Convenția din 2 decembrie 1978

Articolul 1

1. Cetățenii fiecărei părți contractante se bucura pe teritoriul celeilalte părți contractante, în ceea ce privește drepturile lor personale și patrimoniale, de aceeași ocrotire juridică ca și cetățenii proprii.

2. Cetățenii fiecărei părți contractante au pe teritoriul celeilalte părți contractante dreptul să se adreseze liber și nestanjenit autorităților judiciare ale acestei părți contractante, în componenta cărora intra cauzele civile, familiale și penale. Ei pot să-și susțină interesele în fața acestor autorități, să facă cereri și sa introducă acțiuni în aceleași condiții ca și cetățenii proprii.

3. Dispozițiile prezentei convenții se aplică, de asemenea, și persoanelor juridice înființate în conformitate cu legile părții contractante pe teritoriul căreia își au sediul.

Articolul 2

Cetățenii fiecăreia dintre părțile contractante, reclamanții sau intervenienți, nu pot fi obligați să depună nici cauțiune, nici depozit, oricare le-ar fi denumirea, pe motivul ca sînt străini sau că nu au domiciliul sau reședința pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Articolul 3

În îndeplinirea dispozițiilor prezentei convenții și în măsura în care aceasta nu prevede astfel, autoritățile judiciare ale celor două părți contractante comunică între ele prin intermediul ministerelor de justiție.

Articolul 4

1. Cererile pentru acordarea asistenței judiciare, precum și actele anexate la acestea, vor fi redactate în limba părții solicitante și vor fi insosite de traduceri în limba franceza.

2. Traducerea va fi certificată de un traducător oficial al autorității de la care emana actul sau de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al uneia dintre părțile contractante.

Articolul 5

Ministerele de justiție ale celor două părți contractante își vor comunică reciproc, la cerere informații cu privire la dispozițiile legale care sînt sau au fost în vigoare în statul lor în materia dreptului civil, familial și penal și a dreptului procesual civil și penal.

Articolul 6

Cetățenii unei părți contractante beneficiază, în fața autorităților judiciare de pe teritoriul celeilalte părți contractante, de asistența judiciară gratuita, de scutiri și reduceri de taxe de timbru, care se acordă cetățenilor acesteia în legătură cu situația lor materială, în aceeași măsura și în aceleași condiții.

Articolul 7

1. Adeverinta cu privire la situația materială, necesară pentru obținerea înlesnirilor prevăzute la art. 6, va fi eliberata de autoritatea competentă a părții contractante pe teritoriul căruia își are domiciliul sau reședința persoana care a făcut cererea.

2. Dacă petiționarul are domiciliul sau reședința pe teritoriul unui al treilea stat, este suficienta adeverinta eliberata de misiunea diplomatică sau oficiul consular ale părții contractante al carei cetățean este petiționarul, competente la locul unde acesta își are domiciliul sau reședința.

Articolul 8

Autoritatea judiciară căreia i s-a solicitat asistența judiciară gratuita și înlesnirile prevăzute la art. 6 hotărăște în conformitate cu legea statului sau, putând cere date suplimentare.

Articolul 9

1. Dacă cetățenii unei părți contractante, avînd domiciliul sau reședința pe teritoriul uneia dintre părțile contractante, vor sa beneficieze în fața unei autorități judiciare a celeilalte părți contractante de înlesnirile prevăzute la art. 6, ei pot face cerere în acest sens, în scris sau verbal, la autoritatea judiciară competența de la domiciliul sau reședința lor, potrivit legilor acestui stat.

De traducerea cererii, a adeverintei prevăzute la art. 7 și a eventualelor anexe trebuie să se îngrijească autoritatea judiciară căreia i s-a prezentat cererea de către petitionar.

2. Autoritatea judiciară care, potrivit pct. 1, a primit cererea, o va trimite, împreună cu adeverinta prevăzută la art. 7 și eventualele anexe, autorității judiciare competente a celeilalte părți contractante.

