Decizia nr. 221/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 67 din Legea gospodăriei comunale nr. 4/1981 , modificat prin

Legea nr. 198/1997 , excepție ridicată de Institutul de Cercetare și Proiectare Tehnologică pentru Construcția de Mașini din București în Dosarul nr. 10.579/2000 al Tribunalului București - Secția comercială.

La apelul nominal a răspuns consilier juridic Ioana Carstoiu în calitate de reprezentant al Regiei Autonome de Distribuție a Energiei Termice, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, partea prezenta pune concluzii de respingere a excepției. Se apreciază ca textul de lege criticat de autorul excepției este constituțional, deoarece nu contravine dispozițiilor art. 16 și 134 din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, considerând ca prevederile

art. 67 din Legea nr. 4/1981

nu contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi, dispoziții care nu au incidența în cauza, întrucât sunt aplicabile în exclusivitate drepturilor și obligațiilor cetățenilor, iar nu persoanelor juridice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 10.579/2000, Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 67 din Legea gospodăriei comunale nr. 4/1981 , modificat prin

Legea nr. 198/1997 , excepție ridicată de Institutul de Cercetare și Proiectare Tehnologică pentru Construcția de Mașini din București într-un dosar având ca obiect cererea adresată de Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice din București instanței de judecată pentru ca autorul excepției să fie obligat la plata majorărilor de întârziere corespunzătoare facturilor de energie termica neachitate în termen.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

art. 67 din Legea gospodăriei comunale nr. 4/1981 , în redactarea rezultată după modificarea prin

Legea nr. 198/1997 , contravin principiului egalității în drepturi consacrat de art. 16 din Constituție, deoarece prevăd obligația plății penalitatilor de întârziere doar pentru consumatori, "neinstituindu-se o obligativitate similară și pentru furnizor, când acesta întârzie sau nu livreaza energia termica asa cum s-a angajat prin contract." Se considera, de asemenea, ca textul de lege criticat încalcă și prevederile art. 134 alin. (1) din Constituție, întrucât prin adoptarea sa "legiuitorul s-a substituit uneia din părți, stabilind clauze contractuale obligatorii".

Tribunalul București - Secția comercială, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este nefondata, deoarece textul de lege criticat "este legal și constituțional și reprezintă cadrul general de aplicabilitate, ceea ce nu impieteaza asupra înțelegerii părților, concretizata în inserarea în contractul comercial a unei clauze penale în care să se stabilească un alt procent după care să se calculeze penalitățile de întârziere în cazul neexecutării obligației asumate de parte sau executării ei cu întârziere".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 67 din Legea nr. 4/1981

este neîntemeiată. În acest sens se arata ca "art. 16 din Constituție, referitor la egalitatea în drepturi, nu are incidența cu privire la soluționarea cauzei, întrucât instituie un principiu aplicabil numai pentru domeniul drepturilor și libertăților cetățenilor". Se precizează, de asemenea, ca "stabilirea prin lege a cuantumului penalitatilor reprezentând majorările de întârziere [...] este determinata de necesitatea protejării interesului public, în condițiile economiei de piața". În continuare se arata ca "nimic nu împiedica părțile contractante ca, la încheierea contractului, sa prevadă clauze privind plata de penalități de întârziere sau alte clauze sanctionatorii în sarcina prestatorului, în cazul în care acesta nu își respecta propriile obligații".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 67 din Legea gospodăriei comunale nr. 4/1981 , publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 48 din 9 iulie 1981, modificată prin

Legea nr. 198/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, având următorul conținut:

"Persoanele fizice și persoanele juridice beneficiare ale serviciilor de gospodărie comunală sunt obligate sa achite valoarea facturilor în termen de 30 de zile de la înmânarea actului de plată. Plata se poate face și din conturile curente deschise la Casa de Economii și Consemnațiuni sau la unități bancare.

Întârzierea în achitarea sumelor datorate după expirarea termenului de plată atrage majorări de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, iar valoarea penalitatilor nu va depăși cuantumul debitului.

Dacă sumele datorate, inclusiv majorările prevăzute la alin. 2, nu au fost achitate în termen de 45 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. 1, unitatea de gospodărie comunală prestatoare poate suspenda executarea contractului."

