâre a Guvernului, o dezavantajeaza, aceasta parte va decide sa nu între în relații contractuale cu cealaltă parte, iar problema diminuării patrimoniului sau prin îndeplinirea obligației de plată a remunerației nu se va mai pune. Dacă totuși contractul se încheie chiar și în aceste condiții, atunci obligația utilizatorului de a plati remunerația către organismele de gestiune colectivă are o natura contractuală și diminuarea patrimoniului sau prin plata remunerației se datorează propriei voințe contractuale, iar nu violarii de către stat a dreptului sau de proprietate [prin încălcarea dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, cum în mod neîntemeiat susține autorul excepției de neconstituționalitate].

IV. În concluzie, rezultă ca dispozițiile

art. 130 alin. (3)-(5) din Legea nr. 8/1996

nu încalcă prevederile art. 21 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție, și nici prevederile art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, referitoare la ocrotirea și inviolabilitatea proprietății, întrucât aceste dispoziții legale nu intră în ipoteza de aplicare a prevederilor constituționale menționate. Asa fiind, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă sub ambele aspecte.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23 și ale

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 131 alin. (3), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Asociația profesională română de comunicații prin cablu în Dosarul nr. 453/2000 al Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 noiembrie 2000.