Convenție · Consiliul de Stat

Convenția din 21 ianuarie 1978

între Republica Socialistă România și Republica Islamica Pakistan privind evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit

prezumat în vigoare

Data actului
21 ianuarie 1978
Emitent
Consiliul de Stat
Publicat în
Buletinul Oficial nr. 97 din 8 decembrie 1979
Structură
30 de articole · 47.900 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Guvernul Republicii Socialiste România și guvernul Republicii Islamice Pakistan,

dorind sa încheie o convenție pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, pe baza suveranității naționale și a egalității în drepturi, în vederea promovării și intaririi relațiilor economice între cele doua tari,

au convenit după cum urmează:

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit stabilite în contul fiecăruia dintre statele contractante, indiferent de felul în care sînt percepute.

2. Sînt considerate ca impozite pe venit impozitele stabilite pe venitul total sau pe elemente de venit, inclusiv impozitele asupra cistigurilor provenite din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile.

3. Impozitele care cad sub incidența prezentei convenții sînt următoarele:

a) în ce privește România:

- impozitul pe veniturile obținute de persoane fizice sau juridice;

- impozitul pe veniturile societăților mixte constituite cu participarea unor organizații economice române și a unor parteneri străini;

- impozitul pe veniturile realizate din activități agricole

(mai jos denumite impozit român);

b) în ce privește Pakistan:

- impozitul pe venit;

- impozitul complimentar (the super tax) și

- impozitul suplimentar (surcharge)

(mai jos denumite impozit pakistanez).

4. Convenția se va aplica, de asemenea, oricăror impozite de natura identică sau analoagă care se vor institui după data semnării prezentei convenții în locul impozitelor existente sau se vor adauga la acestea de către fiecare stat contractant. La finele fiecărui an autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunică reciproc modificările importante ce au fost aduse în legislatiile fiscale respective.

5. În cazul unor modificări importante în sistemul de impunere al fiecărui stat contractant, statele contractante se pot consulta în vederea adaptării prezentei convenții la astfel de modificări.

Articolul 3

(0)

Definiții

1. În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant înseamnă România sau Pakistan, după cum cere contextul;

b) termenul România, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România și orice arie în afară apelor teritoriale ale României asupra cărora România poate exercita, în conformitate cu dreptul internațional și cu propria sa legislație, drepturi suverane cu privire la fundul marii, subsolul și resursele lor naturale;

c) termenul Pakistan, folosit în sens geografic, înseamnă Pakistanul asa cum este definit în constituția Republicii Islamice Pakistan și cuprinde, de asemenea, orice arie în afară apelor teritoriale ale Pakistanului care, în conformitate cu dreptul internațional și cu legislația Pakistanului, este o arie în interiorul căreia pot fi exercitate drepturile Pakistanului cu privire la fundul marii, subsolul și resursele lor naturale;

d) expresia autoritate competentă indica:

(1)

în România: Ministerul Finanțelor;

(2)

în Pakistan: Consiliul Central al Veniturilor;

e) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant indica, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

f) termenul societate (company) indica orice persoană juridică, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislației române sau orice entitate considerată ca persoana juridică în vederea impozitării;

g) termenul persoana cuprinde o persoană fizica, o societate (company), o societate de persoane (partnership) și orice alta entitate considerată ca unitate impozabilă.

h) termenul național înseamnă:

(i) orice persoană fizica care are cetățenia unui stat contractant;

(îi) orice persoană juridică, societate de persoane (partnership) și asociație constituită în conformitate cu legislația în vigoare într-un stat contractant;

i) termenul trafic internațional înseamnă orice transport făcut cu o nava, o aeronava sau un vehicul rutier exploatat de către o întreprindere a unui stat contractant, cu excepția cazului cînd un atare transport este efectuat numai între doua locuri situate în celălalt stat contractant;

j) expresia subdiviziune politica înseamnă o subdiviziune politica în Pakistan;

k) expresia subdiviziune teritorial-administrativă înseamnă o subdiviziune teritorial-administrativă în România.

2. Pentru aplicarea convenției de către un stat contractant, orice expresie care nu este altfel definită, și dacă contextul nu cere altfel, are sensul ce i se atribuie de către legislația acelui stat contractant cu privire la impozitele făcînd obiectul convenției.

Articolul 4

Domiciliu fiscal

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant indica o persoană care în virtutea prevederilor legale ale acelui stat este subiect de impunere în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau oricărui alt criteriu de natura analoagă.

