Decizia nr. 87/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificate și completate prin

Ordonanța Guvernului nr. 30/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Sofert" - S.A. din Bacau în Dosarul nr. 3.545/2000 al Curții de Apel Bacau - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 26 septembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 3.545/2000, Curtea de Apel Bacau - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificate și completate prin

Ordonanța Guvernului nr. 30/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Sofert" - S.A. din Bacau.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, creând privilegii pentru instituțiile publice prin scutirile acordate și discriminări față de autorul excepției prin obligarea sa la plata taxei judiciare de timbru. Aceleași dispoziții determina aplicarea unui tratament juridic diferit între persoanele care fac parte din aceeași categorie de justițiabili, deoarece "beneficiarii acestor scutiri pot abuza și chema în instanța, discretionar, părțile cu care au raporturi juridice, dacă și acestea nu au același tratament juridic pentru a-și putea exercita căile de atac". Se mai susține ca aceleași dispoziții legale contravin și principiului liberului acces la justiție, consacrat prin dispozițiile art. 21 din Constituție, arătând ca persoana care nu beneficiază de scutire, prin imposibilitatea efectuării acestei plati, nu se poate adresa justiției pentru apărarea intereselor sale.

Curtea de Apel Bacau - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât faptul ca dispozițiile legale criticate prevăd anumite scutiri de taxa judiciară de timbru pentru anumite instituții publice nu poate conduce la concluzia ca se infrange principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece textul instituie scutiri pentru anumite categorii de cereri, fără să facă diferentieri între contribuabili. În susținerea opiniei sale instanța invoca principiul egalității care "nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata, întrucât dispoziția legală criticata este în concordanta cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, care consacra egalitatea în drepturi a cetățenilor români, notiune care are în vedere categoria persoanelor fizice apartinatoare statului român și care nu poate fi interpretată prin extindere ca fiind aplicabilă și persoanelor juridice. Atunci când legiuitorul constituant a dorit ca anumite principii să fie aplicabile și persoanelor juridice, a utilizat noțiunea de "persoane", ca de pilda în cuprinsul art. 21 din Constituție. De altfel problematica dedusă în fața Curții Constituționale "tine mai mult de justetea și echitabilitatea unei măsuri de scutire de plată taxelor judiciare de timbru, decât de constituționalitate".

Președintele Senatului și președintele Camerei Deputaților nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificate și completate prin

Ordonanța Guvernului nr. 30/1999 , având următorul cuprins: "Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, când au ca obiect venituri publice."

Autorul excepției de neconstituționalitate considera ca prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și ale art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, potrivit cărora:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări." ;

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând susținerea referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constata ca acestea garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor, iar nu egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice. De aceea acest text constituțional nu este aplicabil persoanelor juridice, față de care s-a promovat un tratament diferențiat numai în cazul în care regimul juridic diferit s-ar rasfrange asupra cetățenilor, implicând inegalitatea lor în fața legii și a autorităților publice. Curtea Constituțională s-a pronunțat în mod constant în acest sens, de exemplu prin deciziile nr. 102 din 31 octombrie 1995 și nr. 70 din 23 mai 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995 și, respectiv, nr. 181 din 7 august 1996.

Nici critica referitoare la încălcarea principiului constituțional referitor la accesul la justiție nu este intemeiata, deoarece, asa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională, accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului funcția de restabilire a ordinii de drept, care se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. Cu privire la modalitatea de constituire a veniturilor bugetului public național art. 53 alin. (1) din Constituție prevede: "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice."

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității unor dispoziții din

Legea nr. 146/1997 , prin raportare la dispozițiile art. 21 din Constituție, statuand cu acel prilej că nu contravine Constituției obligarea părților din proces la plata taxei de timbru. Astfel, prin Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000, s-a reținut ca, "deși este adevărat ca potrivit art. 21 alin. (1) din Constituție <<Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime>>, aceasta nu înseamnă totuși ca accesul la justiție trebuie să fie gratuit. Art. 21 din Legea fundamentală nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrarii acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire în parte a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justiției".

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificate și completate prin

Ordonanța Guvernului nr. 30/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Sofert" - S.A. din Bacau în Dosarul nr. 3.545/2000 al Curții de Apel Bacau - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2001.