Articolul 10

Părțile contractante, sub rezerva dispozițiilor referitoare la extrădare, vor efectua transmiteri de acte și comisii rogatorii în materia dreptului civil, familial și penal prin intermediul ministerelor de justiție.

Dispozițiile alineatului precedent nu exclud posibilitatea pentru părțile contractante de a inmana direct, prin misiunile diplomatice sau oficiile consulare, toate actele judiciare sau extrajudiciare destinate cetățenilor lor, dacă aceștia accepta primirea.

Articolul 11

Cererea pentru inmanari de acte sau pentru efectuarea de comisii rogatorii va cuprinde următoarele date:

a) obiectul cererii;

b) autoritatea de la care emana;

c) numele și prenumele părților, calitatea, ocupația, domiciliul sau reședința lor, iar la persoanele juridice, denumirea și sediul lor;

d) numele, prenumele și adresa reprezentanților părților, dacă este cazul;

e) datele necesare cu privire la obiectul cererii, îndeosebi adresa destinatarului, la cererea de inmanari de acte, iar la comisiile rogatorii, împrejurările în legătură cu care urmează să se facă o proba și, dacă este cazul, întrebările care trebuie puse martorilor și experților;

f) în materie penală, calificarea infracțiunilor comise;

g) cererile trebuie să fie semnate și sa poarte ștampila oficială.

Articolul 12

Autoritatea solicitată înmânează actele în conformitate cu dispozițiile legale privind înmânarea actelor în vigoare în statul ei și numai dacă aceste acte au fost întocmite în limba sa, ori sînt însoțite de o traducere certificată. În caz contrar, ea înmânează actele destinatarului dacă acesta este de acord să le primească.

Articolul 13

1. Dacă adresa persoanei care urmează să fie audiată sau căreia urmează sa i se inmaneze un act nu este indicată precis sau dacă se constată că ea este inexactă, autoritatea solicitată va stabili, în măsura posibilităților, adresa exactă.

2. Dacă autoritatea solicitată nu este competența sa îndeplinească cererea, ea o va transmite, din oficiu, autorității competente și va informa despre aceasta autoritatea solicitanta.

Articolul 14

Dovada de inminare a actelor se întocmește în conformitate cu regulile de inminare a actelor în vigoare pe teritoriul părții solicitante.

Articolul 15

1. Autoritatea căreia i-a fost adresată o cerere de comisie rogatorie o va efectua folosind, atunci cînd este necesar, aceleași mijloace ca și la efectuarea comsiilor rogatorii cerute de autoritățile din statul sau.

2. La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată va incunostinta, în timp util, autoritatea solicitanta sau parțială despre locul și data la care urmează să fie efectuată comisia rogatorie.

Articolul 16

În cazul în care cererea nu a putut fi satisfacuta, se vor înapoia actele și se vor comunică motivele pentru care ea nu a fost îndeplinită sau pentru care îndeplinirea ei a fost refuzată.

Articolul 17

1. Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea cererilor nu vor fi rambursate între părțile contractante, cu excepția celor pentru remunerarea experților și a altor cheltuieli pentru efectuarea expertizelor.

2. Cuantumul și natura cheltuielilor făcute vor fi comunicate autorității solicitante.

Articolul 18

Acordarea asistenței judiciare poate fi refuzată dacă partea solicitată considera ca prin satisfacerea cererii s-ar aduce atingere principiilor funadamentale ale legislației sale, suveranității, securității sau ordinii publice.

Articolul 19

Martorul sau expertul care s-a prezentat pe baza citației în fața autorității celeilalte părți contractante nu poate, oricare ar fi cetățenia sa, să fie urmărit, arestat sau supus executării unei pedepse, pe teritoriul acesteia, pentru infracțiunea ce formează obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracțiune săvîrșită înainte de plecarea sa de pe teritoriul părții solicitate și nici pentru depozitia facuta în acel proces.