2. Cînd, conform dispozițiilor paragrafului 1, o persoană fizica este considerată rezidență în ambele state contractante, atunci statutul ei juridic va fi determinat în conformitate cu următoarele reguli:

a) persoana va fi considerată rezidență a statului în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa. Dacă dispune de o locuinta permanenta în fiecare din statele contractante, ea va fi considerată ca rezidență a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sînt cele mai strinse (în cele ce urmează menționat ca centrul intereselor sale vitale);

b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul din statele contractante, atunci ea va fi considerată ca rezidență a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state contractante sau dacă nu locuiește în nici unul din ele, ea va fi considerată ca rezidență a statului contractant a cărui cetățenie o are;

d) dacă aceasta persoana are cetățenia ambelor state contractante sau dacă nu are cetățenia nici unuia din ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor transa problema de comun acord.

3. Cînd, potrivit dispozițiilor paragrafului 1, o societate (company) este considerată ca rezidență a ambelor state contractante, atunci regimul ei juridic va fi determinat în conformitate cu următoarele reguli:

a) va fi considerată ca rezidență a statului contractant a cărui naționalitate o are;

b) dacă nu are naționalitatea nici unuia din statele contractante, va fi considerată a fi rezidență a statului contractant în care este situat locul conducerii efective.

4. Cînd, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica sau o societate (company), este rezidență a ambelor state contractante, autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve problema de comun acord și sa stabilească modul de aplicare a convenției unei asemenea persoane.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri în care întreprinderea exercita, în total sau în parte, activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale;

g) o expoziție permanenta cu vînzare;

h) un șantier de construcție sau de montaj a cărui durata depășește 12 luni.

3. Nu se considera sediu permanent:

a) folosirea de instalații în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării, ca urmare a unui contract extern de vînzare de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparținînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării;

c) întreținerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mărfuri ori de a stringe informații pentru întreprindere;

d) întreținerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informații, pentru cercetări științifice sau activități analoage, care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere;

e) menținerea unor produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii în scopul exclusiv de a fi prelucrate de către o alta întreprindere;

f) vînzarea în cadrul unui tirg sau al unei expoziții ocazionale-temporare, în cursul închiderii unui atare tirg sau expoziții, a produselor sau a mărfurilor aparținînd întreprinderii.

4. Termenul sediu permanent se considera ca include o persoană care acționează într-unul dintre statele contractante pentru sau în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, dacă:

(i) dispune de o împuternicire generală pe care o exercită în mod obișnuit în primul stat contractant menționat, care îi permite sa negocieze și sa încheie contracte pentru și în numele întreprinderii, în afară de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitată la cumpărarea de produse sau de mărfuri pentru întreprindere;

(îi) primește comenzi în mod obișnuit în primul stat contractant menționat, în totalitate sau aproape în totalitate, pentru întreprinderea însăși.

5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta își exercită activitatea în acel celălalt stat prin intermediul unui curtier (broker), a unui comisionar general sau a oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

6. Faptul ca o societate rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate care este rezidență a celuilalt stat contractant sau care exercită activitatea sa (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a face din una din aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri imobiliare

1. Veniturile provenind din bunuri imobile sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislația statului contractant în care bunurile în discuție sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobile, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și a altor bogatii naturale ale solului; navele și aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.

3. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietății imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi și veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.

Articolul 7

Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa în acel celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, beneficiile întreprinderii se impun în acel celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.

2. Cu excepția prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa și în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată exercitind activități identice sau analoage în condiții identice sau analoage și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al sediu permanent este.

3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent se vor admite ca deduceri cheltuielile făcute pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare făcute ca atare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul permanent sau în altă parte.

Cu toate acestea, nici o asemenea deducere nu se va admite dacă este vreuna cu privire la sumele plătite (pentru alte motive decît pentru restituirea cheltuielilor reale), de către sediul permanent, sediului central al întreprinderii sau oricăror alte unități ale acestuia sub forma de redevențe sau orice alte plati similare în schimbul folosirii unui brevet sau alte drepturi sau pentru know-how tehnic ori sub forma de comision de conducere sau, cu excepția cazului unei întreprinderi bancare, sub forma de dobinzi pentru împrumuturi bănești către sediul permanent.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește să se determine beneficiile de atribuit unui sediu permanent pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii către diversele ei părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 nu împiedica acest stat de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu o asemenea repartiție, în măsura în care este uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie, în orice caz, să fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile cuprinse în prezentul articol.

