Convenția din 24 mai 1979

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unui stat contractant sau ale fiecăruia dintre cele doua state.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe avere percepute în contul fiecăruia dintre statele contractante, indiferent de sistemul de percepere.

2. Sînt considerate ca impozite pe venit și pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cîștigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile.

3. Impozitele actuale la care se aplică convenția sînt următoarele:

a) în ceea ce privește România:

- impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice și juridice;

- impozitul pe veniturile societăților mixte constituite cu participarea organizațiilor economice române și a partenerilor străini;

- impozitul pe veniturile realizate din activități agricole

(denumite în cele ce urmează impozit român);

b) în ceea ce privește Spania:

- impozitul pe venitul persoanelor fizice;

- impozitul pe venitul societăților și al altor persoane juridice;

- prelevarile anticipate în contul: contribuției funciare, agricole și urbane; impozitului pe veniturile din munca personală; impozitului pe veniturile din capital și impozitului pe activitățile și beneficiile industriale și comerciale;

- redevențele privind superficia și impozitul pe beneficiile comerciale prevăzute de Legea din 27 iunie 1974, pentru întreprinderile care au ca obiect cercetarea și exploatarea hidrocarburilor;

- impozitul extraordinar asupra bunurilor persoanelor fizice și impozitul extraordinar asupra anumitor venituri realizate din munca personală, reglementate de Legea nr. 50 din 14 noiembrie 1977 asupra măsurilor urgente de reforma fiscală

(denumite în cele ce urmează impozit spaniol).

4. Convenția se va aplica, de asemenea, impozitelor de natura identică sau analoagă și impozitelor pe avere care vor intra în vigoare după data semnării prezentei convenții și care s-ar adauga celor existente sau care le vor înlocui. Statele contractante își vor comunică reciproc modificările aduse legislației lor fiscale respective.

Articolul 3

Definiții generale

1. a) (i) Termenul România indica teritoriul Republicii Socialiste România, precum și zonele situate în afară apelor teritoriale ale României, asupra cărora, în conformitate cu dreptul internațional și potrivit legislației sale, România exercita drepturi suverane referitoare la solul și subsolul marii și la resursele naturale ale acestora;

(îi) termenul Spania indica statul spaniol și zonele adiacente apelor teritoriale ale Spaniei, asupra cărora, în conformitate cu dreptul internațional și potrivit legislației sale, Spania poate exercita drepturile privitoare la fundul marii, la subsolul marin și la resursele naturale ale acestora;

b) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant indica, după context, România sau Spania;

c) termenul persoana cuprinde persoanele fizice, societățile și orice alte grupări de persoane;

d) termenul societate indica orice persoană juridică - inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislației române - sau oricare entitate care este considerată ca o persoană juridică în vederea impozitării;

e) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant indica, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

f) expresia autoritate competentă indica:

(i) în ceea ce privește România, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;

(îi) în ceea ce privește Spania, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;

g) termenul impozit indica, după context, impozitul român sau impozitul spaniol;

h) termenul național indica:

(i) orice persoane fizice care poseda după caz, naționalitatea spaniola sau cetățenia română;

(îi) orice persoane juridice, societăți de persoane și asociații constituite în conformitate cu legislația în vigoare într-un stat contractant;

i) prin trafic internațional se înțelege orice transport efectuat de către o nava, aeronava sau un vehicul rutier exploatat de către o întreprindere care are sediul conducerii efective situat într-un stat contractant, cu excepția cazului cînd nava, aeronava sau vehiculul rutier sînt exploatate numai între puncte situate în celălalt stat contractant;

j) expresia o unitate administrativ-teritorială se referă la România.

2. Pentru aplicarea convenției de către un stat contractant, orice expresie care nu este altfel definită are sensul atribuit de legislația statului menționat care reglementează impozitele ce fac obiectul convenției, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita.

Articolul 4

Domiciliu fiscal

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant indica orice persoană care, în virtutea legislației acelui stat, este subiect de impunere în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricărui alt criteriu de natura analoagă. Totuși, aceasta expresie nu cuprinde persoanele care sînt impozabile în acest stat numai pentru venitul pe care îl obțin din surse situate în statul menționat sau pentru averea pe care o poseda în acest stat.