Articolul 20

Dispozițiile art. 19 nu sînt aplicabile dacă martorul sau expertul nu a părăsit teritoriul părții solicitante, în termen de 30 de zile de la data cînd autoritatea care l-a citat îi face cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesară. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul acestei părți, din motive independente de voita sa.

Articolul 21

1 Fiecare parte contractantă va recunoaște și va incuviinta să se execute pe teritoriul sau, afară de cazul cînd sînt contrare uneia dintre condițiile prevăzute în prezenta convenție, următoarele hotărîri judecătorești pronunțate pe teritoriul celeilalte părți contractante:

a) hotărîrile definitive și executorii pronunțate în cauzele civile și comerciale;

b) hotărîrile definitive și executorii pronunțate într-o acțiune civilă de către o instanța penală;

c) tranzacțiile judiciare încheiate în fața instanțelor judecătorești în cauzele civile și comerciale.

2. Prezenta convenție nu se aplică hotărârilor pronunțate în materie succesorală.

Articolul 22

Hotărîrile judecătorești menționate la art. 21 vor fi recunoscute și se va incuviinta executarea lor, cu excepția următoarelor cazuri:

a) dacă potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia se cere recunoașterea sau încuviințarea executării este exclusa competența instanțelor judecătorești ale părții contractante pe teritoriul căreia s-a pronunțat hotărîrea în cauza;

b) dacă prin recunoașterea sau executarea hotărîrii judecătorești se aduce atingere principiilor fundamentale ale legislației sau ordinii publice a părții contractante pe teritoriul căreia urmează să fie recunoscută sau executată hotărîrea;

c) dacă în aceeași cauza s-a dat anterior o hotărîre definitivă între aceleași părți, avînd același obiect și pentru același temei, de către o instanța competența a părții contractante pe teritoriul căreia hotărîrea urmează să fie recunoscută sau executată;

d) dacă partea în proces nu s-a prezentat sau a fost lipsită deoarece ea sau mandatarul sau nu au fost legal citați de către instanțele judecătorești care au pronunțat hotărîrea.

Articolul 23

1. Cererea de încuviințare a executării poate fi depusa de partea interesată direct la autoritatea judiciară competența a părții contractante pe teritoriul căreia urmează să fie efectuată executarea sau la instanța care s-a pronunțat în prima instanța în cauza respectiva, care o va transmite, dacă este cazul, autorității judiciare competente sa o execute.

2. La cererea de încuviințare a executării se va anexa:

a) copia certificată a hotărîrii judecătorești sau a tranzacției judiciare, precum și o adeverinta ca hotărîrea este definitivă și executorie, dacă aceasta nu rezultă din hotărîre;

b) adeverinta ca partea care nu a participat la proces și împotriva căreia s-a dat hotărîrea a fost citata la timp și în conformitate cu legea părții contractante pe teritoriul căreia a fost pronunțată hotărîrea;

c) traducerea certificată a actelor indicate la lit. A) și b), precum și traducerea cererii, dacă nu a fost întocmită în limba părții contractante pe teritoriul căreia urmează să se recunoască sau să se execute hotărîrea.

3 Odată cu cererea de recunoaștere a hotărîrii și încuviințare a executării poate fi cerută și executarea hotărîrii.

Articolul 24

1. Instanțele părții contractante pe teritoriul căreia trebuie să se execute hotărîrea vor decide cu privire la încuviințarea executării și la obiecțiile făcute împotriva acesteia și vor efectua executarea potrivit legii naționale, dacă prin prezenta convenție nu se prevede astfel.

2. Instanța chemată să se pronunțe cu privire la cererea de recunaostere a hotărîrii și încuviințare a executării se va limita sa stabilească existenta condițiilor prevăzute la art. 22 și, dacă aceste condiții sînt îndeplinite, va incuviinta executarea.

Articolul 25

Hotărîrile judecătorești definitive ale unei părți contractante în cauzele referitoare la statutul personal al propriilor săi cetățeni se recunosc și produc efecte pe teritoriul celeilalte părți contractante fără nici o procedură de recunoaștere.