5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent pentru considerentul simplei cumpărări de către acest sediu permanent de produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit sediului permanent vor fi determinate prin aceeași metoda în fiecare an, în afară de cazul cînd exista motive suficiente și valabile de a proceda altfel.

7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, atunci prevederile acelor articole nu sînt afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

Întreprinderi de transport internaționale

1. Beneficiile obținute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internațional a navelor, aeronavelor ori a vehiculelor rutiere vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol sau ale art. 7, beneficiile obținute din exploatarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere folosite între doua locuri situate într-un stat contractant se pot impune în acel stat.

3. Prevederile paragrafelor 1 și 2 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor menționate în acele paragrafe, obținute de o întreprindere a unui stat contractant prin participarea ei într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transporturi.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

Atunci cînd:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant sau cînd

b) aceleași persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant

și cînd, într-un caz sau în celălalt caz, între cele doua întreprinderi se stabilesc sau se impun condiții în relațiile lor comerciale sau financiare care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care, dacă nu ar fi fost acele condiții, ar fi revenit uneia dintre întreprinderi, dar, datorită acelor condiții nu i-au revenit ca atare, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi și impuse în mod corespunzător.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate rezidență a unui stat contractant unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant se pot impune în acest celălalt stat.

2. Totuși, asemenea dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acestui stat, numai dacă societatea primitoare este beneficiarul efectiv al dividendelor; impozitul astfel stabilit va fi:

a) 5 la suta din suma bruta a dividendelor, dacă societatea primitoare deține direct cel puțin 20 la suta din capitalul societății plătitoare de dividende și aceasta din urma societate desfășoară activitate printr-o întreprindere industriala;

b) 10 la suta din suma bruta a dividendelor în celelalte cazuri.

3. a) Termenul dividende, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din acțiuni, acțiuni sau titluri de folosință, părți miniere, părți de fondator sau alte drepturi care nu sînt titluri de creanta, participari la beneficii, precum și venituri din alte părți sociale care sînt supuse aceluiași regim de impunere ca și veniturile din acțiuni de către legislația fiscală a statului în care este rezidență societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile distribuite de societățile mixte subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.

b) Expresia întreprindere industriala, asa cum este folosită în prezentul articol, înseamnă o întreprindere care activează în:

(i) prelucrarea produselor sau materialelor sau supunerea produselor sau materialelor oricărui proces din care rezultă o schimbare importanța a stării lor originale;

(îi) construcții navale;

(iii) electricitate, forta hidraulica, furnizare de gaz și apa;

(iv) minerit, inclusiv exploatarea unui put de petrol sau a surselor oricărui depozit mineral; și

(v) orice alta întreprindere care poate fi declarata de autoritatea competentă a fi o întreprindere industriala în scopurile prezentului articol.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidență, printr-un sediu permanent situat în acel celălalt stat, sau desfășoară în acel celălalt stat activitate profesională printr-o baza fixa situata acolo și dividendele plătite sînt în directa legătură cu un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Cînd o societate rezidență a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celălalt stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

6. Prevederile prezentului articol nu vor afecta impunerea societății cu privire la beneficiile din care sînt plătite dividendele.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuși, asemenea dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat, dar numai dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor; impozitul astfel stabilit va fi de 10 la suta din suma bruta a dobinzilor.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobinzile provenind dintr-un stat contractant de la un împrumut acordat de celălalt stat contractant, o subdiviziune politica a sa sau o subdiviziune teritorial-administrativă ori o instituție financiară oricărui rezident al primului stat contractant menționat vor fi scutite în acel prim stat cînd un atare împrumut și condițiile lui de plată sînt aprobate de guvernul acelui prim stat.

4. Termenul dobinzi, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din efecte publice, din titluri de obligațiuni, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la beneficii și din creanțe de orice natura, precum și orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislația fiscală a statului contractant din care provin veniturile, inclusiv primele și premiile ce se dau la asemenea efecte publice sau obligațiuni.

5. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin dobinzile un sediu permanent sau desfășoară în acel celălalt stat activități profesionale printr-o baza fixa situata în acel celălalt stat și creanțele sînt legate efectiv de un atare sediu permanent sau baza fixa. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

6. Dobinda va fi considerată ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat însuși, o subdiviziune politica sau teritorial-administrativă, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, cînd persoana plătitoare a dobinzii, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată creanta asupra căreia se plătește dobinda și o atare dobinda se suporta de sediul permanent respectiv, atunci acea dobinda se va considera ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

7. Cînd, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau între ambii și terțe persoane, suma dobinzilor plătite, ținînd cont de creanta pentru care ele sînt vărsate, excede pe aceea asupra căreia ar fi convenit debitorul și creditorul în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 12

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.

2. Totuși, asemenea comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat, dar impozitul astfel stabilit va fi de 10 la suta din suma bruta a comisionului.

3. Termenul comision, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă o plata facuta unui intermediar (broker), unui agent comercial general plătit cu comision (general commission agent) sau oricărei persoane asimilate unui atare intermediar (broker) sau agent comercial (agent) de către legislația de impozite a statului contractant în care asemenea plati iau naștere.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul comisionului, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din provin comisioanele un sediu permanent sau desfășoară în acel celălalt stat activitate profesională prin intermediul unei baze fixe situate în acel stat și dobindirea comisionului este legată direct de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În asemenea caz se vor a prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Comisionul va fi considerat ca provenind din stat contractant cînd debitorul este acel stat însuși, o subdiviziune politica sau teritorial-administrativă, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, cînd persoana plătitoare a comisionului, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată obligația plății comisionului și un atare comision este suportat de sediul permanent respectiv, atunci un atare comision se va considera ca provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.

Articolul 13

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant, plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși, aceste redevențe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acelui stat, dar numai dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevențelor; impozitul astfel stabilit va fi de 12,50 la suta din suma bruta a redevențelor, asa cum sînt definite la paragraful 3.

3. Termenul redevențe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă plati de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de-al lor asupra unei opere literare, artistice sau științifice (inclusiv filmele de cinematograf și filmele și benzile magnetice destinate televiziunii sau radiodifuziunii), a unui brevet de invenție, a unei mărci de fabrica, a unui desen sau model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret sau pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau științific ori pentru informațiile relative la experienta cîștigată în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul redevențelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevențele un sediu permanent sau desfășoară în acel celălalt stat contractant activitate profesională printr-o baza fixa situata în acel stat. În aceasta situație se aplică dispozițiile art. 7 sau ale art. 15 după caz.

5. Redevențele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat, o subdiviziune politica sau teritorial-administrativă, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacă debitorul redevențelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent pentru care a fost încheiat contractul dînd naștere la obligația plății redevențelor și sarcina plății acestor redevențe este suportată de acel sediu permanent, atunci atari redevențe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Dacă, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor plătite, ținînd cont de prestarea pentru care ele sînt plătite (folosirea, concesionarea folosirii sau informații), excede suma asupra căreia s-ar fi convenit de debitor și creditor în lipsa unor asemenea relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, ținînd cont și de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 14

Cistiguri din capital

1. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile numai în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ținînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni libere, inclusiv cîștigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, se impun în celălalt stat. Cu toate acestea, cîștigurile provenind din înstrăinarea navelor și a aeronavelor, asa cum se menționează la paragraful 1 al art. 8, ale unui stat contractant și bunurile mobile ținînd de exploatarea unor atari nave și aeronave sînt impozabile numai în acel stat contractant.

3. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menționate la paragrafele 1 și 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

Articolul 15

Profesiuni independente

1. Veniturile obținute de către un rezident al unui contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau din alte activități independente cu un caracter analog sînt impozabile numai în acel stat.

Cu toate acestea, în următoarele împrejurări asemenea venituri pot fi impuse în celălalt stat contractant:

a) dacă are o baza fixa la dispoziția sa în mod regulat în celălalt stat contractant în scopul desfășurării activității sale; în acest caz se poate impune în celălalt stat contractant numai acea parte a venitului care este atribuibila acelei baze fixe; sau

b) dacă șederea sa în celălalt stat contractant este pentru o perioadă sau perioade care insumate depășesc în total 183 de zile în anul fiscal; sau

c) dacă remunerațiile pentru serviciile sale în celălalt stat contractant obținute de la rezidenți ai acelui stat contractant depășesc o sumă în rupii pakistaneze sau în lei românești egala cu 4000 dolari S.U.A. în anul impozabil, fără a tine seama ca șederea sa în acel stat are loc pe o perioadă sau perioade care insumeaza mai puțin de 183 de zile în cursul anului fiscal.

