Normele din 13 iunie 2001

Articolul 1

Prezenta norma sanitară veterinara stabilește metodele de analiza, precum și valorile pentru azotul ușor hidrolizabil în produsele din pescuit.

Articolul 2

În sensul prezentei norme sanitare veterinare se înțelege prin:

a) azot ușor hidrolizabil - parametrul chimic ce împiedica punerea în consum a produselor din pescuit improprii pentru consumul uman;

b) conținut în azot hidrolizabil - conținutul în azot al bazelor azotoase volatile, exprimat în miligrame/100 g produs.

Articolul 3

Produsele din pescuit neprocesate aparținând categoriilor de specii prevăzute la lit. a), b) și c) sunt considerate improprii pentru consumul uman atunci când examenul organoleptic ridica un dubiu asupra prospetimii lor, iar la controlul fizico-chimic se demonstreaza ca limitele de azot ușor hidrolizabil sunt peste valorile următoare:

a) 25 mg azot/100 g carne de peste pentru speciile: Sebastes sp.; Helicolenus dactylopterus; Sebastichthys capensis;

b) 30 mg azot/100 g carne de peste pentru familia Pleuronectidae (cu excepția Hippoglossus sp.);

c) 35 mg azot/100 g carne de peste pentru speciile aparținând familiei Merlucciidae și Gadidae.

Articolul 4

Metoda de referința utilizata pentru determinarea azotului ușor hidrolizabil este metoda distilarii unui extract deproteinizat cu acid percloric ce permite identificarea conținutului în azot al bazelor azotoase volatile - azot ușor hidrolizabil - la pești și la produsele din pescuit, aplicabilă pentru un conținut în azot ușor hidrolizabil cuprins între 5 mg/100 g și 100 mg/100 g.

1. Descrierea metodei

Bazele azotice volatile sunt extrase din proba cu ajutorul unei soluții de acid percloric 0,6. După alcalinizare extractul este supus unei distilari prin antrenare cu vapori, iar constituentii bazici volatili sunt absorbiti într-un receptor acid. Conținutul în azot ușor hidrolizabil este determinat prin titrarea bazei absorbite.

2. Reactivi

În cadrul metodei se utilizează reactivi cunoscuți. Se folosește apa distilata sau demineralizata de aceeași puritate.

2.1. Soluții de acid percloric - 6 g/100 ml

2.2. Soluții de soda caustica - 20 g/100 ml

2.3. Soluții standard de HCl 0,05 mol

2.4. Soluții de acid boric - 3 g/100 ml

2.5. Agent antispumant cu silicon

2.6. Soluții de fenolftaleina - 1 g/100 ml alcool etilic

2.7. Soluții indicator (Tashiro Mixed Indicator) - se dizolva 2 g roșu de metil și 1 g albastru de metilen în 1000 ml etanol 95%.

3. Instrumente și accesorii

3.1. Masina de tocat carne, cutit, foarfece, instrumente curate și dezinfectate

3.2. Omogenizator foarte rapid, cu număr de rotatii cuprins între 8.000 și 45.000/minut

3.3. Hârtie de filtru de 150 mm diametru, cu filtrare rapida

3.4. Biurete de 5 ml, gradate la 0,01 ml

3.5. Aparat pentru distilare prin antrenare cu vapori. Acest aparat poate regla diferite cantități de vapori și poate produce o cantitate constanta de vapori într-o perioadă de timp data.

4. Mod de lucru

La manipularea acidului percloric măsurile de protecție necesare sunt cele care se iau în cazul substanțelor puternic corosive.

Probele vor fi prelucrate conform pct. 4.1 cat mai repede după ajungerea la laborator.

4.1. Prelucrarea probelor

Se taie cu grija proba cu un instrument prevăzut la pct. 3.1. Se cantaresc 10 g, cu o eroare de cel mult cu 0,1 g în plus sau în minus din melanj într-un recipient corespunzător, se amesteca cu 90 ml soluție de acid percloric conform pct. 2.1, se omogenizeaza timp de 2 minute într-un mixer conform pct. 3.2, apoi se filtreaza cu o hârtie de filtru prevăzută la pct. 3.3.

Extractul astfel obținut poate fi conservat timp de cel puțin 7 zile la o temperatura cuprinsă între 2 și 6° C.

4.2. Distilarea cu vapori

Se pun 50 ml din extractul obținut conform pct 4.1 într-un aparat de distilat cu vapori. Pentru a verifica dacă alcalinitatea extractului este suficienta se adauga mai multe picaturi de agent antispumant cu silicon, 6,5 ml soluție de soda caustica conform pct. 2.2 și se începe imediat distilarea prin antrenarea cu vapori. Se regleaza distilarea prin antrenare cu vapori, astfel încât să se distileze 100 ml distilat în 10 minute.

Tubul de ieșire a distilatului se scufunda într-un recipient ce conține 100 ml soluție de acid boric conform pct. 2.4, la care s-au adăugat 3-5 picaturi de soluții indicator conform pct. 2.7. După 10 minute distilarea este terminată. Se ridica tubul și se spala cu apa. Se determina conținutul în baze volatile din soluția distilata prin titrare cu soluție standard de HCl conform pct. 2.3, pH-ul punctului final trebuind să fie de 5,0 (cu eroare de 0,1).

4.3. Titrarea

Analizele trebuie efectuate în dublu. Metoda de analiza a fost aplicată corect dacă diferența dintre doua rezultate nu depășește 2 mg/100 g. Titrarea se face cu o soluție standard de HCl 0,01 mol/l (0,01 N).

4.4. Proba martor

Se efectuează o proba martor conform pct. 4.2. În locul extractului se utilizează 50,0 ml soluție de acid percloric conform pct. 2.1.

Calcularea conținutului în azot ușor hidrolizabil se face aplicând ecuatia următoare:

Azot ușor hidrolizabil (mg/100 g esantion) - (V1-V0) x 0,14 x 2 x 100 M,

în care:

V1 = volumul soluției de HCl 0,01 M (ml) utilizat pentru titrarea probei;

V0 = volumul soluției de HCl 0,01 M (ml) utilizat pentru titrarea probei martor;

M = masa probei (g).

Analizele trebuie efectuate în dublu. Metoda a fost aplicată corect dacă diferența între doua analize nu depășește 2 mg/100 g.

Se verifica echipamentul prin distilarea unor soluții de clorura de amoniu echivalente cu 50 mg azot ușor hidrolizabil/100 g.

Deviatia standard a reproductibilitatii Sr-1,20. Deviatia standard a comparabilitatii SR - 2,50 mg.

Articolul 5

Metodele de rutina utilizabile pentru determinarea azotului ușor hidrolizabil sunt următoarele:
a) metoda microdifuziunii;
b) metoda distilarii directe;
c) metoda distilarii unui extract deproteinizat cu acidul triclor acetic.
Pentru determinarea azotului ușor hidrolizabil este necesară o cantitate de 100 g carne luată din cel puțin 3 puncte diferite și amestecata prin tocare.
──────────────────