Articolul 26

1. Dacă una dintre părțile în proces, scutită de garanție procesuala, este obligată printr-o hotărîre judecătorească definitivă sa plătească celeilalte părți cheltuieli de judecată, aceasta hotărîre se va executa, la cerere, gratuit pe teritoriul celeilalte părți contractante.

2. În ce privește urmărirea cheltuielilor de judecată avansate de stat și a taxelor de care a fost scutită partea, instanța părții contractante pe al carei teritoriu s-a născut obligația de plată va cere instanței competente a celeilalte părți contractante sa urmărească încasarea acestor cheltuieli. Suma încasată se va pune la dispoziția misiunii diplomatice sau oficiului consular al celeilalte părți contractante.

3. La cererile prevăzute la pct. 1 și 2 se va anexa o copie certificată a acelei părți din hotărîre care se referă la cuantumul cheltuielilor de judecată, o adeverinta și hotărîrea rămasă definitivă și o traducere certificată a acestor acte.

4. Autoritatea judiciară care încuviințează executarea hotărârilor prevăzute la pct. 1 și 2 se limitează numai la verificarea elementelor care atesta ca hotărîrea este defintiiva și executorie și dacă îndeplinește condițiile prevăzute la art. 21 și 22.

Articolul 27

Fiecare parte contractantă va recunoaște și va incuviinta să se execute pe teritoriul sau hotărîrile arbitrale în materie comercială pronunțate pe teritoriul celeilalte părți contractante, potrivit Convenției pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, adoptată la New york la 10 iunie 1958.

Hotărîrile arbitrale în materie civilă pronunțate pe teritoriul uneia dintre părțile contractante vor fi recunoscute și vor putea fi executate pe teritoriul celeilalte părți contractante în condițiile art. 22 și 23, în măsura în care aceste condiții sînt aplicabile hotărârilor arbitrale.

Articolul 28

Prin aplicarea prevederilor referitoare la executarea hotărârilor judecătorești și arbitrale, precum și a tranzacțiilor judiciare, nu se poate aduce atingere dispozițiilor legale ale părților contractante privind transferul de sume de bani sau transmiterea obiectelor obținute prin executare.

Articolul 29

Părțile contractante se angajează să-și predea reciproc, potrivit regulilor și condițiilor prevăzute în prezenta convenție, în vederea urmăririi penale, judecării sau executării pedepsei, personale care se găsesc pe teritoriul uneia dintre părțile contractante.

Extrădarea nu este admisă decât pentru infracțiunile susceptibile, potrivit legislației celor două părți contractante, de o pedeapsă privată de libertate de cel puțin doi ani sau au făcut obiectul unei condamnări de către o instanța judecătorească a părții solicitate la o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an.

Articolul 30

Nu pot fi extrădate:

a) persoanele care la data primirii cererii de extrădare sînt cetățeni ai părții solicitate;

b) persoanele care au cetățenie pe teritoriul părții solicitate;

c) persoanele care au obținut drept de azil pe teritoriul părții solicitate.

Articolul 31

Extrădarea nu este admisă dacă:

a) fapta a fost săvîrșită pe teritoriul părții solicitate;

b) infracțiunea pentru care se cere extrădarea a fost comisă în afară teritoriului părții solicitante și legislația părții solicitate nu prevede urmărirea unei astfel de infracțiuni cînd este săvîrșită în afară teritoriului sau sau nu admite extrădarea pentru infracțiuni care fac obiectul cererii de extrădare;

c) potrivit legii ambelor părții contractante, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare decât la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

d) fapta sau pedeapsa pentru care se cere extrădarea este, potrivit legii uneia dintre părțile contractante, prescrisă sau amnistiată ori exista o alta cauza legală care împiedica punerea în mișcare a acțiunii penale ori executarea pedepsei;

e) față de persoana a carei extrădare se cere, s-a pronunțat o hotărîre definitivă ori s-a pus capăt urmăririi penale de către autoritățile judiciare ale părții solicitate, pentru aceeași fapta.

