Decizia nr. 217/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488, 492 și 493 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Domnica Soroceanu în Dosarul nr. 4.802/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă Asociația de proprietari Bloc TD35 din București, prin împuternicitul Tiberiu Pricop, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul părții prezente solicita respingerea excepției, precizând ca de 5 ani autorul excepției nu și-a plătit cheltuielile de întreținere. Mai arata ca hotărârile a căror executare este contestată de autorul excepției sunt definitive și executorii. În final solicita respingerea excepției ca nefondata.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, precizând ca textele de lege criticate, referitoare la urmărirea silită asupra bunurilor imobile, nu contravin prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (1) referitoare la protecția proprietății private și ale art. 17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de proprietate, conform cărora orice persoană are dreptul la proprietate și nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa, prevederi invocate de autorul excepției în motivarea neconstitutionalitatii. Se mai arata ca autorul excepției, supus executării silite imobiliare, contesta constituționalitatea textelor de lege procedurale executionale, invocand atât prevederi constituționale, cat și prevederi ale pactelor internaționale. Se apreciază ca aceste prevederi nu sunt incalcate, deoarece în cauza nu este "o lipsire arbitrară de proprietate", ci este vorba de executarea silită a unor obligații legale ale autorului excepției. Creditorul are dreptul de a cere executarea silită a creanțelor sale, potrivit legii. Pe de altă parte, debitorul are posibilitatea de a-și achită datoriile înainte de vânzarea silită a apartamentului sau. În final se arata ca nimeni nu poate invoca propria culpa în favoarea sa.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 19 octombrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 4.802/2000, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488, 492 și 493 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Domnica Soroceanu, prin mandatar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 41 alin. (1), referitoare la protecția proprietății private, ale art. 17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la proprietate, precum și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece în opinia sa textele de lege criticate dau posibilitatea creditorului sa procedeze la deposedarea unui debitor de proprietatea sa "fie și pentru sume derizorii". Autorul excepției considera ca "executarea silită imobiliară nu poate fi admisă decât numai în situația în care însuși debitorul ce s-a obligat ar fi dat dreptul creditorului sau ca, în caz de nerestituire, acesta să aibă posibilitatea valorificării prin executare silită imobiliară".

Exprimandu-și opinia asupra excepției, instanța de judecată considera ca aceasta este neîntemeiată, întrucât normele procesuale criticate nu se pot afla într-un raport de conformitate cu prevederile art. 41 din Constituție și cu cele din documentele internaționale, ci sancționează comportamentul ilicit al debitorului. Se mai arata ca "garantarea dreptului de proprietate al unui subiect este limitată de drepturile altor subiecte".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate privesc executarea silită, instituție procedurala al carei scop este "realizarea definitivă și practica a unor drepturi recunoscute printr-o hotărâre judecatoresca sau un alt titlu executoriu". Se precizează, de asemenea, ca potrivit art. 41 alin. (1) din Constituție, invocat de autorii excepției, "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 488, 492 și 493 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 488: "Numai bunurile nemișcătoare prin natura lor pot fi obiectul unei urmăriri imobiliare."

- Art. 492: "Orice urmărire a unui imobil va începe printr-un comandament făcut de către creditor datornicului și deținătorului, de va fi, prin mijlocirea unui executor judecătoresc.

În cazurile în care legi speciale înlocuiesc comandamentul prin somații sau notificări pentru punerea în vânzare a imobilelor, acele somații încetează a-și mai avea efectul lor, de îndată ce debitorul a achitat, înainte de licitație, toate ratele cu dobânzile și cheltuielile de orice natura exigibile în momentul plății."

- Art. 493: "Acest comandament se va face în persoana sau la domiciliul datornicului și deținătorului.

El va cuprinde copie după titlul executor, somația de a plati și înștiințarea ca, dacă nu va plati, se va face vânzarea cutăror sau cutăror nemișcătoare. El va fi iscălit de executorul judecătoresc.

Acest comandament se va transcrie de urgenta în extract îndată după comunicare, după ordinea înregistrării, într-un registru special."

În susținerea criticii de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale autorul excepției a invocat încălcarea prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (1), potrivit cărora "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.", a prevederilor art. 17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, conform cărora: "1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singura cat și în asociere cu alții.

2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa", precum și a prevederilor art. 1 al primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care stabilesc ca "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosință bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 488, 492 și 493 din Codul de procedură civilă reglementează executarea silită a bunurilor nemișcătoare, ultima faza a procesului civil, consecutiva obținerii unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care s-a stabilit în sarcina debitorului o obligație de natura patrimonială. Aceasta obligație este o consecința a angajării răspunderii juridice contractuale sau delictuale a debitorului. La aceasta procedura se recurge numai în situația în care debitorul obligației stabilite prin hotărâre sau titlu executoriu nu executa de buna voie prestația la care este obligat. Potrivit art. 1718 din Codul civil "Oricine este obligat personal este ținut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile și imobile, prezente și viitoare".

Curtea constata ca dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 41 alin. (1) din Constituție, care, garantand dreptul de proprietate, circumstantiaza aceasta garantare, prevăzând ca legea stabilește conținutul și limitele acestui drept. Aceeași circumstantiere exista și în art. 17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, care prevede că "Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa", precum și în art. 1 al primului Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care precizează ca "Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Prin art. 1 al aceluiași protocol se prevăd, de asemenea, condițiile în care statul poate stabili, prin lege, măsuri pentru lipsirea de proprietate a unei persoane.

Curtea retine ca dispozițiile legale criticate nu numai că nu contravin prevederilor constituționale și celor din pactele internaționale invocate, ci, dimpotriva, asigura aplicarea lor, deoarece permit executarea silită și lipsirea de proprietate în cazurile prevăzute de lege, cazuri care nu sunt un "mod arbitrar" de lipsire de proprietate. Curtea retine în același timp ca atât Constituția, cat și tratatele internaționale apara deopotrivă și dreptul de proprietate al creditorului lezat prin neîndeplinirea de către debitor a obligațiilor asumate prin contract ori decurgând dintr-un delict, astfel încât nu poate fi considerată "arbitrară" executarea silită a unei asemenea creanțe. Totodată Curtea observa ca potrivit dispozițiilor art. 492 alin. 2 din Codul de procedură civilă debitorul împotriva căruia s-a început executarea silită imobiliară are posibilitatea sa achite sumele datorate și sa înceteze astfel efectul somatiilor ori al altor acte de executare silită imobiliară.

În sfârșit, Curtea retine ca, potrivit art. 54 din Constituție, drepturile și libertățile constituționale trebuie să fie exercitate cu buna-credința, fără să fie incalcate drepturile și libertățile celorlalți.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488, 492 și 493 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Domnica Soroceanu în Dosarul nr. 4.802/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iulie 2001.