Autorul excepției susține ca aceste prevederi legale încalcă dispozițiile art. 16 și ale art. 134 alin. (1) din Constituție. Din motivarea excepției însă rezultă ca s-a avut în vedere numai alin. (1) al art. 16 al alin. (1) și art. 134. Prin urmare, controlul de constituționalitate urmează să se exercite prin raportarea dispozițiilor legale criticate la prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 134 alin. (1) din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 134 alin. (1): "Economia României este o economie de piața."

1. Autorul excepției susține ca prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece "a introdus doar pentru consumatori obligativitatea de a plati penalități pentru întârziere în plata, neinstituindu-se o obligativitate similară și pentru furnizor, când acesta întârzie sau nu livreaza energia termica asa cum s-a angajat prin contract". Examinând aceasta critica, Curtea constata ca dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție nu sunt incidente în cauza. Principiul consacrat de acest text constituțional este aplicabil exclusiv în privinta egalității cetățenilor "în fața legii și a autorităților", iar nu și cu privire la drepturile unor persoane juridice, subiecte ale raporturilor juridice contractuale. Sub acest din urma aspect sunt incidente principiile și reglementările legii civile, punându-se astfel problema aplicării legii, iar nu constituționalitatea acesteia.

2. În legătură cu critica potrivit căreia prin

art. 67 din Legea nr. 4/1981

"legiuitorul s-a substituit uneia din părți, stabilind clauze contractuale obligatorii, incalcand astfel art. 134 alin. (1) din Constituție", Curtea constata ca este, de asemenea, neîntemeiată. Dispozițiile legale criticate, ca de altfel întreaga lege, nu conțin prevederi referitoare la încheierea obligatorie a contractului de prestări de servicii și nu reglementează nici forma sau conținutul acestuia. Beneficiarul serviciilor are posibilitatea sa refuze plata facturilor sau sa pretindă despăgubiri de la partea prestatoare, în cazul în care aceasta nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contract. Astfel art. 62 prevede că "Furnizarea apei potabile și industriale, a energiei termice, preluarea în rețeaua publică de canalizare a apelor stradale și a celor de aceeași categorie, precum și prestarea altor servicii de gospodărie comunală, cu caracter permanent sau periodic, se efectuează pe bază de contract încheiat între unitățile de gospodărie comunală și beneficiari.

Contractele încheiate cu persoanele juridice sau fizice, beneficiare ale prestărilor de servicii de alimentare cu apa sau de canalizare, vor cuprinde condițiile privind cantitatea și calitatea apelor furnizate sau evacuate, precum și măsurile ce se aplică, potrivit legii, în cazul nerespectării acestor condiții."

Legea prevede obligația beneficiarului serviciilor de gospodărie comunale de a achită în termen prețul serviciilor de care a beneficiat și de a plati penalizările de întârziere, în cazul în care nu își îndeplinește obligația de plată în termen de 30 de zile de la primirea facturii, precum și dreptul prestatorului de servicii de a suspenda executarea contractului, dacă beneficiarul nu plătește prețul și penalitățile nici într-un nou termen de 45 de zile după expirarea termenului inițial de plată (art. 67). Aceste prevederi legale nu reprezintă însă clauze contractuale obligatorii, stabilite prin substituire în drepturile părților contractante, ci obligații legale, valabile indiferent de modul de formulare a clauzelor inserate în contract. Cu condiția respectării acestor obligații legale părțile contractante au libertatea de a negocia și de a stabili orice alte clauze, inclusiv clauze care să vizeze obligațiile furnizorului de energie. Scopul evident al reglementărilor legale examinate este acela de a se asigura plata în termen a prestărilor de servicii de gospodărie comunale, pentru ca agentul economic furnizor să-și poată continua activitatea de gospodărie comunală, la parametrii corespunzatori, către toți beneficiarii, problema fiind de interes general. În acest context prevederile legale criticate sunt în concordanta cu dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, potrivit cărora "(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;".

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 67 din Legea gospodăriei comunale nr. 4/1981 , modificat prin

Legea nr. 198/1997 , excepție ridicată de Institutul de Cercetare și Proiectare Tehnologică pentru Construcția de Mașini din București în Dosarul nr. 10.579/2000 al Tribunalului București - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iulie 2001.