2. Cînd, potrivit dispozițiilor paragrafului 1, o persoană fizica este considerată rezidență a fiecăruia dintre statele contractante, situația să se reglementează în modul următor:

a) persoana va fi considerată rezidență a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta. Dacă ea dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, va fi considerată rezidență a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul dintre statele contractante, atunci va fi considerată rezidență a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacă nu locuiește în mod obișnuit în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidență a statului contractant a cărui cetățenie o are;

d) dacă aceasta persoana are cetățenia fiecăruia dintre statele contractante sau dacă nu are cetățenia nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante rezolva problema de comun acord.

3. Cînd, potrivit dispozițiilor paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este considerată ca rezidență a fiecăruia dintre statele contractante, ea este considerată ca rezidență a statului contractant unde se găsește sediul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri unde întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracție a bogățiilor naturale;

g) un șantier de construcții sau de montaj, a cărui durata depășește 12 luni.

3. Nu se considera ca exista sediu permanent dacă:

a) se folosesc instalații numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării mărfurilor aparținînd întreprinderii;

b) mărfurile aparținînd întreprinderii sînt păstrate numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;

c) mărfurile aparținînd întreprinderii sînt păstrate numai în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;

d) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul de a cumpara mărfuri sau de a stringe informații pentru întreprindere;

e) un loc fix de afaceri este folosit pentru întreprindere numai în scopuri de publicitate, de a furniza informații, de cercetări științifice sau activități analoage care au caracter preparatoriu sau auxiliar;

f) mărfurile aparținînd întreprinderii și expuse la un tirg comercial sau la o expoziție sînt vîndute de către întreprindere la închiderea acelui tirg sau expoziție.

4. O persoana activind într-un stat contractant în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant - alta decît un agent cu un statut independent în sensul paragrafului 5 - se considera sediu permanent în primul stat dacă ea dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obișnuit, permitindu-i sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu condiția ca activitatea acestei persoane sa nu fie limitată la cumpărarea de mărfuri pentru întreprindere.

5. Nu se considera ca o întreprindere a unuia dintre statele contractante are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta își exercită activitatea sa prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul obișnuit al activității lor.

6. Faptul ca o societate rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate care este rezidență a celuilalt stat contractant sau care exercită activitatea sa (fie prin intermediul unui sediu permanent sau nu) nu este prin el însuși suficient pentru a face din una dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri imobiliare

1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din exploatările agricole și forestiere, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislația statului contractant în care sînt situate bunurile în discuție. Expresia cuprinde, în toate cazurile, accesoriile, inventarul viu sau mort al exploatarilor agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dispozițiile dreptului comun privind proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, surselor și a altor bogatii ale solului; navele și aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.

3. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică veniturilor provenind din exploatare directa, din închiriere sau din arendare, precum și din orice alta forma de exploatare a bunurilor imobile.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi, precum și veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.

Articolul 7

Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, cu condiția ca întreprinderea sa nu exercite activitatea sa în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa în acest fel, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu permanent.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată exercitind activități identice sau analoage în condiții identice sau analoage și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise la scădere cheltuielile destinate scopurilor urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare, fie ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul permanent, fie în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca beneficiile atribuibile unui sediu permanent să fie determinate pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 nu împiedica acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile potrivit repartiției uzuale; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie totuși de asa natura încît rezultatul obținut să fie conform cu principiile cuprinse în prezentul articol.

5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent a cumpărat mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul cînd exista motive valabile și suficiente pentru a proceda altfel.

7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, dispozițiile acelor articole nu sînt afectate de dispozițiile prezentului articol.

Articolul 8

Întreprinderi de transport

1. Beneficiile provenind din exploatarea în trafic internațional a navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere nu sînt impozabile decît în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

2. Prin derogare de la dispozițiile paragrafului 1 și ale art. 7, beneficiile provenite din exploatarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere folosite în principal pentru transportul pasagerilor sau al mărfurilor exclusiv între puncte situate într-un stat contractant sînt impozabile în acest stat.

3. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 se aplică, de asemenea, beneficiilor avute în vedere la paragrafele respective pe care o întreprindere a unui stat contractant le obține din participarea sa la un pool, la o exploatare în comun sau la un organism internațional de transporturi.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1. Atunci cînd:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd

b) aceleași persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

și cînd, într-un caz sau în celălalt, cele doua întreprinderi sînt legate în relațiile lor comerciale sau financiare prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fără aceste condiții, ar fi fost obținute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi și impuse în consecința.

