Convenția din 28 iunie 1979

Articolul 1

1. Cetățenii fiecărei părți contractante se bucura pe teritoriul celeilalte părți contractante, în ceea ce privește drepturile lor personale și patrimoniale, de aceeași ocrotire juridică ca și cetățenii proprii.

Cetățenii fiecărei părți contractante, pe teritoriul celeilalte părți contractante, au acces liber la organele judiciare și la alte organe competente în materie civilă, familială și penală, denumite în prezenta convenție prin expresia instanțe judiciare, precum și dreptul de a angaja o procedură în fața acestor instanțe pentru a-și ocroti drepturile lor personale și patrimoniale.

2. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică și persoanelor juridice înființate în conformitate cu legile părții contractante pe teritoriul căreia își au sediul.

Articolul 2

1. Nu se poate cere cetățenilor uneia dintre cele doua părți contractante care se prezintă în fața instanțelor judiciare ale celeilalte părți contractante în calitate de reclamanți sau intervenienți, nici un fel de cauțiune pentru motivul ca sînt străini sau că nu au nici domiciliul, nici reședința pe acest teritoriu.

2. Prevederile paragrafului 1 se aplică și persoanelor juridice.

Articolul 3

Sub rezerva dispozițiilor contrare cuprinse în prezenta convenție, orice transmiteri de acte și comunicări între instanțele judiciare ale celor două părți contractante se fac prin intermediul ministerelor de justiție respective.

Articolul 4

1. Cererile de asistența juridică, precum și actele anexate la cereri se redactează în limba părții contractante solicitante și sînt însoțite de o traducere în limba franceza.

Cererile trebuie să poarte sigiliul oficial.

2. Traducerea este certificată de un traducător oficial al autorității de la care emana actul ori de către reprezentanta diplomatică sau consulară a uneia dintre părțile contractante.

Articolul 5

La cerere, ministerele de justiție ale părților contractante își comunică reciproc informații referitoare la dispozițiile legale actuale sau anterioare în materie de drept civil, familial și penal, de procedura civilă și penală.

Articolul 6

1. Cetățenii uneia dintre părțile contractante se bucura, în fața instanțelor judiciare ale celeilalte părți contractante, de asistența juridică gratuita, de dispensa sau de reducere a taxelor de timbru, acordate cetățenilor acesteia din urma, ținînd cont de situația lor materială, în aceeași măsura și în aceleași condiții.

2. Înlesnirile menționate la paragraful 1, acordate cetățenilor uneia dintre părțile contractante într-o acțiune intentată în fața unei instanțe judiciare a celeilalte părți contractante, se aplică și efectuari de comisii rogatorii, precum și comunicării de acte.

Articolul 7

1. Atestarea referitoare la situația materială necesară pentru obținerea înlesnirilor prevăzute la art. 6 se eliberează de autoritatea competentă a părții contractante pe teritoriul căreia solicitantul își are domiciliul sau reședința.

2. Dacă domiciliul sau reședința solicitantului se găsește pe teritoriul unui stat terț, va fi considerată ca suficienta atestarea eliberata de reprezentanta diplomatică sau oficiul consular al cărui cetățean este teritorial competent în privinta domiciliului sau reședinței.

Articolul 8

Instanța judiciară căreia i s-a solicitat asistența juridică gratuita și înlesnirile prevăzute la art. 6 hotărăște în conformitate cu legile statului sau și poate, în caz de nevoie, să se adreseze instanțelor judiciare competente ale celeilalte părți contractante pentru obținerea de informații suplimentare.

Articolul 9

1. Dacă cetățeanul uneia dintre părțile contractante, domiciliat sau avînd reședința pe teritoriul dintre părțile contractante, dorește sa beneficieze în fața unei instanțe judiciare a celeilalte părți contractante de înlesnirile prevăzute la art. 6, poate să ceara acestea în scris instanței judiciare competente față de domiciliul sau reședința sa, în conformitate cu legile acestui stat.

Instanța judiciară care transmite cererea solicitantului asigura traducerea, în limba franceza, a cererii, a atestării prevăzute la art. 7 și a eventualelor anexe.

2. Instanța judiciară care, conform paragrafului 1, a fost sesizată cu aceasta cerere, o adresează, împreună cu atestarea prevăzută la art. 7 și eventualele anexe, instanței judiciare competente a celeilalte părți contractante.