2. Expresia profesiuni libere cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și activitatea independenta a medicilor, avocaților, inginerilor, arhitectilor, dentistilor și contabililor.

Articolul 16

Profesiuni dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19 și 20, retribuțiile (salaries, wages) și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru servicii prestate ca persoana încadrată în munca (employment) sînt impozabile numai în acest stat, cu condiția ca prestarea serviciilor sa nu fie efectuată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remunerațiile primite sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru servicii prestate ca persoana încadrată în munca (employment) în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant dacă:

a) beneficiarul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, și

b) remunerațiile sînt plătite de către o persoană care încadrează în munca personal muncitor sau în numele acesteia și care nu este rezidență a celuilalt stat, și

c) remunerațiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care persoana care încadrează în munca personal muncitor (employer) o are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispozițiile precedente ale acestui articol, remunerațiile pentru servicii prestate ca personal încadrat în munca la bordul unei nave sau aeronave a unei întreprinderi a unui stat contractant, asa cum se menționează la paragraful 1 al art. 8, vor fi impuse numai în acel stat.

Articolul 17

Remunerațiile membrilor consiliilor de administrație sau de conducere

Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte remunerații similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administrație sau al unui organ similar al unei societăți rezidente în celălalt stat contractant vor fi impuse numai în acel celălalt stat.

Articolul 18

Artiști și sportivi

1. Prin derogare de la prevederile art. 15 și 16, veniturile obținute de profesioniștii de spectacole, cum sînt artiștii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune și interpreții muzicali, precum și sportivii, din activitatea lor personală desfășurată în aceasta calitate, vor fi impozabile numai în statul contractant în care aceste activități sînt exercitate.

2. Prin derogare de la prevederile art. 7, cînd activitățile menționate la paragraful 1 al prezentului articol sînt exercitate într-un stat contractant de către o întreprindere a celuilalt stat contractant, beneficiile obținute din realizarea acestor activități de către o atare întreprindere pot fi impuse în primul stat contractant menționat.

3. Veniturile obținute din activități exercitate în cadrul acordurilor culturale încheiate între cele doua state contractante vor fi scutite de impozite în statul contractant în care aceste activități sînt exercitate.

Articolul 19

Pensii

1. Pensiile, anuitatile și alte remunerații similare provenind dintr-un stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.

2. Pensiile, anuitatile și alte remunerații similare vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd plătitorul este statul însuși, o subdiviziune politica sau teritorial-administrativă, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat.

3. Termenul pensie, anuitate și alta remunerație similară, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă plati făcute periodic după pensionare, ținînd seama de muncă prestată ca personal încadrat în munca, în trecut sau sub forma de compensații pentru vătămări survenite în legătură cu munca prestată în trecut ca personal încadrat în munca.

Articolul 20

Funcții publice

1. a) Remunerațiile, altele decît pensiile, plătite de un stat contractant, de o subdiviziune politica sau de o subdiviziune teritorial-administrativă ori de o autoritate locală din acel stat unei persoane fizice pentru servicii prestate acelui stat, subdiviziuni politice ori subdiviziuni teritorial-administrative sau autoritate locală, în îndeplinirea unor funcții publice, se vor impune numai în acel stat.

b) Cu toate acestea, o astfel de remunerație va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sînt prestate în acel stat, iar primitorul este rezident al acelui celălalt stat contractant și dacă:

(i) nu este cetățean al statului contractant menționat la paragraful 1 a); și

(îi) nu a devenit rezident al celuilalt stat contractant numai în scopul prestării serviciilor.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică remunerației pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate comercială sau industriala exercitată de unul din statele contractante sau de una din subdiviziunile sale politice ori teritorial-administrative sau de o autoritate locală.

Articolul 21

Profesori și studenți

1. Un rezident al unuia din statele contractante care este prezent în mod temporar în celălalt stat contractant numai:

a) ca student la o universitate, academie sau școala în celălalt stat contractant,

b) ca practicant pentru a dobîndi calificarea tehnica, profesională sau de afaceri de la o persoană, alta decît aceea la care este angajat sau o organizație menționată la lit. c) de mai jos,

c) ca beneficiar al unei burse, alocații sau premiu în scopul principal de a studia sau de a face cercetări științifice, acordate de o organizație a primului stat, sau

d) în calitate de cursant în cadrul aranjamentelor încheiate cu guvernul celuilalt stat contractant sau cu oricare organism ori agenție din acel celălalt stat contractant în scopul instruirii, studiilor sau orientarii profesionale,

nu va fi impus în celălalt stat contractant pentru remiterile primite din străinătate în scopul întreținerii sale, pentru învățătura ori instruire sau ca bursa pentru continuarea studiilor. Celălalt stat nu va impune remunerațiile plătite acestuia pentru servicii prestate în acel celălalt stat cu condiția ca asemenea servicii să fie în legătură cu studiile sale sau cu instruirea practica ori sînt necesare în scopul întreținerii sale.