2. Cînd beneficiile pentru care o întreprindere a unui stat contractant a fost impusa în acest stat sînt de asemenea incluse în beneficiile unei întreprinderi a celuilalt stat contractant și impuse în consecința și cînd beneficiile astfel incluse sînt beneficii care ar fi fost realizate de aceasta întreprindere din celălalt stat, dacă condițiile convenite între cele doua întreprinderi erau cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci primul stat va proceda la modificarea corespunzătoare a cuantumului impozitului pe care l-a perceput asupra acestor beneficii. Pentru determinarea modificării de făcut se va ține seama de celelalte dispoziții ale prezentei convenții referitoare la natura veniturilor.

3. Un stat contractant nu va modifica beneficiile unei întreprinderi în cazurile avute în vedere la paragraful 1, după expirarea termenelor prevăzute de legislația sa naționala.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de către o societate care este rezidență a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant al cărui rezident este societatea plătitoare de dividende și potrivit legislației acestui stat, numai dacă persoana care încasează dividendele este beneficiarul efectiv; impozitul astfel stabilit nu poate depăși:

a) 10 la suta din suma bruta a dividendelor, dacă beneficiarul dividendelor este o societate care dispune direct de cel puțin 25 la suta din capitalul societății plătitoare a dividendelor;

b) 15 la suta din suma bruta a dividendelor, în toate celelalte cazuri.

Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitățile de aplicare a acestei limitări.

Prevederile acestui paragraf nu se referă la impozitarea societății pentru beneficiile din care au fost plătite dividendele.

3. Termenul dividende folosit în prezentul articol indica veniturile provenind din acțiuni, acțiuni sau titluri de folosință, părți miniere, părți de fondator sau alte părți care dau dreptul la beneficiu, cu excepția creanțelor, precum și veniturile din alte părți sociale supuse aceluiași regim fiscal ca și veniturile din acțiuni, de către legislația fiscală a statului în care este rezidență societatea distribuitoare.

Acest termen indica, de asemenea, beneficiile repartizate asociaților lor de societățile mixte constituite în conformitate cu legislația română.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul dividendelor, rezident al unui stat contractant, exercita, în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidență, fie o activitate industriala sau comercială prin intermediul unui sediu permanent situat în acel celălalt stat, fie o profesie libera folosind o baza fixa situata în acel celălalt stat și de care se leagă în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În aceasta situație sînt aplicabile, după caz, dispozițiile art. 7 sau ale art. 15.

5. Cînd o societate rezidență a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate nici sa perceapă vreun impozit asupra dividendelor plătite de societate, decît în măsura în care aceste dividende sînt plătite unui rezident al acestui celălalt stat sau în măsura în care participarea generatoare de dividende este legată efectiv de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acest celălalt stat, nici sa preleve vreun impozit cu titlu de impunere a beneficiilor nedistribuite, asupra beneficiilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.

2. Totuși, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acelui stat, numai dacă beneficiarul este titularul real al dreptului; impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10 la suta din suma dobinzilor.

Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitățile de aplicare a acestei limitări.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2 de mai sus, dobinzile provenite din împrumuturi acordate direct sau garantate de un stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat.

4. Termenul dobinzi folosit în prezentul articol indica veniturile din creanțe de orice natura însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la beneficiile debitorului și în special veniturile din fonduri publice și din obligațiuni de împrumut, inclusiv primele și premiile decurgind din aceste titluri. Penalizările pentru plățile cu întîrziere nu sînt considerate ca dobinzi în sensul prezentului articol.

5. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant exercita, în celălalt stat contractant din care provin dobinzile, fie o activitate comercială sau industriala prin intermediul unui sediu permanent, fie o profesie libera prin mijlocirea unei baze fixe și de care sînt legate efectiv creanțele generatoare de dobinzi. În aceasta situație sînt aplicabile, după caz, prevederile art. 7 sau ale art. 15.

6. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acelui stat. Totuși, cînd debitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care a fost contractat împrumutul generator de dobinzi și care suporta plata acestora, dobinzile respective sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

7. Dacă, urmare relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau relațiilor pe care și unul și celălalt le întrețin cu terțe persoane, suma dobinzilor plătite, ținînd cont de creanta pentru care ele sînt plătite, depășește pe aceea asupra căreia ar fi convenit debitorul și creditorul în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol nu se aplică decît la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a dobinzilor rămîne impozabilă în conformitate cu legislația fiecărui stat contractant și ținînd seama de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impuse în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste redevențe pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acelui stat; însă, dacă primitorul este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10 la suta din suma bruta a redevențelor.