Articolul 10

1. Sub rezerva dispozițiilor referitoare la extrădare, părțile contractante efectuează transmiterea de acte și comisii rogatorii în materie civilă, familială și penală prin intermediul ministerelor de justiție.

2. Cu toate acestea, părțile contractante pot remite direct prin reprezentantele lor diplomatice ori oficiile consulare orice acte judiciare sau extrajudiciare destinate cetățenilor lor, dacă aceștia accepta să le primească.

Articolul 11

Cererea de transmitere de acte sau de efectuare a comisiei rogatorii trebuie să conțină următoarele elemente:

a) obiectul cererii, cu următoarele precizări:

- în cazul transmiterii de acte: adresa destinatarului;

- în cazul comisiilor rogatorii: întrebările care trebuie să fie puse martorilor;

b) numele și prenumele părților, calitatea sau funcția, domiciliul sau reședința; pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor;

c) în materie penală: calificarea infracțiunii comise;

d) eventual: numele, prenumele și adresa reprezentanților părților.

Articolul 12

Atunci cînd actele ce fac obiectul transmiterii sînt redactate în limba destinatarului, instanța judiciară solicitată le notifica potrivit dispozițiilor legale în vigoare ale statului sau; aceste acte trebuie să fie însoțite de o traducere în limba franceza.

Articolul 13

1. Dacă adresa persoanei care urmează să fie chemată pentru a depune mărturie sau sa primească un act, nu este indicată precis sau este inexactă, instanța judiciară solicitată trebuie să stabilească, pe cît posibil, adresa exactă.

2. Dacă instanța judiciară solicitată nu este competența sa rezolve cererea, ea o va transmite din oficiu instanței judiciare competente și informează despre această instanță judiciară solicitanta.

Articolul 14

Notificarea actelor trebuie probată fie printr-o dovadă de inminare, cu precizarea datei la care aceasta a avut loc și purtind semnatura destinatarului, a persoanei care a efectuat notificarea, precum și ștampila instituției judiciare, fie printr-un proces-verbal al acesteia, indicind data și modul notificării.

Articolul 15

1. Instanța judiciară căreia i s-a solicitat o comisie rogatorie o îndeplinește folosind, cînd este necesar, aceleași mijloace de constringere ca și cînd aceasta i-ar fi fost cerută de către autorități ale statului sau.

2. Instanța judiciară solicitanta este informată, la cerere, asupra datei și locului fixate pentru luarea măsurilor cerute, astfel încît partea interesată să poată asista ori să poată fi reprezentată.

Articolul 16

În cazul în care cererea nu s-a putut satisface, se vor restitui actele. Motivele pentru care cererea nu a putut fi satisfacuta sau pentru care a fost refuzată trebuie comunicate părții solicitante.

Articolul 17

1. Cheltuielile ocazionate de satisfacerea cererii nu sînt rambursabile între părțile contractante, cu excepția onorariilor experților și a cheltuielilor legate de efectuarea expertizelor.

2. Cuantumul și natura cheltuielilor sînt comunicate instanței judiciare solicitante.

Articolul 18

Asistența juridică poate fi refuzată de către partea contractantă solicitată dacă executarea cererii este contrară principiilor fundamentale ale legislației sale, suveranității, securității sau ordinii sale publice.

Articolul 19

Un martor sau un expert, oricare i-ar fi cetățenia, care se prezintă, într-o cauza civilă, familială sau penală, în fața instanțelor judiciare ale părții contractante solicitante ca urmare a unei citații ce i-a fost notificată de o instanța judiciară a părții contractante solicitate, nu poate fi supus unei urmăriri judiciare și nici arestat pentru infracțiunea care face obiectul cauzei în care a fost citat ori pentru o infracțiune comisă înainte de a fi trecut frontiera părții contractante solicitante, nici fortat să execute o pedeapsă în virtutea unei hotărîri judecătorești anterioare.

Articolul 20

1. Martorul sau expertul își pierde protecția ce îi este acordată potrivit art. 19 dacă, deși a avut posibilitatea, nu a părăsit teritoriul părții contractante solicitante în termen de 15 zile de la data cînd i s-a comunicat ca prezenta sa nu mai este necesară.