Articolul 32

Extrădarea poate fi amanta dacă persoana a carei extrădare se cere implicata într-un proces penal ori are de executat o pedeapsă privativă de libertate pronunțată printr-o hotărîre definitivă.

În caz de amânare, extrădarea se poate face numai după ce procesul penal a luat sfîrșit, iar cînd s-a pronunțat o hotărîre de condamnare, numai după ce pedeapsa a fost executată.

În cazul în care amînarea extrădării ar putea atrage împlinirea termenului de prescripție a acțiunii sau ar putea crea mari greutăți pentru stabilirea faptelor, partea solicitată poate admite extrădarea temporară cu condiția expresă ca persoana extrădată va fi înapoiată după efectuarea actelor procesuale pentru care s-a admis extrădarea.

Articolul 33

Persoana extrădată nu poate fi urmărită sau judecata pentru alta infracțiune decât aceea pentru care s-a obținut extrădarea, nu poate fi supusă la executarea altei pedepse decât aceea pentru care extrădarea altei pedepse decât aceea pentru care extrădarea a fost obținută și nu poate fi extrădată unui stat terț în afară de cazul cînd:

a) exista consimțămîntul părții solicitate;

b) deși a avut posibilitatea, nu a părăsit teritoriul părții solicitate în termen de o luna de la sfîrșitul procesului penal ori de la executarea pedepsei sau, părăsind acest teritoriu, a revenit ulterior.

Articolul 34

În problemele extrădării, cele doua părți contractante comunică între ele prin intermediul ministerelor de justiție.

Articolul 35

La cererea de extrădare care se adresează părții solicitate vor fi anexate:

a) copia certificată a mandatului de arestare, iar cînd extrădarea se cere pentru executarea pedepsei, copia certificatului a hotărîrii rămase definitive. În cazul în care în mandatul de arestare nu este menționată fapta cu indicarea locului și timpului săvîrșirii acesteia, precum și calificarea ei juridică, aceste date vor fi arătate într-o anexa certificată;

b) copia textelor de lege aplicabile în cauza respectiva;

c) date privind durata pedepsei neexecutate, în cazul cererii de extrădare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsa;

d) orice date care ar putea servi la identificarea persoanei a carei extrădare se cere.

Partea solicitanta poate cere date suplimentare dacă informațiile prevăzute la alineatul precedent sînt incomplete. Cealaltă parte trebuie să dea curs acestei cereri în cel mult două luni. Aceasta durata poate fi prelungită cu încă 30 de zile de către părțile contractante, pentru motive temeinice.

Dacă partea solicitanta nu prezintă în termenul stabilit datele suplimentare, partea solicitanta poate dispune punerea în libertate a persoanei arestate.

Articolul 36

După primirea cererii de extrădare, dacă sînt îndeplinite condițiile de forma ale extrădării, partea solicitată va lua neîntârziat măsuri pentru arestarea persoanei a carei extrădare se cere, cu excepția cazurilor cînd, potrivit prezentei convenții, extrădarea nu poate avea loc.

Articolul 37

Arestarea unei persoane poate avea loc și înainte de primirea cererii de extrădare, dacă s-a primit o intervenite în acest sens de la partea solicitanta. Intervenția va menționa mandatul de arestare sau hotărîrea defintiiva data împotriva acelei persoane, indicând ca cererea de extrădare va fi trimisa ulterior.

Intervenția de arestare, înainte de primirea cererii de extrădare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telex sau radio.

Despre arestarea facuta potrivit alineatului precedent va fi informată neîntârziat cealaltă parte contractantă.

Durata arestării preventive dispusă în condițiile alin. 1 nu poate depăși 30 de zile. Acest termen poate fi prelungit cu 30 de zile, la cererea motivată a părții solicitante.

Articolul 38

Partea solicitată va face cunoscut părții solicitante hotărîrea sa asupra extrădării.

În cazul în care cererea de extrădare este admisă, partea solicitată este obligată sa comunice părții solicitante locul și data predării persoanei extrădate.