2. Un rezident al unui stat contractant care viziteaza celălalt stat contractant pentru o perioadă care nu depășește 2 ani, în scopul de a preda ori de a întreprinde cercetări la un institut de cercetări, colegiu, școala sau alta instituție de învățămînt în celălalt stat contractant, va fi scutit de impozit în acel celălalt stat contractant în legătură cu sumele pe care le primește pentru o atare activitate.

Articolul 22

Venituri nemenționate în mod expres

Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de locul din care provin, care nu au fost reglementate prin articolele precedente ale prezentei convenții, se impun numai în acel stat.

Articolul 23

Evitarea dublei impuneri

1. Cînd se plătesc impozite pe venit în Pakistan de către un rezident al României, asemenea impozite se vor deduce din impozitul plătibil în România în conformitate cu prevederile legislației de impozite din România.

2. Sub condiția prevederilor legii de impozite pe venit din Pakistan (Pakistan Income Tax Act) cu privire la acordarea ca un credit față de impozitul pakistanez a impozitului plătibil într-o țara în afară Pakistanului, impozitul plătit în România de către o persoană rezidență în Pakistan, asupra oricărui venit, se va acorda ca un credit față de orice impozit pakistanez plătibil cu privire la acel venit.

3. În sensul prezentului articol, profiturile, venitul sau cîștigurile unui rezident al unui stat contractant care sînt impuse în celălalt stat contractant în conformitate cu prezenta convenție sînt considerate ca provin din surse din acel celălalt stat.

4. Prin derogare de la prevederile paragrafelor precedente ale prezentului articol, dacă pentru oricare an se acordă scutire de impozit, fie totală fie parțială, asupra oricărui venit, de către unul din statele contractante, atunci celălalt stat contractant va acorda credit pentru impozitul astfel scutit, față de impozitul pe asemenea venituri plătibil în acel celălalt stat.

Articolul 24

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligații legate de impunere, diferite sau mai împovărătoare decît acelea la care sînt sau pot fi supuși naționalii acelui celălalt stat aflați în aceeași situație.

2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se va face în acest celălalt stat în condiții mai puțin avantajoase decît impozitarea întreprinderilor acestui celălalt stat desfășurînd aceleași activități.

3. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, în totalitate sau în parte, deținut sau controlat, direct sau indirect, de unul sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menționat nici unei impozitări sau obligații legate de impunere, care să fie diferita sau mai împovărătoare decît acelea la care sînt sau ar putea fi supuse întreprinderile de același fel ale celui prim stat menționat.

4. Nici o prevedere a prezentului articol nu va fi interpretată:

a) ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesniri, scăzăminte și reduceri legate de impunere pe considerentul statutului civil sau al obligațiilor de ordin familial pe care le acorda rezidenților proprii;

b) ca afectind vreo prevedere în legislația Pakistanului care acorda scaderi de impozite societăților care îndeplinesc anumite condiții cu privire la declararea și plata dividendelor.

5. În prezentul articol, termenul impunere înseamnă impozite care constituie obiectul prezentei convenții.

Articolul 25

Procedura amiabila

1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenție, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acelor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului al cărui rezident este sau dacă cazul sau intra sub incidența prevederilor paragrafului 1 al art. 24, va supune cazul autorității competente a statului contractant al cărui național este. Acest caz trebuie înaintat în termen de 2 ani de la prima comunicare privind măsura prin care s-a stabilit impunerea ce nu este conformă cu prevederile convenției.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa aducă o soluționare corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenția. Orice acord realizat se va aduce la îndeplinire fără a se tine seama de nici o limita de termen prevăzută de legislatiile naționale ale statelor contractante.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe calea înțelegerii amiabile orice dificultăți sau dubii ce iau naștere cu privire la interpretarea sau aplicarea convenției și, de asemenea, se pot consulta cu privire la repartizarea beneficiilor către un rezident al unui stat contractant și sediul sau permanent situat în celălalt stat contractant sau pentru repartizarea venitului între un rezident al unui stat contractant și oricare persoana asociata prevăzută la art. 9.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul realizării unei înțelegeri în sensul prevederilor paragrafelor precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înțelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii compuse din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