3. Termenul redevențe folosit în prezentul articol indica remunerațiile de orice natura plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor, a unui brevet de invenție, a unei mărci de fabrica sau de comerț, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca și pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau științific și pentru informațiile relative la experienta cîștigată în domeniul industrial, comercial sau științific; acest termen cuprinde de asemenea remunerațiile de orice natura privind filmele cinematografice și operele înregistrate pe film și benzile magnetice destinate televiziunii.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul redevențelor, rezident al unui stat contractant, exercita, în celălalt stat contractant din care provin redevențele, fie o activitate comercială sau industriala prin intermediul unui sediu permanent, fie o profesie libera prin mijlocirea unei baze fixe și de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevențe. În aceasta situație sînt aplicabile, după caz, dispozițiile art. 7 sau ale art. 15.

5. Redevențele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acelui stat. Totuși, cînd debitorul redevențelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa pentru care a fost încheiat contractul care da loc plății redevențelor și care suporta sarcina acestora, redevențele sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Dacă, urmare relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau pe care unul sau celălalt le întrețin cu terțe persoane, suma redevențelor plătite, ținînd cont de prestarea pentru care ele sînt plătite, depășește pe aceea asupra cărora ar fi convenit debitorul și creditorul în lipsa unor asemenea relații, dispozițiile prezentului articol nu se aplică decît la aceasta ultima suma. În acest caz partea excedentară plăților rămîne impozabilă în conformitate cu legislația fiecărui stat contractant și ținînd cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 13

Comisioane

1. Comisioanele provenind din unul dintre statele contractante și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste comisioane pot fi impuse în statul contractant de unde provin, potrivit legislației acestui stat, numai dacă persoana care încasează comisioanele este beneficiarul efectiv; impozitul astfel stabilit nu poate depăși 5 la suta din suma lor bruta.

3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol indica remunerațiile plătite oricărei persoane pentru serviciile pe care le-a prestat în calitate de intermediar; acest termen nu cuprinde remunerațiile plătite cu titlu de venituri din activități independente menționate la art. 15 sau venituri din profesii dependente menționate la art. 16.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul de comisioane, rezident al unuia dintre statele contractante, exercita în celălalt stat contractant de unde provin comisioanele fie o activitate industriala sau comercială prin intermediul unui sediu permanent, astfel cum este definit la art. 5, care este situat acolo, fie o profesie libera prin folosirea unei baze fixe care este situata acolo și de care sînt legate efectiv comisioanele. În aceasta situație sînt aplicabile, după caz, dispozițiile art. 7 sau ale art. 15.

5. Comisioanele sînt considerate ca provenind din unul dintre statele contractante dacă debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuși, dacă debitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al unuia din statele contractante, are în unul din statele contractante un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care a fost contractată obligația de a plati comisioanele și care suporta sarcina plății acestora, comisioanele sînt considerate ca provin din statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Dacă, urmare relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau pe care unul și celălalt le întrețin cu terțe persoane, suma comisioanelor, ținînd seama de serviciile pentru care ele sînt plătite, depășește suma normală asupra căreia ar fi convenit debitorul și creditorul în lipsa unor atari relații, dispozițiile prezentului articol nu se aplică decît la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a comisioanelor rămîne impozabilă conform legislației fiecăruia dintre statele contractante și ținînd cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 14

Cistiguri din capital

1. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul în care aceste bunuri sînt situate.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv cîștigurile provenind din înstrăinarea globală a acestui sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe sînt impozabile în acest celălalt stat. Cu toate acestea, cîștigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile arătate la paragraful 3 al art. 24 nu sînt impozabile decît în statul contractant în care bunurile respective sînt impozabile în virtutea acelui articol.

3. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menționate la paragrafele 1 și 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cedentul.

Articolul 15

Profesii independente

1. Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le realizează dintr-o profesie libera sau din alte activități independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, cu condiția ca acest rezident sa nu dispună în mod obișnuit în celălalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activității sale. Dacă dispune de o astfel de baza, veniturile sînt impozabile în celălalt stat contractant dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile bazei fixe menționate.