2. Perioada în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul acestei părți contractante, din motive independente de voința sa, nu se include în termenul prevăzut la paragraful 1.

Articolul 21

1. În condițiile stipulate de prezenta convenție, cele doua părți contractante recunosc și executa, pe teritoriul lor, următoarele hotărîri pronunțate pe teritoriul celeilalte părți contractante:

a) hotărîrile judecătorești pronunțate în materie civilă și familială, precum și hotărîrile referitoare la cheltuieli judiciare;

b) hotărîrile judecătorești pronunțate în materie penală, referitoare la cererile de despăgubiri și restituirea de obiecte;

c) hotărîrile arbitrale pronunțate în materie comercială.

2. Se considera, de asemenea, hotărîri judecătorești, în sensul paragrafului 1, hotărîrile în materie de succesiuni, pronunțate de instanțele judiciare ale părților contractante care, potrivit legilor lor, au competența în materie succesorală.

Articolul 22

Hotărîrile prevăzute la art. 21 din prezenta convenție sînt recunoscute și executate în următoarele condiții:

a) dacă hotărîrea este definitivă și executorie potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia s-a pronunțat;

b) dacă instanța judiciară a părții contractante pe teritoriul căreia s-a pronunțat hotărîrea a fost pronunțată avea competența materială, potrivit legislației părții contractante pe teritoriul căreia recunoașterea sau executarea sînt cerute;

c) dacă partea împotriva căreia s-a pronunțat hotărîrea și care nu a fost prezenta la proces a fost citata la timp, în buna și cuvenită forma, potrivit legilor părții contractante pe teritoriul căreia s-a pronunțat hotărîrea și dacă a fost legal reprezentată, în caz de incapacitate de a acționa în justiție;

d) dacă, în aceeași cauza nu s-a pronunțat anterior o hotărîre definitivă, între aceleași părți, avînd același obiect și temei, de o instanța judiciară competența a părții contractante pe teritoriul căreia hotărîrea urmează a fi recunoscută și executată;

e) dacă recunoașterea sau executarea hotărîrii nu este contrară principiilor fundamentale ale legislației sau ordinii publice a părții contractante pe teritoriul căreia hotărîrea urmează a fi executată.

Articolul 23

1. Cererea de exequatur a unei hotărîri poate fi facuta direct instanței judiciare competente a părții contractante pe teritoriul căreia hotărîrea urmează a fi executată ori la instanța judiciară care a soluționat cauza, cererea fiind transmisă instanței celeilalte părți contractante potrivit dispozițiilor art. 3 din prezenta convenție.

2. Cererea trebuie să fie însoțită de:

a) originalul sau copia certificată a hotărîrii, la care se alătură o adeverinta din care rezultă ca este definitivă și executorie, dacă aceasta nu rezultă din hotărîre;

b) un certificat care să ateste ca partea împotriva căreia s-a pronunțat hotărîrea și care nu a asistat la proces a fost citata la timp, în buna și cuvenită forma, și a putut, în caz de incapacitate de a acționa în justiție, să fie reprezentată în mod valabil;

c) o traducere certificată, în limba franceza, a documentelor menționate la lit. a) și b), redactate în limba părții contractante pe teritoriul căreia trebuie să fie executată hotărîrea.

3. Cererea de executare poate fi facuta odată cu cererea de exequatur.

Articolul 24

1. Instanța judiciară a părții contractante pe teritoriul căreia hotărîrea urmează să fie recunoscută sau executată o executa în conformitate cu legile statului sau.

2. Instanța judiciară care hotărăște asupra cererii de exequatur se limitează la a constata dacă condițiile prevăzute de art. 22 și 23 ale prezentei convenții sînt îndeplinite.

Articolul 25

Hotărîrile judecătorești definitive, pronunțate de instanțele judiciare ale uneia dintre părțile contractante în cauzele referitoare la statutul personal al propriilor cetățeni, între ei, sînt recunoscute și produc efecte pe teritoriul celeilalte părți contractante fără nici o procedură de recunoaștere.

Articolul 26

1. Dacă partea, scutită de cautio judicatum solvi potrivit art. 2 din prezenta convenție, este obligată la restituirea cheltuielilor de procedura aferente unei hotărîri judecătorești definitive, pronunțată de o instanța judiciară a uneia dintre părțile contractante, hotărîrea este executată la cererea beneficiarului pe teritoriul celeilalte părți contractante cu scutire de taxe.

