Decizia nr. 88/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Ioan Muraru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Societatea Comercială "AEM Luxten Lichting-Company" - S.A. din Timișoara în Dosarul nr. 5.469/C/2000 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, reprezentat prin consilier juridic Iolanda Lazar, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției arata ca, deși Curtea Constituțională a statuat în jurisprudenta sa ca dispozițiile legale criticate nu contravin Constituției, solicita reconsiderarea practicii în aceasta materie, ținându-se seama ca locuintele ocupate pe bază de tarif nu pot fi asimilate cu locuintele de serviciu sau cu locuintele de intervenție. Se considera ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 49, întrucât restrang exercitarea dreptului de dispoziție al proprietarului, precum și ale art. 114 alin. (4), deoarece la adoptarea ordonanței Guvernul nu se afla în situația unui "caz excepțional" care să justifice reglementarea materiei prin ordonanța de urgență.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând, referitor la susținerea privind încălcarea art. 114 alin. (4) din Constituție, ca adoptarea ordonanței a fost justificată de urgenta reglementării în domeniul locativ. De asemenea, se solicita respingerea cererii privind reconsiderarea practicii jurisdicționale în materie, arătându-se ca aplicarea sau neaplicarea dispozițiilor legale criticate și în cazul locuințelor ocupate pe bază de tarif este de competența exclusiva a instanțelor judecătorești, nefiind o problemă de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 16 octombrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 5.469/C/2000, Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Societatea Comercială "AEM Luxten Lichting-Company" - S.A. din Timișoara.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca "Guvernul, în privinta căminelor muncitoresti, a emis o ordonanța pe care nu avea dreptul sa o emita, neavând delegarea legislativă conform art. 114 alin. (4) din Constituție, nefiind vorba de un caz excepțional". În conformitate cu prevederile art. 107 din Constituție ordonanțele se pot emite numai în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta. Se mai arata ca dispoziția legală criticata "încalcă prevederile art. 49 din Constituție prin aceea ca restrânge dreptul de dispoziție al proprietarului, ocrotit deopotrivă de art. 480 din Codul civil, ca și de art. 41 din Constituție", drept care este exclusiv și absolut, "neexistand cele 6 excepții prevăzute strict în art. 49 din Constituție".

Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată "este neîntemeiată, întrucât închirierea unei locuințe nu aduce atingere prerogativelor dreptului de proprietate, neafectand atributul dispoziției, întrucât este un simplu act de administrare a proprietății". Se mai arata ca "ratiunea adoptării acestei ordonanțe a fost protecția chiriașilor și prelungirea contractelor de închiriere".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, incheirea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera, în esenta, ca actul normativ criticat a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 114 alin. (4) din Constituție, deoarece "cazul excepțional" a fost generat de necesitatea reglementării urgente a prelungirii contractelor de închiriere, menita sa prevină grave conflicte sociale. Cu privire la dispozițiile

art. 5 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

se arata ca acestea sunt în concordanta cu dispozițiile art. 49 din Constituție, deoarece nu se pune în discuție restrangerea exercițiului unor drepturi, "scopul legiuitorului fiind unul singur: protecția chiriașilor, prin prelungirea contractelor de închiriere pe o durată de 5 ani. Aceasta înseamnă ca, prin noua reglementare, legiuitorul s-a referit la raporturile juridice în desfășurare și nu la raporturile juridice care s-ar fi născut prin efectul ordonanței".

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca dispoziția legală criticata "nu are ca obiect restrangerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, situație reglementată de art. 49 din Constituția României", și ca în realitate ea nu restrânge dreptul de dispoziție, "deoarece închirierea nu este un act de dispoziție, ci de administrare". Se invoca și art. 480 din Codul civil, potrivit căruia "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege". În ceea ce privește susținerea ca au fost incalcate dispozițiile art. 114 alin. (4) din Constituție se arata ca "în cazuri excepționale Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență, care intră în vigoare după depunerea lor spre aprobare la Parlament, iar dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, acesta se convoacă în mod obligatoriu". Caracterul excepțional care a impus adoptarea ordonanței criticate a fost determinat de expirarea termenului prevăzut de

Legea nr. 17/1994

pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafețe locative, precum și de necesitatea soluționării cu celeritate a litigiilor apărute în urma aplicării

Legii nr. 112/1995 .

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2 alin. (2), ale

art. 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 5 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, care au următorul conținut: "Pentru imobilele - terenuri și construcții -, precum și pentru suprafețele locative cu destinația de locuinta, privatizate după 1 ianuarie 1990 o dată cu societățile comerciale care le detineau în proprietate ca locuințe, locuințe de serviciu, cămine pentru salariați, așezăminte social-culturale sau unități de învățământ, proprietarul va încheia, la cererea chiriașului sau a fostului chiriaș care ocupa efectiv locuinta, un contract de închiriere pe o durată de 5 ani."

Autorul excepției considera ca aceste prevederi contravin dispozițiilor art. 49 și ale art. 114 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora:

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu."

Cu privire la excepția ridicată Curtea constata ca, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate bazată pe încălcarea prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituție, cu motivarea că nu a existat un caz excepțional care să fi justificat adoptarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe cazuri. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 107 din 13 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, Curtea a respins excepția, retinand ca " Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

a fost adoptată cu respectarea cerințelor art. 114 alin. (4) din Constituție. Cazul excepțional avut în vedere de Guvern la adoptarea acestei ordonanțe a fost necesitatea reglementării de urgenta a prelungirii contractelor de închiriere, a căror valabilitate expira la data de 18 aprilie 1999, conform

Legii nr. 17/1994 ".

Considerentele și soluția adoptată prin aceasta decizie sunt valabile și în prezenta cauza, neintervenind fapte sau elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

De altfel la aceeași soluție de respingere a excepției de neconstituționalitate se ajunge și pe baza argumentelor înfățișate în opinia separată formulată la Decizia Curții Constituționale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o mențin și în cauza de fața.

Examinând fondul reglementării cuprinse în

art. 5 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , Curtea Constituțională constata ca aceasta nu contravine prevederilor art. 49 din Constituție, întrucât textul de lege criticat nu dispune restrangerea exercițiului vreunor drepturi sau libertăți. Aceste dispoziții trebuie examinate sub aspectul respectării prevederilor constituționale referitoare la ocrotirea proprietății. Astfel, se constată că dispozițiile art. 5 din ordonanța nu restrang exercițiul dreptului de dispoziție al proprietarului, ci reglementează într-un mod restrictiv exercitarea dreptului de folosință și de administrare a proprietății, obligând proprietarul sa încheie contract de închiriere pe o perioadă determinata, în cazul în care chiriașul cere aceasta.

Temeiul constituțional al acestei reglementări legale consta în prevederile art. 41 alin. (1), potrivit cărora "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".

De altfel Curtea observa ca scopul adoptării

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

a fost acela de realizare a protecției chiriașilor prin măsuri corespunzătoare prevederilor art. 43 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent".

Cu privire la susținerea autorului excepției, potrivit căreia locuintele ocupate pe bază de tarif nu pot fi asimilate cu locuintele de serviciu sau cu locuintele de intervenție, Curtea constata ca aceasta nu este o problemă de control al constituționalității, ci una de aplicare a legii, care intră în competența instanțelor judecătorești.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 2 alin. (2), al art. 12 alin. (2), al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Societatea Comercială "AEM Luxten Lichting-Company" - S.A. din Timișoara în Dosarul nr. 5.469/C/2000 al Curții de Apel Timișoara Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2001.