2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și activitățile independente ale medicilor, avocaților, inginerilor, arhitectilor, dentistilor și contabililor.

Articolul 16

Profesii dependente

1. Sub rezerva dispozițiilor art. 17, 19 și 20, retribuțiile (los salarios) și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate retribuită nu sînt impozabile decît în acest stat, cu condiția ca activitatea sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant; în acest ultim caz, remunerațiile primite cu acest titlu sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Prin derogare de la dispozițiile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate retribuită, exercitată în celălalt stat contractant, nu sînt impozabile decît în primul stat contractant, dacă:

a) beneficiarul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat;

b) remunerațiile sînt plătite de către o persoană care încadrează în munca sau în numele unei persoane care încadrează în munca și care nu este rezidență a celuilalt stat; și

c) sarcina remunerațiilor nu este suportată de către un sediu permanent sau de o baza fixa pe care persoana care încadrează în munca o are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispozițiile precedente ale acestui articol, remunerațiile pentru o activitate retribuită exercitată la bordul unei nave, aeronave sau al unui vehicul rutier în trafic internațional sînt impozabile în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 17

Membrii consiliilor de administrație

Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește în calitatea sa de membru al consiliului de administrație sau de supraveghere a unei societăți rezidență în celălalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

Articolul 18

Artiști și sportivi

1. Prin derogare de la dispozițiile art. 15 și 16, veniturile pe care artiștii de spectacole, cum sînt artiștii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune și interpreții muzicali, precum și sportivii, le obțin din activitățile lor personale exercitate în aceasta calitate, sînt impozabile în statul contractant în care aceste activități sînt exercitate.

2. Cînd venitul din activitățile exercitate personal de un artist de spectacole sau de un sportiv este atribuit unei alte persoane decît artistul sau sportivul însuși, prin derogare de la dispozițiile art. 7, 15 și 16 el poate fi impus în statul contractant în care artistul sau sportivul exercita activitatea.

3. Veniturile pe care artiștii de spectacole sau sportivii, rezidenți ai unui stat contractant, le realizează cu prilejul unor activități desfășurate în celalalt stat contractant în cadrul schimburilor culturale stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele doua state contractante nu sînt impozabile decît în primul stat contractant.

Articolul 19

Pensii

1. Sub rezerva dispozițiilor paragrafului 1 al art. 20 pensiile și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru o activitate anterioară prestată ca personal muncitor nu sînt impozabile decît în acest stat.

2. Pensiile alimentare și celelalte plati similare de întreținere provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, care este beneficiarul efectiv, nu sînt impozabile decît în acest celălalt stat.

Articolul 20

Funcții publice

1. a) Remunerațiile, altele decît pensiile, plătite de un stat contractant, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorială sau o colectivitate locală unei persoane fizice, pentru servicii prestate acestui stat, unități sau colectivități nu sînt impozabile decît în acest stat.

b) Totuși, aceste remunerații nu sînt impozabile decît în celălalt stat contractant, dacă serviciile sînt prestate în acest stat și dacă beneficiarul remunerației este rezident al acestui stat care:

(i) poseda cetățenia acelui stat, sau

(îi) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Pensiile plătite de către un stat contractant sau de una dintre subdiviziunile sale politice ori unitățile administrativ-teritoriale sau de o colectivitate locală, fie direct fie prin prelevarea din fondurile pe care le-au constituit, unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acestui stat, subdiviziunilor, unităților sau colectivităților sale, nu sînt impozabile decît în acest stat.

b) Totuși, aceste pensii nu sînt impozabile decît în celălalt stat contractant, dacă beneficiarul este rezident al acestui stat și dacă poseda naționalitatea acestuia.

3. Dispozițiile art. 16, 17 și 19 se aplică remunerațiilor sau pensiilor plătite pentru servicii prestate în cadrul unei activități industriale sau comerciale exercitate de unul dintre statele contractante sau de una dintre subdiviziunile sale politice, unitățile administrativ-teritoriale sau colectivitatile locale.

Articolul 21

Studenți și stagiari

1. Sumele pe care un student, un stagiar sau o persoană în curs de perfecționare profesională, care este sau care a fost înainte rezident al unui stat contractant și care locuiește în celălalt stat contractant numai în scopul de a-și continua studiile sau pregătirea, le primește pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere, studii sau de formare nu sînt impozabile în acest celălalt stat, cu condiția ea ele sa provină din surse aflate în afară acestui celălalt stat.