Dacă reprezentantul părții solicitante nu se prezintă la locul respectiv în termen de 10 zile de la data indicată pentru a i se preda persoana a carei extrădare a fost admisă, persoana arestata va fi pusă în libertate. În acest caz, dacă cererea de extrădare este repetată, ea poate fi respinsă.

Articolul 39

Dacă extrădarea aceleiași persoane este cerută de mai multe state, partea solicitată hotărăște cărui stat se va face extrădarea.

Articolul 40

Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei și se întoarce pe teritoriul părții solicitate, ea va putea fi din nou extrădată. În acest caz, la cererea de extrădare nu se mai anexează actele prevăzute la art. 35.

Articolul 41

La cererea părții solicitante, partea solicitată va transmite:

a) obiectele care pot servi ca mijloc de proba în procesul penal; aceste obiecte se transmit și în cazul cînd extrădarea nu poate avea loc din cauza morții sau din alte împrejurări;

b) obiectele care în mod vadit provin din infracțiune ori au servit la săvîrșirea acesteia.

Predarea obiectelor se face pe bază de dovada.

Dacă obiectele cerute sînt necesare părții solicitate într-o cauza penală, ele pot fi reținute provizoriu sau predate cu condiția de a fi înapoiate.

Drepturile părții solicitate sau ale terților asupra acestor obiecte sînt rezervate. Obiectele asupra cărora exista asemenea drepturi vor fi restituite părții solicitate, cat mai curând posibil.

Predarea sumelor de bani sau a altor bunuri se va face cu respectarea legilor părții solicitate.

Articolul 42

Fiecare parte contractantă autoriza, la cerere, transportul pe teritoriul sau al persoanelor extrădate celeilalte părți contractante de către un stat terț.

Cererea pentru autorizarea unui astfel de transport se transmite și se rezolva potrivit acelorași norme ca și cererea de extrădare. Părțile contractante nu sînt obligate sa autorize tranzitul persoanelor a căror extrădare nu poate avea lor potrivit prezentei convenții.

Articolul 43

Cheltuielile de extrădare se suporta de partea pe teritoriul căreia s-au făcut.

Cheltuielile de tranzit se suporta de partea solicitanta.

Articolul 44

Părțile contractante își comunică reciproc:

a) informații cu privire la rezultatul procesului penal pornit împotriva persoanelor extrădate;

b) în caz de condamnare, dacă pedeapsa a fost sau nu executată.

Dacă împotriva acestor persoane a fost pronunțată o sentinta definitivă, se va transmite o copie de pe acesta.

Articolul 45

Fiecare parte contractantă va comunică celeilalte părți contractante date privind hotărîrile definitive pronunțate de instanțele unei părți contractante împotriva cetățenilor celeilalte părți contractante, transmitand, totodată, amprentele digitale existente ale condamnaților.

Articolul 46

La cererea autorităților judiciare ale celeilalte părți contractante se vor da gratuit informații asupra antecedentelor penale ale persoanelor urmărite sau supuse judecații pe teritoriul acelei părți contractante; comunicarea se va face conform art. 3.

Articolul 47

Prezenta convenție va fi ratificată în conformitate cu prevederile constituționale ale celor două părți contractante și va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data primirii ultimei note prin care se notifica ratificarea.

Articolul 48

Prezenta convenție se încheie pentru o perioadă de 5 ani și se prelungește de fiecare data pentru o alta perioada de 5 ani, dacă nici una dintre părțile contractante nu a denunțat cu 6 luni înaintea expirării perioadei pentru care a fost încheiată.
Facuta la Damasc la 2 decembrie 1978, în doua exemplare originale în limbile română, arabă și franceza, avînd fiecare aceeași valoare. În caz de divergenta de interpretare, textul în limba franceza va face credința.
Pentru Republica Socialistă România
Constantin Statescu,
ministrul justiției
Pentru Republica Arabă Siriana,
Mouhammad Adib Al-Nahaoui,
ministrul justiției
──────────────────