2. Instanța de judecată care urmează să se pronunțe asupra executării hotărîrii prevăzute la paragraful 1 se limitează, în privinta cheltuielilor judiciare, sa verifice dacă aceasta este definitivă și executorie.

3. Dispozițiile art. 23 din prezenta convenție se aplică și cererilor de exequatur, precum și documentelor anexate la cerere.

Articolul 27

Hotărîrile arbitrale sînt recunoscute și executate dacă, în afară condițiilor prevăzute de art. 22-24 din prezenta convenție, sînt îndeplinite și următoarele condiții:

a) hotărîrea a fost pronunțată ca urmare a unui acord scris stabilind competența unei jurisdicții arbitrale pentru un anumit litigiu sau pentru litigii viitoare izvorind dintr-un raport juridic determinat, iar organul de jurisdicție arbitrală a pronunțat hotărîrea sa în raport cu atribuțiile convenite. Litigiile trebuie să priveasca raporturi juridice, care sînt considerate a fi comerciale de către legislația ambelor părți contractante;

b) acordul prevăzut la lit. a), referitor la recunoașterea competentei unei jurisdicții arbitrale, a fost încheiat ținînd seama de legislația celor două părți contractante.

Articolul 28

Dispozițiile prezentei convenții referitoare la executarea hotărîrilor judecătorești și arbitrale nu afectează dispozițiile legale ale părților contractante referitoare la transferul sumelor de bani sau la exportul de bunuri, obținute printr-o execuție judiciară.

Articolul 29

Cele doua părți contractante se angajează sa realizeze asistența judiciară în materie penală dintre autoritățile lor judiciare, în condițiile stabilite de prezenta convenție.

Articolul 30

Asistența judiciară în materie penală cuprinde transmiterea de documente și acte justificative, precum și îndeplinirea de acte de procedura, cum ar fi interogatoriul inculpaților, audierea martorilor și experților, expertizele, perchezițiile domiciliare și perchezițiile corporale.

Articolul 31

Părțile contractante se informează reciproc asupra condamnărilor înscrise în cazierul judiciar, pronunțate de instanțele lor împotriva cetățenilor celeilalte părți.

Fiecare parte contractantă, în cazul unui proces penal existent în fața uneia din instanțele sale judiciare, poate obține de la cealaltă parte contractantă un certificat de cazier judiciar referitor la persoana supusă urmăririi sau judecații.

În alte cazuri decît urmărirea penală sau judecata, dacă una dintre părțile contractante dorește un cazier judiciar deținut de cealaltă parte contractantă, ea îl obține în cazurile și în limitele prevăzute de legislația părții contractante solicitate.

II. Extrădarea

Articolul 32

Părțile contractante se obliga să-și extrădeze reciproc, potrivit dispozițiilor prezentei convenții, persoanele care se găsesc pe teritoriul lor și care fac obiectul unei urmăriri penale, judecării sau executării de pedeapsa, pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Articolul 33

1. Extrădarea în vederea urmăririi penale sau judecării nu se admite decît în cazul infracțiunilor care, potrivit legilor celor două părți contractante, prevăd o pedeapsă privativă de libertate mai mare de doi ani.

2. Extrădarea în vederea executării unei pedepse nu se admite decît dacă fapta constituie infracțiune potrivit legilor ambelor părți contractante și dacă persoana în cauza a fost condamnata la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.

Articolul 34

Nu pot fi extrădate:

a) persoanele care, la data primirii cererii de extrădare, sînt cetățeni ai părții contractante solicitate;

b) persoanele fără cetățenie domiciliate pe teritoriul părții contractante solicitate;

c) persoanele care au obținut drept de azil pe teritoriul părții contractante solicitate.