2. În cazul cînd studenții menționați la paragraful 1 desfășoară o activitate remunerată în țara în care își urmează studiile, remunerația obținută cu acest titlu nu va fi impozabilă în acest din urma stat, cu condiția ca durata acestei activități sa nu depășească 5 ani și ca suma acestor remunerații sa nu depășească anual 170.000 pesetas sau echivalentul în lei.

Articolul 22

Profesori

1. Orice remunerații ale profesorilor și altor membri ai personalului didactic, alții decît cei vizati la paragraful 2 al art. 15, rezidenți ai unuia dintre statele contractante la începutul șederii în celălalt stat contractant, care locuiesc temporar în acest ultim stat pentru a preda sau pentru a întreprinde cercetări științifice, pe o perioadă care nu depășește 2 ani, la o universitate sau la o alta instituție de învățămînt recunoscută oficial, nu sînt impozabile decît în primul stat.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu se aplică remunerațiilor primite pentru o activitate de cercetări, dacă aceste lucrări sînt întreprinse, în principal, în interesul personal al uneia sau mai multor persoane.

Articolul 23

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, ori de unde ar proveni acestea, despre care nu se tratează în articolele precedente ale prezentei convenții, nu sînt impozabile decît în acest stat.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu se vor aplica dacă beneficiarul venitului, rezident al unui stat contractant, exercita în celălalt stat contractant fie o activitate industriala sau comercială prin intermediul un sediu permanent situat în acel celălalt stat, fie o profesie libera cu ajutorul unei baze fixe situate acolo și dacă dreptul sau bunul generator de venit este legat efectiv de acestea. În aceasta situație sînt aplicabile după caz, dispozițiile art. 7 sau ale art. 15.

Articolul 24

Avere

1. Averea constind din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate.

2. Averea constind din bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii libere este impozabilă în statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixa.

3. Navele, aeronavele și vehiculele rutiere exploatate în trafic internațional, precum și bunurile mobile afectate exploatării lor, nu sînt impozabile decît în statul contractant unde este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat.

Articolul 25

Evitarea dublei impuneri

1. În ce privește România, dubla impunere este evitata după cum urmează:

a) impozitul plătit de un rezident român asupra veniturilor impozabile în Spania, în aplicarea prezentei convenții, va fi dedus din suma impozitului român exigibil conform cu legislația fiscală română;

b) beneficiile vărsate de întreprinderile de stat române la bugetul statului sînt considerate ca impozit român.

2. În ce privește Spania, dubla impunere este evitata după cum urmează:

a) cînd un rezident al Spaniei primește venituri care, în conformitate cu prevederile convenției, sînt impozabile în România, Spania, din impozitul pe care îl constituie asupra veniturilor acestui rezident, acorda o deducere egala cu suma impozitului plătit în România. Suma astfel dedusă nu poate totuși depăși fracțiunea de impozit, calculată anterior deducerii, corespunzind veniturilor primite din România și aceasta deducere din impozitul spaniol se aplică atît impozitelor generale, cît și prelevarilor anticipate;

b) cînd veniturile unei societăți rezidente în Spania cuprind dividende primite de la o societate rezidență în România, prima societate are dreptul la o scădere identică cu cea care ar fi aplicată dacă cele doua societăți ar fi rezidente în Spania.

3. Cînd, în conformitate cu vreo dispoziție oarecare a convenției, veniturile primite de un rezident al unui stat contractant sau averea pe care o poseda sînt scutite de impozit în acel stat, acesta, totuși, în vederea calculării sumei impozitului asupra restului veniturilor sau averii acestui rezident, poate tine cont de acele venituri sau de acea avere.

4. Pentru aplicarea prezentului articol, beneficiile, veniturile sau cîștigurile unui rezident al unui stat contractant, care au suportat impozitul celuilalt stat contractant conform prezentei convenții, sînt considerate ca provin din surse situate în acest celălalt stat contractant.

Articolul 26

Nediscriminare

1. Naționalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenți ai unuia dintre statele contractante, nu sînt supuși în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligații legate de impunere, diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuși naționalii acelui celălalt stat aflați în aceeași situație.

2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se stabilește în acest celălalt stat în condiții mai puțin favorabile decît impozitarea întreprinderilor acestui celălalt stat care desfășoară aceeași activitate.

