Decizia nr. 149/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. d^1) și ale

art. 43^1 din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999

privind impozitul pe venit, modificată, excepție ridicată de Bettinio Diamant în Dosarul nr. 4.643/2000 al Judecătoriei Medias, județul Sibiu.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24 aprilie 2001 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 8 mai 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 4.643/2000, Judecătoria Medias, județul Sibiu, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. d^1) și ale

art. 43^1 din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999

privind impozitul pe venit, modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , excepție ridicată de Bettinio Diamant.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esenta, ca dispozițiile legale menționate sunt contrare prevederilor constituționale cuprinse în art. 1, întrucât acest text "arata ca dreptatea reprezintă o valoare garantată de stat, ori nu este drept ca pensia, reprezentând sume puse deoparte pentru asigurarea batranetilor, să fie parțial confiscată prin impozitare". Se arata, de asemenea, ca textele legale criticate contravin și dispozițiilor cuprinse în art. 41 alin. (1) referitoare la protecția proprietății private, deoarece "pensia reprezintă sume de bani proprietate privată", precum și prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, privind neretroactivitatea legii civile, deoarece, la data stabilirii sale (1997), pensia nu era impozabilă, "și acesta este un drept câștigat, anume acela de a nu se impozita pensia".

Exprimandu-și opinia asupra excepției, instanța de judecată considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece "sumele plătite cu titlu de contribuție la fondul de asigurări pentru plata pensiilor nu constituie sume proprietatea persoanei pentru care s-a calculat și virat contribuția individuală. Ele reprezintă surse de venit la bugetul asigurărilor sociale de stat și, prin urmare, se distribuie în funcție de legea bugetului asigurărilor sociale de stat". Totodată, se considera că nu se încalcă nici prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece prin dispozițiile legale criticate "s-a instituit sistemul impozitării pensiilor pentru viitor și nicidecum pentru perioade retroactive".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția este neîntemeiată, întrucât dreptul la pensie, prevăzut la art. 43 alin. (2) din Constituție, constituie o formă de asistența socială, iar nu un drept de proprietate. Pe de altă parte, nu poate fi reținută nici încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât textele de lege criticate nu conțin nici o dispoziție cu aplicare retroactivă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. d^1) și ale

art. 43^1 din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999

privind impozitul pe venit (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999), dispoziții introduse prin

art. I pct. 2 și 17 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87 din 29 iunie 2000

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 73/1999

privind impozitul pe profit (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 3 iulie 2000), care au următorul cuprins:

- Art. 4 alin. (1) lit. d^1): "Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt: [...]

d^1) venituri din pensii, pentru suma ce depășește 2.000.000 lei pe luna.";

- Art. 43^1: "(1) Este impozabilă totalitatea veniturilor nete, încasate cu titlu de pensie de către contribuabili, plătite atât din fonduri constituite prin contribuții obligatorii la un sistem de asigurare socială, cat și cele primite cu titlu de pensie finanțată de la bugetul de stat, potrivit legii, pentru partea care depășește suma de 2.000.000 lei pe luna.

(2) Venitul net din pensie reprezintă diferența dintre venitul brut din pensie și contribuția pentru asigurările sociale de sănătate.

(3) Venitul brut din pensie reprezintă sumele plătite cu titlu de pensii de asigurări sociale de stat și, după caz, pensii plătite din bugetul de stat, pensii suplimentare inclusiv majorarea acordată pentru asigurări sociale de sănătate.

(4) Venitul impozabil lunar din pensii se determina prin deducerea din suma veniturilor nete din pensii calculate potrivit alin. (2) a unei sume fixe neimpozabile lunare de 2.000.000 lei."

Textele constituționale, a căror încălcare este invocată, sunt art. 1, art. 15 alin. (2) și art. 41 alin. (1), prevederi care au următorul conținut:

- Art. 1: "(1) România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil.

(2) Forma de guvernamant a statului român este republica.

(3) România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";

- Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."

În opinia autorului excepției dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 1 din Constituție, referitoare la garantarea de către stat a "dreptatii", ca valoare suprema, deoarece impozitarea pensiilor constituie o măsura nedreaptă, "o confiscare parțială" a sumelor economisite "pentru asigurarea batranetilor".

Analizând aceasta prima critica de neconstituționalitate, Curtea constata ca în realitate autorul excepției invoca încălcarea, prin textele de lege criticate, numai a alin. (3) al art. 1 din Legea fundamentală, text referitor la garantarea valorilor supreme, valori printre care se afla și "dreptatea", omitand, pe de altă parte, faptul ca acest text constituțional consacra, de asemenea, principiul statului social, care presupune, printre altele, ideea de solidaritate între membrii societății. În acest context, Curtea retine, de asemenea, ca, potrivit art. 138 alin. (1) din Constituție, "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege" și, prin urmare, sumele reținute din salarii cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor sociale nu rămân în proprietatea contribuabililor, ci se redistribuie, potrivit legii, persoanelor îndreptățite, sub forma de pensii sau ajutoare sociale. Aceasta opțiune a legiuitorului își găsește reazemul constituțional în dispozițiile textului din Legea fundamentală care proclama statul român ca "stat social", cu toate obligațiile care revin acestuia privind asigurarea unui trai decent pentru toate categoriile sociale. Asadar, impozitarea pensiilor pentru partea care depășește suma de 2.000.000 lei pe luna, măsura dispusă prin prevederile

art. 4 alin. (1) lit. d^1) din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 , introduse prin

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , nu poate fi considerată o "confiscare parțială" a pensiei stabilite în anul 1997 în beneficiul autorului excepției ori o încălcare a dreptatii, valoare suprema, garantată, de asemenea, prin art. 1 alin. (3) din Constituție, astfel cum se susține în motivarea excepției de neconstituționalitate. Dimpotriva, se constată că aceasta impozitare constituie o măsura socială prin care se majorează bugetul public național, care, potrivit art. 137 alin. (1) din Constituție, cuprinde, printre altele, și bugetul asigurărilor sociale de stat și, prin urmare, creează posibilitățile bugetare pentru majorarea corespunzătoare a pensiilor, precum și pentru asigurarea unui minim nivel de trai decent pentru toți cetățenii tarii.

Curtea retine, de asemenea, ca dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. d^1) și ale

art. 43^1 din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 , introduse prin art. I pct. 2 și, respectiv, pct. 17 din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , nu contravin nici prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, referitoare la neretroactivitatea legii civile, deoarece, potrivit

art. II alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , "Dispozițiile art. 43^1 și 43^2 se aplică veniturilor din pensii cuvenite începând cu data de 1 iulie 2000", iar nu anterior adoptării ordonanței.

În sfârșit, Curtea constata ca textele de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituție, deoarece prin impozitarea unor categorii de venituri, în speta pensii peste un anumit cuantum, nu se aduce atingere dreptului de proprietate privată, drept garantat prin acest text constituțional. De altfel, Curtea observa ca însăși proprietatea este supusă impozitării. Totodată, se retine ca una dintre îndatoririle fundamentale ale cetățenilor, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Constituție, este "[...] să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice".

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. d 1 ) și ale

art. 43 1 din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 , dispoziții introduse prin

art. I pct. 2 și 17 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , excepție ridicată de Bettinio Diamant în Dosarul nr. 4.643/2000 al Judecătoriei Medias, județul Sibiu.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2001.