Articolul 26

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații cum sînt de pilda cele necesare aplicării prevederilor prezentei convenții și ale legilor interne din statele contractante privitoare la impozitele vizate de prezenta convenție, în măsura în care perceperea impozitelor mai jos menționate este conformă cu prezenta convenție și, în special, pentru prevenirea fraudei și evaziunii fiscale. Autoritățile competente vor promova, prin consultări, condiții, metode și procedee tehnice corespunzătoare privitoare la problemele în legătură cu care se face un asemenea schimb, precum și, atunci cînd este oportun, schimb de informații în legătură cu evitarea impozitelor.

Orice informație astfel obținută va fi tratata ca secret și nu va fi divulgată nici unei persoane sau autorități altele decît cele însărcinate cu stabilirea, încasarea sau executarea impozitelor vizate de prezenta convenție.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia din statele contractante obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații sau cu practica administrativă a unuia sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu ar putea fi obținute în baza prevederilor legislației proprii sau a practicii administrative obișnuite a unuia sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informații prin care s-ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial;

d) de a furniza informații a căror divulgare ar fi contrară suveranității sale, securității sau ordinii publice.

Articolul 27

Funcționari diplomatici și consulari

Prevederile prezentei convenții nu aduc nici o atingere privilegiilor fiscale de care beneficiază funcționarii diplomatici sau consulari în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internațional, fie a prevederilor acordurilor speciale.

Articolul 28

Dispoziții diverse

Prevederile prezentei convenții nu vor fi interpretate ca limitind, într-un mod oarecare, necuprinderea în baza impozabilă scutirile, deducerile, creditele de impozite, reducerile sau alte înlesniri care sînt acordate în prezent sau se vor acorda în viitor:

a) de către legislația unuia din statele contractante la determinarea impozitului prelevat de acel stat contractant, sau

b) prin orice alt acord încheiat între statele contractante.

Articolul 29

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va fi ratificată și schimbul instrumentelor de ratificare se va face la București, cît mai curînd posibil.

2. Convenția va intra în vigoare la data schimbării instrumentelor de ratificare și prevederile ei se vor aplica:

a) În România:

cu privire la România, asupra oricărui venit care ia naștere în România la sau după 1 ianuarie al anului calendaristic în care are loc schimbul instrumentelor de ratificare.

b) În Pakistan:

cu privire la Pakistan, asupra oricărui venit care ia naștere în Pakistan în, "anul precedent" (asa cum este definit de legislația de impozite a Pakistanului) începînd la sau după 1 ianuarie al anului calendaristic în care are loc schimbul instrumentelor de ratificare.

Aplicarea prezentei convenții de la o dată mai recenta poate fi stabilită prin intermediul prevederilor art. 25, numai în cazul beneficiilor menționate la art. 8.

Articolul 30

Denunțarea

Prezenta convenție va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată, dar oricare dintre statele contractante poate, la sau înainte de 30 iunie în orice an calendaristic începînd după expirarea unei perioade de 5 ani de la data intrării în vigoare, sa remită pe cale diplomatică nota de denunțare celuilalt stat contractant și, într-o asemenea eventualitate, convenția va inceta de a mai fi în vigoare:

a) În România:

cu privire la impozitele române asupra venitului care ia naștere în România la sau după 1 ianuarie al anului calendaristic următor datei în care s-a remis nota de denunțare.

b) În Pakistan:

cu privire la impozitul pakistanez asupra venitului care ia naștere în Pakistan pentru "anul precedent" (asa cum este definit de către legislația de impozite a Pakistanului), începînd la sau după 1 ianuarie al anul calendaristic următor datei la care s-a remis nota de denunțare.

Drept care, subsemnații, împuterniciți în buna și cuvenită forma de către guvernele lor, au semnat prezenta convenție.

Facuta în dublu exemplar, la Islamabad, la 21 ianuarie 1978, în limbile română și engleza, ambele texte avînd aceeași valabilitate.

Pentru

guvernul Republicii Socialiste România

Florea Dumitrescu

Pentru

guvernul Republicii Islamice Pakistan

A. G. N. Kazi

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.