Aceasta dispoziție nu poate fi interpretată ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant deduceri personale, scaderi și reduceri de impozit în funcție de situația sau de sarcinile familiale pe care le acorda propriilor săi rezidenți.

3. În afară de cazul cînd se aplică dispozițiile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 6 al art. 11 sau ale paragrafului 4 al art. 12, dobinzile, redevențele și alte speze plătite de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident din celălalt stat contractant sînt deductibile, pentru determinarea beneficiilor impozabile ale acestei întreprinderi, în aceleași condiții ca și ar fi fost plătite unui rezident al primului stat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deținut sau controlat de unu sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant nici unei impozitări sau obligații legate de impunere, diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi de aceeași natura din acest prim stat.

5. Impozitele pe venit, beneficii și avere, precum și vărsămintele de beneficii la bugetul statului care, în conformitate cu dreptul român, sînt în sarcina unităților socialiste nu se aplică decît acestor unități.

6. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire.

Articolul 27

Procedura amiabila

1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de fiecare dintre cele doua state îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenție, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului contractant al cărui rezident este. Cazul va fi sesizat în cei 2 ani următori primei notificări a măsurii care antreneaza o impozitare neconforma cu convenția.

2. Aceasta autoritate competentă se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa dea o soluție satisfăcătoare, sa rezolve problema pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări neconforme cu convenția.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe calea înțelegerii amiabile dificultățile sau sa înlăture dubiile la care poate da loc interpretarea sau aplicarea convenției. Ele pot, de asemenea, să se pună de acord în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele, în vederea realizării unei înțelegeri, asa cum se prevede în paragrafele precedente. Dacă se considera ca schimburile de vederi orale sînt de natura sa faciliteze înțelegerea, aceste schimburi de vederi pot avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

Articolul 28

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor schimba informațiile necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentei convenții și cele ale legilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenție, în măsura în care impozitarea pe care ele o prevăd este conformă cu convenția. Orice informație astfel schimbată va fi ținuta secret și nu va putea fi comunicată decît persoanelor sau autorităților însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenție.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia din statele contractante obligația:

a) de a lua măsuri administrative derogînd de la propria sa legislație sau de la practica sa administrativă sau a celor ale celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu ar putea fi obținute pe baza propriei sale legislații sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a celor ale celuilalt stat contractant;

c) de a transmite informații care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informații a căror comunicare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 29

Funcționari diplomatici și consulari

Dispozițiile prezentei convenții nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază funcționarii diplomatici sau consulari în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internațional, fie a dispozițiilor din acordurile speciale semnate de cele doua state contractante.

Articolul 30

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va fi ratificată și instrumentele de ratificare vor fi schimbate la București.

2. Prezenta convenție va intra în vigoare imediat după schimbarea instrumentelor de ratificare și dispozițiile sale vor fi aplicabile:

a) cu privire la impozitul reținut la sursa asupra sumelor plătite nerezidentilor sau virate în contul lor de la 1 ianuarie al anului în care s-au schimbat instrumentele de ratificare, și

b) cu privire la celelalte impozite, pentru orice an de impunere începînd de la 1 ianuarie al anului în care s-au schimbat instrumentele de ratificare.

Articolul 31

Denunțarea

Prezenta convenție va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată; totuși, începînd din cel de-al cincilea an următor celui în cursul căruia aceasta a intrat în vigoare, oricare dintre statele contractante va putea, pînă la 30 iunie inclusiv al fiecărui an calendaristic, sa transmită o nota de denunțare celuilalt stat contractant și, în acest caz, convenția va inceta să fie aplicabilă:

a) cu privire la impozitul reținut la sursa asupra sumelor plătite unor nerezidenti sau virate în contul lor începînd cu 1 ianuarie al anului imediat următor celui în care s-a dat nota, și

b) cu privire la celelalte impozite, pentru orice an de impunere începînd de la 1 ianuarie al anului imediat următor celui în care s-a dat nota.

Drept care subsemnații, autorizați legal în acest scop, au semnat prezenta convenție.

Facuta în dublu exemplar în Madrid, la 24 mai 1979, în limbile română și spaniola, ambele texte avînd aceeași valabilitate.

Pentru guvernul

Republicii Socialiste România

Ștefan Andrei

Pentru guvernul

Regatului Spaniei

Marcelino Oreja Aguirre