Decizia nr. 205/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 134 din Codul muncii, excepții ridicate de Societatea Comercială "Tepro" - S.A. din Iași în dosarele nr. 593/2001, 594/2001, 1.871/2001, 1.872/2001, 1.873/2001, 1.874/2001, 1.875/2001, 1.876/2001, 1.877/2001, 1.878/2001 și 1.879/2001 ale Tribunalului Iași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 143C/2001, 144C/2001, 162C/2001, 163C/2001, 164C/2001, 201C/2001, 202C/2001, 203C/2001, 204C/2001, 205C/2001 și 206C/2001, având în vedere ca în toate aceste cauze autorul excepției de neconstituționalitate este același și ca obiectul acestora este identic. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexarii, pentru aceleași considerente. Fața de acestea, pentru o mai buna administrare a justiției, Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor indicate mai sus la Dosarul nr. 143C/2001.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepțiilor de neconstituționalitate, ca fiind inadmisibile, întrucât autorul acestora nu le-a motivat, incalcand astfel dispozițiile

art. 12 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin încheierile din 23 februarie 2001, 26 martie 2001, 30 martie 2001 și 19 aprilie 2001, pronunțate în dosarele nr. 593/2001, 594/2001, 1.871/2001, 1.872/2001, 1.873/2001, 1.874/2001, 1.875/2001, 1.876/2001, 1.877/2001, 1.878/2001 și 1.879/2001, Tribunalul Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 134 din Codul muncii, excepții ridicate prin cereri de recurs de Societatea Comercială "Tepro" - S.A. din Iași în cauze având ca obiect litigii de muncă.

În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate, se susține ca art. 134 din Codul muncii contravine dispozițiilor art. 150 din Constituție, întrucât prevederile acestui articol guvernau relațiile de muncă bazate pe principiul socialist al muncii, potrivit căruia fiecare persoana avea asigurat un loc de muncă, iar în prezent reglementările legale au instituit, pentru persoanele disponibilizate, protecția prin ajutorul de șomaj și prin plati compensatorii. Cu referire la spete se arata ca în cadrul măsurilor de restructurare s-a procedat la concedieri colective, iar personalului disponibilizat i s-au acordat salarii compensatorii și i s-au întocmit actele necesare pentru a beneficia de ajutor de șomaj. Toți salariații disponibilizați au luat cunoștința despre încetarea raporturilor de muncă și astfel nu mai era necesară comunicarea în scris a dispoziției de desfacere a contractului de muncă. Marea parte a salariaților disponibilizați au contestat în justiție desfacerea contractului de muncă, au câștigat procesele și au fost reintegrati, iar alții au depus contestații după expirarea termenului legal, sustinand că nu li s-a comunicat dispoziția de desfacere a contractului de muncă.

Tribunalul Iași, exprimandu-și opinia, considera ca excepțiile ridicate nu sunt întemeiate, fiind eronată susținerea autorului acestora ca art. 134 din Codul muncii este abrogat prin efectul dispozițiilor art. 150 alin. (1) din Constituție, "deoarece textul de lege, deși este anterior Constituției, nu contravine dispozițiilor și principiilor acesteia".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a exprima punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepțiile ridicate sunt nefondate. Se arata în acest sens ca reglementările art. 134 din Codul muncii, deși sunt anterioare Constituției, nu contravin dispozițiilor acesteia. Dimpotriva, se arata ca dispozițiile legale criticate dau expresie principiului neingradirii dreptului la munca, prevăzut la art. 38 alin. (1) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 134 din Codul muncii, care au următorul conținut:

"(1) Desfacerea contractului de muncă, în toate situațiile, se stabilește prin dispoziția scrisă a conducerii unității, cu arătarea motivelor, a prevederilor legale pe care se întemeiază, a termenelor, precum și a organelor la care măsura luată se poate ataca.

(2) Dispoziția de desfacere a contractului de muncă se comunică în scris în termen de 5 zile de către unitate. Ea își produce efectele de la data comunicării."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 150 din Constituție, dar din faptul ca invoca scoaterea din vigoare a art. 134 din Codul muncii rezultă ca a avut în vedere doar alin. (1) al art. 150 din Legea fundamentală, care are următorul cuprins: "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții."

Examinând criticile formulate de autorul excepției, conținutul dispozițiilor legale criticate, cu raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea observa că nu se poate retine ca o dispoziție legală este contrară art. 150 alin. (1) din Constituție, ci, eventual, doar faptul ca o anumită lege sau o dispoziție a acesteia, anterioară Constituției, nu mai este în vigoare (abrogată implicit) prin efectul normei constituționale menționate.

Reglementarea legală a raporturilor de muncă, a nașterii a desfășurării și a încetării acestora, a drepturilor și a obligațiilor angajatorilor, pe de o parte, și ale salariaților, pe de altă parte, este necesară și în condițiile economiei de piața. Este adevărat ca

Legea nr. 10/1972

- Codul muncii este anterioară Constituției din 1991, adoptată în condițiile unor relații economice și de muncă bazate pe alte principii. Nu mai puțin adevărat este și faptul ca pentru a putea considera abrogat un act normativ anterior Constituției trebuie constatat în prealabil ca prevederile sale contravin vreunei dispoziții a actualei Constituții.

Curtea retine ca majoritatea reglementărilor din Codul muncii, chiar și cu imperfectiunile unora dintre ele, nu încalcă nici o dispoziție constituțională. Astfel, nici art. 134 din Codul muncii nu încalcă vreo norma constituțională, cum nici autorul excepției nu susține contrariul, invocand doar abrogarea prin efectul art. 150 alin. (1) din Constituție, fără a indica o anume dispoziție constituțională incalcata.