Articolul 35

Extrădarea nu se admite:

a) dacă fapta a fost săvîrșită pe teritoriul părții contractante solicitate;

b) dacă infracțiunea pentru care se cere extrădarea a fost săvîrșită în afară teritoriului părții contractante solicitante, iar legislația părții contractante solicitate nu prevede urmărirea unei astfel de infracțiuni cînd este săvîrșită în afară teritoriului ei sau nu admite extrădarea pentru infracțiunile care fac obiectul cererii de extrădare;

c) dacă, potrivit legilor ambelor părți contractante, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare decît la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate;

d) dacă fapta pentru care se cere extrădarea este, potrivit legislației uneia dintre părțile contractante, prescrisă sau amnistiată ori exista o alta cauza legală care împiedica punerea în mișcare a acțiunii penale sau executarea pedepsei;

e) dacă împotriva persoanei a carei extrădare se cere s-a pronunțat o hotărîre definitivă ori instanțele judiciare ale părții contractante solicitate au pus capăt urmăririi penale, pentru aceeași fapta.

Articolul 36

1. Dacă o persoană a carei extrădare se cere este implicata într-un proces penal ori a fost condamnata pe teritoriul părții contractante solicitate pentru o alta infracțiune comisă, extrădarea poate fi amînată pînă la soluționarea procesului penal iar, în caz de condamnare, pînă la executarea pedepsei.

2. Dacă amînarea extrădării atrage prescripția acțiunii penale sau împiedica grav desfășurarea procedurii judiciare deschise împotriva persoanei a carei extrădare se cere, se poate admite extrădarea temporară, la cererea special motivată a uneia dintre părțile contractante. Partea contractantă solicitanta se obliga, în acest caz, sa înapoieze persoana extrădată după îndeplinirea actelor procesuale pentru care s-a acordat extrădarea.

Articolul 37

Persoana extrădată nu poate fi urmărită sau judecata pentru o alta infracțiune decît cea pentru care s-a obținut extrădarea; ea nu poate fi supusă la executarea altei pedepse decît cea pentru care s-a obținut extrădarea și nu poate fi predată unui stat terț decît:

a) dacă exista acordul prealabil al părții contractante solicitate;

b) dacă, avînd posibilitatea sa o facă, ea nu a părăsit teritoriul părții contractante solicitante în termen de 30 de zile de la sfîrșitul procesului penal sau de la executare pedepsei sau dacă, părăsind acel teritoriu, a revenit de bunăvoie.

Articolul 38

Cererea și comunicările referitoare la extrădare se transmit pe cale diplomatică.

Articolul 39

1. La cererea de extrădare, adresată părții contractante solicitate se anexează:

a) copia certificată a mandatului de arestare, iar cînd extrădarea se cere pentru executarea pedepsei, copia certificată a hotărîrii definitive. În cazul în care mandatul de arestare nu menționează fapta cu indicarea locului și momentului săvîrșirii ei, nici calificarea ei legală, aceste date vor fi arătate într-o anexa certificată;

b) copia textelor de lege aplicabile în cauza;

c) datele privind durata pedepsei neexecutate, în cazul cererii de extrădare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsa;

d) orice date care pot servi pentru identificarea persoanei a carei extrădare se cere.

2. Partea contractantă solicitată poate cere date și documente suplimentare dacă indicațiile prevăzute în paragraful 1 sînt incomplete. Partea contractantă solicitanta trebuie să răspundă la aceasta cerere în termen de cel mult două luni.

Articolul 40

În cazul în care condițiile de forma ale extrădării sînt îndeplinite, partea contractantă solicitată, după primirea cererii de extrădare, procedează neîntîrziat la arestarea persoanei vizate prin cererea de extrădare cu excepția cazurilor cînd, potrivit prezentei convenții, extrădarea nu poate avea loc.

Articolul 41

O persoana poate fi arestata provizoriu înainte de primirea cererii de extrădare, dacă instanța judiciară competența a părții contractante solicitante cere expres luarea acestei măsuri și invoca un mandat de arestare sau o hotărîre definitivă, indicind ca cererea de extrădare va fi trimisa ulterior. Aceasta cerere expresă de arestare provizorie poate fi transmisă prin posta, telegraf sau orice alt mijloc care lasă urma scrisă.

Arestarea, potrivit dispozițiilor prezentului articol, trebuie adusă de îndată la cunoștința părții contractante solicitante.

Articolul 42

1. Dacă datele suplimentare cerute nu sînt transmise în termenul fixat la art. 39 al acestei convenții, partea contractantă solicitată suspenda imediat procedura extrădării și pune în libertate persoana arestata.

2. O persoana arestata potrivit dispozițiilor art. 41 este pusă în libertate dacă cererea nu este primită în termen de o luna de la data cînd arestarea a fost adusă la cunoștința celeilalte părți contractante.

