Decizia nr. 169/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, excepții ridicate de Anton Sommert în dosarele nr. 3.521/2000 și nr. 3.497/2000 ale Tribunalului București - Secția a III-a civilă și Secția a IV-a civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 mai și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 22 mai 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierile din 12 septembrie 2000 și 25 octombrie 2000, pronunțate în dosarele nr. 3.521/2000 și nr. 3.497/2000, Tribunalul București - Secția a III-a civilă și Secția a IV-a civilă - a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale. Excepțiile au fost ridicate de Anton Sommert, reclamant în cauze civile ce au ca obiect cereri privind acordarea de despăgubiri pentru daune morale.

În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate contravin art. 1 alin. (3), art. 11, 15, art. 16 alin. (1) și (2), art. 18 alin. (1), art. 20, 21, art. 22 alin. (1) și (2), art. 26 alin. (1), art. 30 alin. (6), (7) și (8), art. 31 alin. (4), art. 48 alin. (3), art. 49 alin. (1), art. 50 alin. (2), art. 123, art. 125 alin. (1) și art. 130 alin. (1) din Constituție, în sensul că ingradesc exercitarea dreptului reclamantului la repararea prejudiciului adus onoarei și reputației sale prin săvârșirea de către pârât a unor fapte prejudiciabile.

Instanța de judecată, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepțiile sunt neintemeiate deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. Se arata ca potrivit dispozițiilor ordonanței atacate cauțiunea se restituie reclamantului "îndată după rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a soluționat cererea de acordare a despăgubirilor pentru daune morale, cu excepția prevăzută de art. 2 alin. 2 din același act normativ".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepțiile sunt neintemeiate. Se arata ca instituirea cauțiunii reprezintă o garanție pentru situația în care cererea reclamantului este excesiva sau neîntemeiată, ceea ce poate cauza prejudicii pârâtului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepțiilor și cele ale părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.

Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, în întregul ei.

Autorul excepțiilor susține ca aceste dispoziții legale contravin următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 11: "(1) Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai și cu buna-credința obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";

- Art. 15: "(1) Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege. [...]";

- Art. 18 alin. (1): "Cetățenii străini și apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecția generală a persoanelor și a averilor, garantată de Constituție și de alte legi."

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 22: "(1) Dreptul la viața, precum și dreptul la integritate fizica și psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant. [...]";

- Art. 26 alin. (1): "Autoritățile publice respecta și ocrotesc viața intima, familială și privată.";

- Art. 30 alin. (6), (7) și (8): "(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea tarii și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naționala, rasială, de clasa sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștința publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.";

- Art. 31 alin. (4): "Mijloacele de informare în masa, publice și private, sunt obligate să asigure informarea corecta a opiniei publice.";

- Art. 48 alin. (3): "Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale.";

- Art. 49 alin. (1): "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.";

- Art. 50 alin. (2): "Cetățenii cărora le sunt încredințate funcții publice, precum și militarii, răspund de îndeplinirea cu credința a obligațiilor ce le revin și, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.";

- Art. 123: "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.

(2) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.";

- Art. 125 alin. (1): "Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.";

- Art. 130 alin. (1): "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor."

Se susține ca, întrucât dispozițiile ordonanței criticate obliga la plata unei cauțiuni de 5% din suma solicitată cu titlu de daune morale, exercitarea dreptului reclamantului la repararea prejudiciului adus onoarei și reputației sale prin săvârșirea de către pârât a unor fapte prejudiciabile este îngrădit.

Examinând excepția, Curtea constata ca argumentele invocate în susținerea acesteia nu pot fi reținute.

Legea nr. 146/1997

prevedea, anterior intrării în vigoare a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 , scutirea de plată taxei judiciare de timbru pentru cererile având ca obiect stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice.

Cauțiunea instituită prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

reprezintă 5% din suma solicitată cu titlu de daune morale și se restituie reclamantului după rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a soluționat cererea de acordare a despăgubirilor pentru daune morale. În aceste condiții cauțiunea este o garanție pentru situația în care cererea reclamantului este respinsă deoarece este neîntemeiată, uneori excesiva, alteori chiar formulată în scop sicanator, pârâtului cauzandu-i-se prejudicii prin chemarea sa nejustificată în judecata. Curtea observa ca, de altfel, aceasta instituție este reglementată de Codul de procedură civilă în cazurile prevăzute la art. 325 și 541.

În orice caz instituirea de către legiuitor a unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru, având în vedere situații speciale, nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituțional al egalității în drepturi și nici o obstructionare a accesului liber la justiție.

Referitor la toate celelalte critici, Curtea constata ca în mod evident acestea nu sunt relevante pentru soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate.

Asa fiind, în cauzele de fața excepțiile de neconstituționalitate ridicate urmează să fie respinse.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, excepții ridicate de Anton Sommert în dosarele nr. 3.521/2000 și nr. 3.497/2000 ale Tribunalului București - Secția a III-a civilă și Secția a IV-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 mai 2001.