Articolul 43

1. Partea contractantă solicitată face cunoscut părții contractante solicitante hotărîrea sa asupra extrădării.

2. Partea contractantă solicitată care admite extrădarea informează partea solicitanta despre locul și data extrădării persoanei în cauza.

3. O persoana a carei extrădare a fost acordată este pusă în libertate dacă partea contractantă solicitanta nu a preluat-o în termen de 15 zile de la data fixată pentru extrădare. În acest caz, dacă cererea de extrădare este repetată, ea poate fi respinsă.

Articolul 44

Dacă mai multe state cer extrădarea aceleiași persoane, pentru una sau mai multe infracțiuni, partea contractantă solicitată hotărăște la care anume din cereri va da curs.

Articolul 45

Dacă o persoană extrădată se sustrage, indiferent în ce mod, de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei și se afla pe teritoriul părții deja solicitate, ea este extrădată ca urmare a unei cereri de extrădare, fără a se mai transmite actele menționate la art. 39 din prezenta convenție.

Articolul 46

1. La cererea părții contractante solicitante, partea contractantă solicitată transmite:

a) obiectele care pot servi ca mijloc de proba în procesul penal; aceste obiecte se transmit și în cazul cînd extrădarea nu poate avea loc din cauza morții, sustragerii sau din alte împrejurări;

b) obiectele care provin în mod vadit din infracțiune ori au servit la săvîrșirea acesteia.

Predarea obiectelor se face sub luare de dovada.

2. Dacă obiectele cerute sînt necesare părții contractante solicitate într-un proces penal, ele pot fi reținute provizoriu sau predate cu condiția de a fi restituite cît mai curînd posibil părții contractante solicitate.

3. Drepturile părții contractante solicitate sau terților asupra acestor obiecte sînt rezervate. Obiectele supuse unor asemenea drepturi sînt remise cît mai curînd posibil și fără cheltuieli părții contractante solicitate, spre a fi restituite eventual celor în drept. Dacă cei îndreptățiți să le primească se afla pe teritoriul părții contractante solicitante, aceasta poate să li le restituie direct, cu condiția ca partea contractantă solicitată să-și dea acordul.

4. Transferul sumelor de bani sau remiterea de obiecte se face în conformitate cu legislația părții contractante solicitate.

Articolul 47

1. Cele doua părți contractante autoriza, la cerere, tranzitul pe teritoriul lor al persoanelor extrădate uneia dintre ele de către un stat terț. Partea contractantă solicitată nu este obligată sa garanteze tranzitul în cazurile în care extrădarea nu este admisă potrivit prezentei convenții.

2. O cerere de tranzit se depune și se rezolva potrivit acelorași modalități ca și o cerere de extrădare.

3. Partea contractantă solicitată autoriza tranzitul pe teritoriul sau în modul care i se pare cel mai potrivit.

Articolul 48

Cheltuielile de extrădare sînt în sarcina părții contractante pe al carei teritoriu au fost efectuate.

Cheltuielile de tranzit sînt în sarcina părții contractante solicitante.

Articolul 49

Partea contractantă care cere extrădarea informează contractantă solicitată despre rezultatul procedurii penale urmate împotriva persoanei extrădate.

Dacă persoana extrădată este condamnata, partea contractantă va expedia și o copie a hotărîrii judecătorești rămase definitivă.

Articolul 50

1. Prezenta convenție va fi ratificată.

2. Instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Alger, cît mai curînd posibil.

Articolul 51

1. Prezenta convenție va intra în vigoare după 30 de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare.

2. Prezenta convenție se încheie pe o durată nelimitată. Oricare parte contractantă poate să o denunțe. Aceasta denunțare produce efecte după șase luni de la data notificării hotărîrii de denunțare către cealaltă parte contractantă.

Facuta la București la 28 iunie 1979, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română, arabă și franceza, cele trei texte avînd aceeași valoare. În caz de divergenta în interpretarea dispozițiilor acestei convenții, textul în limba franceza va prevala.

Drept care, plenipotențiarii părților contractante au semnat prezenta convenție și au aplicat sigiliile lor.

Pentru

Republica Socialistă România

Constantin Statescu

Pentru

Republica Algeriana

Democratica și Populara

Lahcene Soufi